4,202 matches
-
începuse filajul în parcarea de la Chateau Marmont. Gordean i-a stricat planurile - a sosit la birou însoțit de Christopher, Băiat Drăguț. A plouat fără încetare timp de trei ore, cât a ținut el sub supraveghere intrarea în agenție. Strada fiind inundată, în parcare n-a tras nici o mașină, iar Danny oprise într-o zonă unde parcarea era interzisă, lăsându-și legitimația și pistolul de calibrul 45 acasă, pentru că acum era de fapt Ted Krugman. Geaca de piele a lui Ted și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
umfla în pene când a strigat: "Popescu-Băjenaru Grigore din clasa a II-a A, Liceul Lazăr din București, de sub direcția domnului Constantin Ionescu". N-a mai luat nici unui premiu de la noi. Tu ești singurul lăzărist! Mi-am simțit tot trupul inundat de o fericire necunoscută până atunci și, răutate copilărească, primul meu gând nu a fost la bucuria pe care credeam că am s-o fac părinților, cât mai cu seamă că am să-i pot lua la vale pe tema
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai?! Totul în viață e să ai imaginație! Acu' îi trag pe teoria asta! Bravo mie!" În clipa în care Basu m-a întrebat: "Cum?", eu îi și dădusem drumul la "explicarea fenomenului": ― În timpul fluxului, apa oceanului venea mare și inunda o parte din uscat. Odată cu refluxul, apa se retrăgea. În timpul cât apa stătea pe uscat, muia porțiuni din teren și, la plecare, lua cu sine pământ, lăsând astfel o adâncitură pe terenul respectiv. Apoi, când se producea noul flux, apa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
uscat. Odată cu refluxul, apa se retrăgea. În timpul cât apa stătea pe uscat, muia porțiuni din teren și, la plecare, lua cu sine pământ, lăsând astfel o adâncitură pe terenul respectiv. Apoi, când se producea noul flux, apa venea din nou, inundând terenul, de astă dată pe o altă porțiune mai mică sau mai mare decât prima oară. Și iarăși, la reflux, când pleca apa, lua pământul fărâmițat, lăsând uscatul cu alte adâncituri... și formând în felul acesta terasele! Clasa oftă admirativ
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la celelalte întrebări ale "oracolului". Dar iată că îndrăgostiții se-ndulciră la poezie... Și de unde la început fiecare nu dorea decât o poezioară, acolo, acum, nevoiți de împrejurările prin care treceau să-și mențină aureola de poeți în fața iubitelor, mă inundau cu cereri care de care mai pretențioase și mai originale, ca să nu le zic trăsnite! Și într-o bună zi, concursul prietenesc pe care-l dam îndrăgostiților noștri mi-a adus o mică neplăcere. În prima recreație veni la mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să taci, că altfel... ― Te pomenești că mă iei la bătaie! îl ironiză Dinulescu. Ascultați, fraților! Și le spuse, în hohotele de râs ale colegilor, povestea celor două poezioare și-a pățaniei lui Cornel Ionescu. De astă-dată, torente de râs inundară clasa; iar poetul improvizat se strecură cu obrajii-n flăcări și cu coada-ntre picioare printre asistenți și se așeză mai cuminte ca niciodată la locul lui, reflectând, probabil, la deșertăciunea lucrurilor omenești, atât de schimbătoare de la o zi la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atras mai mult decât oricare alta, în ciuda năzdrăvăniilor de pe timpul când eram elev! ― Mulțumesc, stai jos...! ― Scully Gheorghe! ― Absent! Căpitan de cavalerie, mort în război. ― Tebeică Ștefan! ― Apelul nominal s-a sfîrșit! Barosanul își scoate batiste și-și tamponează fruntea inundată de sudoare; își șterge apoi pe furiș două-trei lacrimi și spune încet, cu ton de mustrare părintească: ― Profesorii ar trebui să se gândească întotdeauna nu numai la materia pe care o predau, ci și la viața de toate zilele a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să se scuze pentru o Întârziere de câțiva sau mai mulți ani (să tot fie vreo doișpe... precizase Erina) și să formuleze ceea ce ar fi putut fi o cerere oficială. Nu-și amintea cu precizie ce urmase, fiindcă totul fusese inundat de bucurie, iar logofătul Litovoi râdea plângând, gândind deja cum și când va fi nunta. Cât despre Alexandru, știrile venite zilnic de la Istanbul spuneau că misiunea continua și că informații esențiale Începuseră să apară. Dar fiecare zi de activitate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al informațiilor ca să-ți dai seama că, deși e iarnă, contingente de ieniceri, spahii, gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afla sub supravegherea unei alte forțe, care nu era cu nimic amenințătoare În raport cu el. Era o forță luminoasă, o prezență de bucurie, pe care o Înăbușise sentimentul primejdiei și al morții, care crescuse cutremurător În acea zi. Sufletul tânărului era inundat de suferință și nici un alt semnal din lumea energiilor nu putea depăși În intensitate această revelație Întunecată. Își mai apăsă o dată palma deasupra inimii, Îi simți bătaia regulată, apoi se ridică și păși spre palat. Nu mai era mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că atacul cavaleriei lui Mihaloglu e iminent. Dincolo de crestele munților se ghicea o mare frământare. Dincoace de creste, spre sud, Apărătorii așteptau pe amplasamentele indicate. Trecură clipe de liniște grea, sub cerul aspru și cenușiu al iernii. Apoi, deodată, tropotele inundară văile, ca și cum o cascadă s-ar fi prăbușit pe neașteptate asupra unor locuri pustii. Achingii apărură pe creastă și se năpustiră asupra liniei de Apărători care nu avu nici