2,527 matches
-
scop urmărit de ele, mai perfid, este acela de a crea senzația de inerție și de moarte, care înlocuiește necontenit viața. Al treilea scop (inaccesibil): să mai înșele încă o dată publicul, să-l uluiască și să-l înspăimânte cu posibilitatea inumană de a trece de la starea de moarte la starea de viață. Așadar, aici se află, în viziunea lui Kantor, miezul secret al iluziei teatrale: în legătura intimă a actorului cu manechinul sau cu statuia care se însuflețește, în dificultatea imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ia cine știe ce microb de la femeia asta. Avea să-i ajungă apoi până la creier și să-l transforme într-un mongoloid. Cât de rău era tratată biata domnișoară O’Hara! Prinsă în capcană și silită să lucreze împreună cu astfel de femei inumane. Neavând încotro, detașarea ei învățată de la Boetius trebuie să fi fost splendidă. Femeia lăsă să cadă nota de plată pe genunchii lui Ignatius. — Să nu cumva să îndrăznești să mă atingi, țipă el prin eșarfă. — Ave Maria! Que pato! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de cafea a reporterului. — Ai tăi au inventat pizza prăjită În ulei. — Touché. Logan Îl privi cum rupe, Întinde și Înmoaie o altă bucată de croasant, așteptând să-și umple gura, Înainte să-l Întrebe de ce venise la ora aia inumană. — Un prieten nu poate veni Întâmplător să ia micul dejun cu alt prieten? Întrebă Miller cu gura plină. Știi, bunele maniere... — Și? Miller strânse din umeri. — Te-ai descurcat bine seara trecută. Căută În pungă și scoase Încă un croasant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sânge mai mare. De aceea nu l-a ucis amestecul ăla, așa cum s-a întâmplat cu celălalt amic al nostru. Danny se gândi la numărul 2307 și la urmele de vomă amestecată cu sânge. — Și mușcăturile de pe stomac? Layman zise: — Inumane, dar umane. În rănile respective am găsit salivă de la un ins cu grupa 0-I și sucuri gastrice umane, însă mușcăturile erau prea haotice și multiplu suprapuse, așa că n-am putut să luăm mulaje. Dar am obținut trei mușcături individuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gări, erau separați, apoi urcați în vagoane de vite și, în condiții greu de descris, ajungeau în GULAG uri. Potrivit unor statistici, peste 200 000 de persoane au fost deportate în perioada 1940-1941. Persoanele deportate trebuiau să presteze munci fizice inumane. Cei care lucrau în păduri aveau norme de lucru greu de realizat. Din povestirile celor puțini care s-au întors, era vorba de circa 16 m.c. de lemn tăiat, fasonat și adus în depozite de fiecare persoană. Transportul era
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
mediul urban, deși prostituatele sunt racolate În marea lor majoritate din mediul rural, din zone cu potențial economic scăzut, prin promisiunea unui nivel de trai mai bun și a unor câștiguri imediate. Ulterior unele dintre acestea sunt supuse unor tratamente inumane și traficate de rețelele de proxeneți, atât În țară cât și În străinătate. Persoanele care săvârșesc infracțiuni de prostituție sunt În marea lor majoritate victime ale proxeneților și provin În general din rândul următoarelor categorii sociale: minore fugite din centre
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
său care era atât de pătrunzător și de o atât de înaltă frecvență încît urechile obișnuite nu-l percepeau. Mama, cu amorul ei adulterin, are un sfârșit tragic, și aici interesul cărții devine maxim. Soțul a inventat pentru ea suferințe inumane. De pildă s-o facă să asiste la un pescuit de țipari folosind drept momeală capete moarte de cal, pline cu viermi. Femeia moare. Apoi când armatele sovietice pătrund în regiune, copilul se răzbună, și o răzbună și pe mama
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vezi când n-o să mai ai funcțiile astea, de ce te-ai amestecat, lumea oricum nu se schimbă.“ Eu am altă filozofie, lumea se schimbă încontinuu, depinde de noi cum vrem s-o schimbăm. Cinci lecții italiene despre anticorupție Anticorupția e inumană Update 2012 Scuzele mele față de Adrian Năstase Cinci lecții italiene despre anticorupție 25 martie 2006, Dilema Veche Când ne gândim la operațiunea Mani Pulite (cu mâinile curate), nu trebuie să ne vină în minte imaginile stereotipe cu împușcături și mafioți
