6,649 matches
-
preistoric) pare, la prima vedere, fabulos, neclar, mitic, utopic, separat de prezent și de familiar de o distanță imensă. Nu sunt disponibile pentru el decât mărturii indirecte și puține, atunci când există și acestea. Nu experiența îl face accesibil, ci o intuiție intelectuală sau o tradiție obscură, greu de controlat. De aceea, nu o dată filozoful practică ignorarea senină a datelor istorice disponibile. E semnificativ că, pregătindu-se pentru a descrie, în Discursul asupra originii inegalității dintre oameni, trecutul originar, Jean-Jacques Rousseau nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
încă din tinerețe în direcția formulării unei teorii coerente a ei și în direcția clarificării relației acestor concepte cu puterea spiritului de a enunța adevărul și de a accede la conștiința de sine. Sau, poate, mai mult, că Platon are intuiția unor probleme în compararea celor doi eroi, până ce drumul propriei sale gândiri dă la iveală numele propriu al problemei cercetate. Avem așadar, două ipostaze ale spiritului. Într-una, falsul nu poate fi enunțat, fiindcă „nivelul” conștiinței nu îl cunoaște, iar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reamintirii, propusă în dialog ca o soluție disponibilă și care poate dizolva paradoxul: existența unei lumi a reperelor ontologice la care sufletul a avut odată acces face ca natura ahileică să fie preluată de contactul sufletului cu ideile, unde există intuiție nemijlocită și imprimare în suflet a lor, iar natura odiseică să rămână recognoscibilă în relația sufletului cu lumea sensibilă, unde apare posibilitatea falsului. Am putea reține din analogia pe care am propus-o, dacă ea este cu adevărat întemeiată, faptul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acestora o reprezintă structura Statului prezentat în Republica. Pentru încă o dată, „conceptul grijii față de suflet conține în sine ceva similar idealului unei vieți adevărate, al unei vieți care - atât în praxis, cât și în activitatea gândirii, e întotdeauna reglată în funcție de intuiție, de privirea în ceea ce este” (p. 118). Or, așa cum se știe, această concepție nu e rezultatul dispoziției speculative a lui Platon, ci acela al unei crize - al unei judecăți - care face manifestă ruptura dintre destinul gânditorului și viața cetății; e
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
decât Pausanias: „așa cum discursul lui Pausanias este denunțarea indirectă a unei manevre de seducție sentimentală care încearcă să treacă drept o teorie morală, tot așa cosmologia lui Eryximachos este denunțarea indirectă a iluziilor erotice care încearcă să se dea drept intuiții metafizice”; d. discursul lui Aristofan. Poetul spune, în esență, că iubirea înfăptuiește din nou vechea natură prin unirea părților. Trei sunt binefacerile iubirii: - ne readuce la desăvârșirea noastră firească, desăvârșire pierdută (și prin care s-a pierdut Cerul) în momentul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fără întoarcere... Conform definiției reducției fenomenologice în general, reducția erotică... nu se realizează definitiv decât nesfârșind vreodată să se repete”. Cel ce iubește nu ia totul; cel ce iubește suportă totul, crede totul, speră totul fără să vadă. Plasat în mijlocul intuiției, se lasă pradă certitudinii. De ce? Pentru că, dacă mă îndrăgostesc, „știu pe riscul meu ce anume încerc și ce mă afectează - faptul că mă dau celuilalt, fie că celălalt îmi întoarce sau nu, că știe sau nu, ba chiar că acceptă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că, deși imago-mitul ne pare a-logic, el nu este obligatoriu din acest motiv și ilogic. „... Platon știe deja că numeroase adevăruri scapă filtrajului logic al metodei pentru că ele constrâng rațiunea la antinomie și revelează ca să zicem așa, printr-o intuiție vizionară a sufletului pe care antichitatea greacă o cunoștea bine: mitul”. Că Platon a fost o lungă perioadă de timp interpretat prin matematizare excesivă e ușor de probat. Ideile au apărut multor comentatori ca fiind similare propozițiilor matematice cu justificarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și funcționarea lor trebuie permanent corijată. Într-o lume în care imaginea sufocă imaginarul se petrece, pe tăcute, o veritabilă revoluție civilizațională care riscă să scape de sub controlul administratorilor puterii. Platon a conceput propriile sale rezerve față de artă pornind de la intuiția sa privitoare la pericolul pe care îl poartă cu sine excesul de „informare”. „Canonizând” arta și controlând astfel etica, Platon urmărește salvarea Unității. Întreaga teorie a Ideilor a fost, de altfel, elaborată cu acest scop. Platon sacrifică diversitatea și devenirea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
niciodată!”. Felul în care face acum această făgăduială e o dovadă sigură că, în sfârșit, acțiunea pedagogică și-a atins scopul. Din această povestire nu decurge atotputernicia basmelor în copilărie. Reușita procurorului se explică prin mai mulți factori sesizați de intuiția marelui scriitor. Mai întâi, Serioja a putut să constate supărarea tatălui său în legătură cu fumatul. Dar el nu înțelegea de ce nu-i este permis să fumeze. În al doilea rând, Evgheni Petrovici, prin profesia lui, știa să povestească, să convingă. Aceeași