o reacție. În spatele achingiilor, regimentele de ieniceri porniră la atac, În sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o sută de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și a floare de cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceva ce se petrecea În liniștea nopții undeva foarte aproape de cortul În care se afla. I se păruse că aude un zgomot ușor, ca un fâlfâit de pasăre. Ascultă Încordat. Nu, nu se mai auzea nimic. Dar cortul era parcă inundat de lumină. Să se fi Întors sultanul, cu făcliile luminându-i drumul? Nu. Era altceva. Uitase cu totul șirul zilelor. Era lună plină. Prima lună plină din august. Dacă tot ce gândea el era adevărat, atunci Ștefan se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum fuseseră scoase. Chipul Îmblânzindu-se, ochii mari, albaștri, devenind luminoși și inundând totul. Apărătorii se opriră și formară un semicerc, lăsându-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas, dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă ca tatăl său să ajungă În fața lui, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de coama calului. Comunicarea dintre el și fratele lui atingea absurdul perfect. Ștefănel nu Înțelese, dar se molipsi de veselia fratelui său și Începu și el să râdă. - Măi, omule... Încercă Alexandru să explice, dar nu reuși, fiindcă râsul Îl inundă. Își dădea seama că fratele lui nu pricepe ce spune el și viceversa și amândoi au dreptate, și, mai ales, că amândoi sunt tineri, puternici și fericiți. Și că au tot timpul să ajungă să se Înțeleagă unul pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet lespezi, pe care se înălța nevăzută clădirea uriașă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care oamenii i-o dau asupra lor înșiși. Se uită la ceasul mic de mână. - Ar mai fi vreo trei sferturi de oră, zise. Să știi că eu nu stau târziu. Abia avură timp să deschidă umbrelele. O răpăială le inundă. - La Capsa! strigă Nory travcrsmcl. Mini avu o scurtă ezitare. Nu-i plăcea să intre în localuri publice, dar trebuia să se adăpostească. Când sosise atunci, pe iarna geroasă, în Cetate, dimpotrivă, era lacomă de zgomot, de mulțime. Abia pripășită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nordul țării, cu tendință de extindere, după cum prognozează specialiștii. Stau singur în camera bine încălzită de centrala de bloc, ascult buletinele de știri și pe cele meteo, încerc să rețin și să aștern pe hârtie avalanșa de gânduri ce-mi inundă mintea. Sunt tot mai copleșit de singurătate, de orele de nesomn din lungile nopți ale sfârșitului de an calendaristic, de anotimpul friguros care mă așteaptă. Cu ochii obosiți de nesomn privesc crengile teilor ce se leagănă ca niște brațe scheletice
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
într-un autentic petic de paradis pământean, dialogul cu primitoarele gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
solicitările, încercările și trăirile sufletești la care sunt supuși, astfel că toți trăitorii au prilejul să învețe în orice clipă a existenței lor. Prima lecție a oricărei ființe umane este oferită de momentul venirii pe lume, când oxigenul ce-i inundă plămânii îi provoacă noului născut acel țipăt cu care își trâmbițează intrarea în viață. Ca și în școala instituțională, nu toți participanții la școala vieții sunt la fel de dotați, la fel de interesați și la fel de sârguincioși. Unii învață din experiența proprie și sunt
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-și pulberea de magneziu pe achkan. Senzația de răcoare în zona subsuorilor este exact stimulul de care are nevoie maiorului pentru a-și termina treaba și culminează cu un urlet care-ți îngheață sângele în vine. Pe când creierul său este inundat de hormonii treziți din beție, începe să privească situația cu un ochi critic. Ce naiba a făcut? Incertitudinea îl duce la remușcări, remușcările la vină și vina la panică. Își încheie nasturii pantalonilor cât poate de repede și se retrage din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mohorât, care mereu pierde timpul în preajma pathanilor, pe Flowers și o dansatoare suedeză de prost renume, despre care femeile de la zenana au citit în ziare. — Aha! strigă Firoz. Se aude hârâitul acului de gramofon și o muzică dramatică, de pian, inundă încăperea. Pran se uită peste spătarul scaunului și vede un titlu care luminează brusc ecranul: Sylvia sau teroarea traficului cu sclavi albi Firoz începe să aplaude tare și unul din cadavrele aflate pe scaunele din spate se ridică brusc frecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl împinge înainte. Cunoaște logica ce se aplică aici, sistemul i-a intrat deja sub piele. La vamă, antropologii așteaptă să li se proceseze documentele, în timp ce oficialii verifică un transport uriaș de băutură, mirosul de gin din două sticle sparte inundând sala aglomerată și supraâncălzită. Jonathan se ridică și urmărește busculada. Obiectele care i-au devenit familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în ritm de coapte săruturi. Te caut în ziua plină
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi Pe cărare, Dacă tot ce a fost Se revarsă în unde Spre mine Inundând căni de lut Și ulcioarele vii în suspine, Dacă seceta grea Va musti, într-o zi, De iubire, Muguri vii în cuvânt Și livezi vor zâmbi Peste fire. Salcia Apleacă-te, sfioaso, șoptește în vânt Sau lasă-ți cuvântul să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]