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
legile de cum vor începe să fie aplicate la modul serios. Dacă peste câțiva ani vom putea spune că am ieșit dintr-o epocă, abia atunci se va chema că a meritat. Observație 2012: Astăzi cred că a meritat. Anticorupția e inumană 2 februarie 2011, România liberă Cam asta deduci din corul bocitoarelor formate din politicieni, avocați și moderatori TV. Un om pățește ceva la tribunal, leșin, atac de cord sau atac cerebral, nu e deloc limpede, pentru că avem declarații contradictorii de la
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
eficiență pentru sectorul pe care-l păstorești, nu pentru familia ta. Tu nu ești acolo că să-ți ajuți familia și prietenii, ești acolo ca să-ți faci treaba bine pentru locul pe care-l ocupi. Cu alte cuvine, anticorupția este inumană. — Cu alte cuvinte, anticorupția nu este încă regula morală în România. Dacă ne uităm atent la noi înșine, descoperim lucruri pe care nu vrem să le vedem. Și cred că asta are legătură și cu școala, și cu educația pe
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
o metafizică, / dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea: / contopirea Eului cu Absolutul Moale, / identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!“ (Supraraționalitatea) În mod curios, și poemele de dragoste sunt scrise în acest stil inuman. Îți vine greu să crezi că vreo femeie ar putea fi cucerită cu declarații care par compuse și rostite de un robot: „prescrise-mi sunt mângâieri de urgență tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scunzi, curgând de frunze. „Și oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai Angliei. Munții din fața lui, În goliciune serpentină, nu erau defel verzi; erau rumeniți, cu cavități fumegânde și mistere de o putere inumană arzând În flăcări deasupră-le. Multele impresii și experiențe din viață păreau să nu mai aibă loc fiecare În spațiul ei potrivit, În ordine, fiecare cu importanța ei religioasă sau estetică recognoscibilă, ci ființele umane sufereau umilința inconsecvenței, a stilurilor confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
joc în gând cu impresiile auditive. Uneori am sentimentul că o pot duce așa la infinit“. Cafeneaua Pas-Parol vorbește despre lupta intelectualului în regimul totalitar, despre încercarea disperată de a face față răului prin artă, de a da o replică inumanului prin roman, care, așa cum spunea Albert Camus în Omul revoltat, „se naște în același timp cu spiritul de revoltă și traduce, pe plan estetic, aceeași ambiție“. Lăsându-se condus de cele mai multe ori pe piste false, cititorul poate cădea ușor pradă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
cel care o mânuia nu era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa, nici scutul. Lovea direct dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume gâfâitul, dovada sonoră a efortului, a sudorii, a Încrâncenării În luptă. Era doar sunetul imperceptibil, pur, aproape delicat, al unei săbii care aducea moartea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
inimaginabil asupra naturii. Biciuite de vânt, valurile deveneau mai mari. Spuma lor acoperea deja toată plaja de nisip. Ștefănel lăsă brațele, foarte Încet, ca niște aripi de vultur obosit de zbor. Apoi le ridică, așa cum ar fi ridicat o greutate inumană. Greu. Lent. Cu mușchii umerilor tremurând. Valurile crescură. Vântul deveni geamăt al mării. Geamătul deveni vuiet. Cerul se Întunecă. Lumina zilei scăzu, scăzu, până deveni o biată pâlpâire. La orizont se iviră fulgere. Alexandru era cutremurat de ceea ce vedea. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârtejul circulației, copleșită de jeluiala copiilor cerșetori și de chemările stridente ale fetelor și ale băieților aliniați pe partea cealaltă a străzii. Spectacolul lor Îi făcea rău, așa că a Întors capul, Încercând să-și Închipuie că rumoarea aceea era mecanică, inumană. Orașul nu i se păruse niciodată atât de nemărginit, atât de apăsător, atât de zbuciumat, un zbucium apăsător și nemărginit care sporea pe zi ce trece. Sătulă de mers pe jos, a oprit un taxi care puțea a fum de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Poate că era căldura cea care crea acel miraj, și-a spus el, sau poate că i se Întâmpla ceva lui Însuși. Se simțea foarte obosit. Nici de auzit nu auzea nimic, nici măcar când s-au apropiat de marginea acelei inumane Îngrămădiri de ființe umane. Îl Înconjura tăcerea de mai Înainte, de la Z, o absență de-a dreptul materială de sunet, așa cum e tăcerea de la fundul apei, și-a zis Adam. Când intra sub val și dădea din picioare până când atingea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