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
într-o situație tipică descrisă în manualul de pedagogie sau în cel de psihologie. De aceea profesorul trebuie imediat să adapteze unele indicații generale la o problemă specifică. Adeseori nici nu are timp de reflexiune. Ca urmare, i se cere intuiție și reacție promptă, ceea ce nu este deloc ușor. Gândiți-vă la un chirurg care operează: el în fiecare moment solicită asistentei sale când un instrument, când altul pentru a rezolva o anume situație operatorie. Ce-ar fi dacă mersul operației
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
bilele. Acestea, fiind familiare copiilor, nu le atrag în mod deosebit atenția și se poate evidenția aspectul cantitativ: toate sunt câte trei. Planșele învățătorului au atras atenția copiilor spre aspecte mai interesante, contravenind scopului lecției. f. Prin interacțiunea cuvântului cu intuiția se poate facilita o cunoaștere analitică (Zankov, L.). Ea poate decurge în două moduri. Profesorul vine în clasă cu o planșă, anunță scopul observației, și, în timp ce o descrie verbal, indică pe imagine detaliile, confirmând spusele sale („vulturul are ciocul puternic
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
când apare soluția sau, în artă, când opera e văzută integral. Acest fenomen se produce uneori în mod spectaculos: i se spune „inspirație”, dacă artistul trăiește opera intens, conștient de toate componentele și detaliile ei; în știință se vorbește de „intuiție”: o cunoaștere sintetică, integrală a demonstrației care elucidează toate aspectele problemei. Intuiția a fost descrisă pe larg de H. Poincaré, ilustru matematician de la începutul secolului nostru. El a subliniat că soluțiile i-au apărut în mod surprinzător în momente de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
fenomen se produce uneori în mod spectaculos: i se spune „inspirație”, dacă artistul trăiește opera intens, conștient de toate componentele și detaliile ei; în știință se vorbește de „intuiție”: o cunoaștere sintetică, integrală a demonstrației care elucidează toate aspectele problemei. Intuiția a fost descrisă pe larg de H. Poincaré, ilustru matematician de la începutul secolului nostru. El a subliniat că soluțiile i-au apărut în mod surprinzător în momente de relaxare, când nu se gândea deloc la problemele respective. De exemplu, după
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
face să progreseze puțin. Peste câteva zile poate face încă un pas înainte ș.a.m.d. până la deplina rezolvare a problemei sau conceperea operei în întregime. Din ce se cunoaște, se pare că există particularități specifice: sunt personalități la care intuiția survine brusc, puternic și global, cum a fost Henri Poincaré, altele progresează treptat Ă așa era Albert Einstein. d. Ultima etapă, verificarea, este necesară după concepția inițială, pentru a elimina eventuale erori sau lacune. Artistul își revizuiește creația, face retușuri
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
câteva procedee și construcții folosite frecvent: coborârea unei perpendiculare, trasarea unei drepte paralele, demonstrarea egalității unor unghiuri și a unor triunghiuri etc. E bine ca ele să fie prezentate sistematic drept instrumente ale demonstrațiilor, să nu lăsăm găsirea lor pe seama „intuiției”, ci să-i obișnuim cu folosirea lor în mod conștient și sistematic. Atunci când ne dăm seama că majoritatea școlarilor se află în impas față de o problemă grea, se recomandă să intervenim cu câte o sugestie, fie în relație cu datele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pe măsură ce crește nivelul de școlarizare. Ca să atenuăm gravitatea acestor constatări, trebuie să spunem că influența apartenenței de clasă încetează să se manifeste la elevii foarte dotați sau foarte motivați. Unele din primele explicații pentru această stare de lucuri, apropiate de intuițiile simțului comun, au invocat ereditatea. Dar o astfel de explicație echivalează, în fond, cu afirmația că diferitele pături sociale ar fi înzestrate cu niveluri de inteligență diferite, ceea ce e absurd. Cauzele performanțelor școlare diferite ale copiilor de origini sociale diferite
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Annual Review of Psychology, 42, pp. 493-525. • Whiting, B.B., Whiting, J.W.M., 1975, Children of six cultures: a psychocultural analysis, Harvard University Press, Cambridge. • Zajonc, R., 1972, Psychologie sociale expérimentale, Dunod, Paris. • Zankov, L., 1957, Interacțiunea dintre cuvânt și intuiție în procesul de învățământ, EDP, București. • Zanna, M.P., Sheras, P.L., Cooper, J., Shaw, C., 1975, „Pygmalion and Galatea: The interactive effect of teacher and student expectancies”, in Journal of Experimental Social Psychology, 11, pp. 279-287. • Zlate, M., 1972, Psihologia socială
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