somnolenței, cuvintele îl făcură să tresară pe Gosseyn. Și, simțindu-se că îngheață, înțelese: războiul programatic, ca și celălalt, era în plină desfășurare. Peste tot, pe întreaga scală, voci proferau amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
El, care refuzase de atâtea ori să ucidă, să fie acum atât de fără milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată hotărâre, acești paznici nu-s decât niște simboluri ale distrugerii. Din clipa în care aceștia adoptaseră un caracter inuman, ei nu mai erau decât niște barbari îndărătnici, care trebuiau nimiciți ca niște bestii agresive și dați uitării imediat. Și-i uită. În fața lui se înălța ce mai rămăsese din Mașina jocurilor. În toate aceste ore, Gosseyn își bazase speranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
facem ceva ca prezentul să fie luminos, nimic nu ne poate garanta că sacrificiile noastre ne vor aduce un viitor mai luminos. Iar acest mod de a gîndi este prin sine cel puțin incorect, dacă nu chiar În bună parte inuman: de ce trebuie ca unii să se sacrifice pentru iluzia că alții ce vor urma după ei vor fi mai fericiți? Dacă e greu de găsit soluții pentru ca cei de astăzi să fie mulțumiți, cine poate garanta că ar exista soluții
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
să apărem la timpul obișnuit, să asamblăm barca și să ieșim pe apă. Bănuiesc că cei din afară vedeau în asta doar o dovadă în plus că metodele de antrenament ale Doctorului Schneiderhahn sînt excentrice și, pînă la urmă, chiar inumane. Deși înregistram succese, felul în care le obțineam nu era întru totul de natura unui exercițiu sportiv. Desigur, oamenii nu mergeau pînă atît de departe încît să facă publice astfel de aprecieri, dar în mintea lor foloseau, probabil, uneori cuvîntul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu sunt și alte soluții? Ce alte soluții? Alternative, ca, de pildă... Nici o alternativă! Ba da. Care? Avortul! Avortul, și gata: este și legal și În conformitate cu dorințele mele! Nu și cu ale mele. De ce nu? D’aia, că este și inuman și criminal. S-o crezi tu! Să nici nu te gândești la una ca asta. În tot cazul, nu intreprinzi nimic, dar, absolut nimic, până ce nu mă consulți. Și-acum, să dormim, au căzut, ei, la pace, o pace În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bună, fiind un mijlocitor al bunăstări sale, și alta rea (partea Diavolului, în termenii lui Denis de Rougemont). Numai că fețele științei sunt de fapt fețele umanității. Chiar dacă, dintr-o dorință de idealizare a umanului, fețele deosebit de rele sunt considerate inumane; inumanul fiind termenul prin care modernitatea indică partea Diavolului). Tindem să considerăm din ce în ce mai multe nevoi ca fiind vitale. Ceea ce înseamnă că una din dimensiunile vieții noastre este în continuă extindere: dorința (partea apetentă). Este o creștere a extensiunii și nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fiind un mijlocitor al bunăstări sale, și alta rea (partea Diavolului, în termenii lui Denis de Rougemont). Numai că fețele științei sunt de fapt fețele umanității. Chiar dacă, dintr-o dorință de idealizare a umanului, fețele deosebit de rele sunt considerate inumane; inumanul fiind termenul prin care modernitatea indică partea Diavolului). Tindem să considerăm din ce în ce mai multe nevoi ca fiind vitale. Ceea ce înseamnă că una din dimensiunile vieții noastre este în continuă extindere: dorința (partea apetentă). Este o creștere a extensiunii și nu a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]