asupra teoriilor implicite ale studenților despre creativitate, înțelepciune și inteligență, Sternberg (1993) arată că definițiile creativității se traduc prin atitudine netranșantă, integrare și intelectualism, simț estetic și imaginație, abilități decizionale și flexibilitate, perspicacitate, dorință de realizare și recunoaștere, curiozitate și intuiție. Aceste caracteristici se disting într-o măsură semnificativă de cele incluse în definiția inteligenței (de exemplu, abilități practice de rezolvare a problemelor, orientarea și atingerea scopului, gândire fluidă) și a înțelepciunii (de exemplu, capacitate de rațiune, bun-simț, discernământ). Rezultatele acestor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
criticii consideră că validitatea discriminatorie și predictivă și validitatea de criteriu în general nu au fost încă demonstrate (Gardner, 1988b, 1993a; Kogan și Pankove, 1974; Wallach, 1976). Weisberg (1993) folosește acest argument pentru a critica testele de asociații distante, de intuiție, personalitate și gândire divergentă, afirmând că testele de gândire divergentă „nu reprezintă un indicator de măsurare a gândirii sau a abilităților creative” (p. 61). Într-o analiză a cercetării psihometrice de creativitate citată frecvent, Wallach (1976) afirmă că „există o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cognitivă) în scopul îmbunătățirii procesului de înțelegere a creativității. Manipularea informațiilor și a strategiilor Multe experimente manipulează datele experimentale furnizate subiecților înainte de rezolvarea problemelor sau de efectuarea diferitele probe creative. Aparent, astfel de manipulări informaționale pot stimula gândirea divergentă, perspicacitatea, intuiția și rezolvarea creativă a problemelor. De obicei, manipularea se manifestă prin comenzi orale, textuale sau prin suport audio și video. Instructajul probelor cu final deschis Hyman (1964) a manipulat instructajul și datele oferite subiecților înainte de fi supuși la probele cu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
obținut scoruri ridicate la problemele de perspicacitate. De asemenea, Baker-Sennett și Ceci au remarcat un regres semnificativ al utilizării eficiente a indiciilor de către elevii din clasele primare. Într-o altă secțiune a capitolului de față vom examina cercetarea experimentală a intuiției (de exemplu, Bowers, Regehr, Balthard și Parker, 1990) și a sentimentelor de afecțiune (Jausovec, 1989; Jausovec și Bakracevic, 1995; Metcalfe, 1986), ambele asociate rezultatelor obținute de Baker-Sennett și Ceci cu privire la salturi. Manipularea caracteristicilor și structurilor Probabil că reformularea necesară rezolvării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
deschis prezintă, de asemenea, avantajul implicării unor abilități cu adevărat sugestive pentru abilitățile pe care performanța creativă le reclamă în mediul natural. Prin urmare, rezultatele cercetărilor organizate după modelul lui Baughman și Mumford (1995) au un grad de validitate externă. Intuiția Mulți creatori eminenți au afirmat că în elaborarea lucrărilor lor au fost conduși de un sentiment aparte (vezi Gardner, 1994; Schaffner, 1994), fapt ce sugerează că atât insightul și ideile creative, cât și problemele sunt definite inadecvat, cel puțin în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lor au fost conduși de un sentiment aparte (vezi Gardner, 1994; Schaffner, 1994), fapt ce sugerează că atât insightul și ideile creative, cât și problemele sunt definite inadecvat, cel puțin în primă instanță. Cu alte cuvinte, ele debutează printr-o intuiție. Bowers și colaboratorii săi (1990) au definit intuiția drept „percepția preliminară a principiului (configurației, semnificației, structurii) care nu posedă inițial o reprezentare conștientă, dar care direcționează gândirea și cercetarea către o idee sau o ipoteză cu privire la logica principiului studiat” (p.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
vezi Gardner, 1994; Schaffner, 1994), fapt ce sugerează că atât insightul și ideile creative, cât și problemele sunt definite inadecvat, cel puțin în primă instanță. Cu alte cuvinte, ele debutează printr-o intuiție. Bowers și colaboratorii săi (1990) au definit intuiția drept „percepția preliminară a principiului (configurației, semnificației, structurii) care nu posedă inițial o reprezentare conștientă, dar care direcționează gândirea și cercetarea către o idee sau o ipoteză cu privire la logica principiului studiat” (p. 74). În studiul empiric al acestui fenomen, ei
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
studenți prin intermediul unor sarcini cu caracter verbal și nonverbal. În cadrul fiecărei probe, studenții trebuiau să identifice principiul logic și să ghicească răspunsul atunci când erau indeciși asupra lui. Bowers și colaboratori săi au analizat atent soluțiile speculate, considerând că ele evocau intuiții autentice. Și în realitate, răspunsurile intuite au coincis deseori cu soluțiile corecte. Astfel Bowers și colaboratorii săi (1990) au ajuns la concluzia că indivizii pot „răspunde diferențiat la problemele de logică pe care sunt incapabili să le identifice” (p. 72
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]