3,010 matches
-
nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și mai trecea peste vorbă nici mort. Ferească sfîntu’ să se fi Înfuriat... era ca o broască rîioasă... — Dar cînd Își atrăgea invidia cuiva?... Cum se comporta? — Invidia? Afacerile negustorești sînt dure, așa că nici nu-i de mirare că-ți atragi invidii. Dar Înseamnă că nu ești născut pentru o astfel de muncă dacă pui prea mult la inimă. — Să presupunem că domnul Nemuro a prins pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în permanentă mișcare la serviciu, dar și în timpul liber, așa puțin cum îl avea, pentru că lucra adeseori peste program. Celibatar convins, fără ca cineva să știe care să fi fost cauza, doctorul era bărbat atrăgător, cu fizic plăcut, corp atletic de invidiat și cu un zâmbet fermecător permanent în colțul gurii. Frecventa terenurile de sport, practicând tenisul de câmp și gimnastica la aparate. În mod aproape egal ca timp, frecventa și două cluburi craiovene cu program bun, civilizat - cum îi plăcea lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nostru, poate deschide ochii... În tot acest timp, cei prezenți uitaseră parcă să respire. Din nou, acea liniște adâncă. Iustin simțea toate privirile Tainicele cărări ale iubirii canalizate pe ochii lui. Nu s-a grăbit. Încărcat cu o răbdare de invidiat, a deschis cu prudență pleoapele, astfel încât să poată vedea foarte puțin, printre gene. Ochii săi au sesizat lumina și, involuntar, s-au închis. A simțit o strângere de mână. „Este mâna ei. I-am păstrat atingerea intactă. Nicio femeie nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Busch sunt maniaci“, adăuga Toscanini, fiindcă vroiau să repete un repertoriu pe care îl știau deja prea bine. Iar la începutul lui august, dirijorul îi scria din nou Adei despre cvartetul Busch: „Asta e o altă familie pe care o invidiez! Trăiesc pentru ei și muzică. Nu au în ei infernul pe care îl trăiesc eu. Dumnezeu să-i țină veșnic în pacea lor de invidiat!... „Toscanini era mai puțin preocupat în acel moment de Lucerna, gândurile lui îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
scria din nou Adei despre cvartetul Busch: „Asta e o altă familie pe care o invidiez! Trăiesc pentru ei și muzică. Nu au în ei infernul pe care îl trăiesc eu. Dumnezeu să-i țină veșnic în pacea lor de invidiat!... „Toscanini era mai puțin preocupat în acel moment de Lucerna, gândurile lui îndreptându-se spre Festivalul de la Salzburg, căzut în mâinile naziștilor. După ce refuzase să conducă în fața lui Hitler, spectacolele lui, noua producție cu Tannhauser, Fidelio și Falstaff, fuseseră preluate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
celebri anglo-saxoni au realizat un proiect cinematografic intitulat „Paris, je t’aime!“, care a constat în producerea unui scurt-metraj în fiecare arondisment al Parisului (chiar nu știu câte sunt...), prezentând scurte povești de dragoste (doar Parisul e capitala ei, nu?). I-am invidiat din plin pe parizieni, pentru că mi-am dat seama că există o categorie de oameni cât se poate de normali, poate mai inteligenți și mai dotați decât noi, care este împăcată cu orașul în care trăiește, cu viața pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în care trăiește, cu viața pe care o duce și că nu neapărat revolta face diferența. M-am enervat pentru că eu nu fac parte din acea categorie de oameni împăcați cu „exteriorul“ în care-și duc viața și i-am invidiat pe cei care își pot concentra energiile creatoare către aspectele fine și delicate ale vieții și nu doar către zapparea între Irinei și Gigei, către încercarea de a rezista unor mirosuri pestilențiale din mijloacele de transport, umplerea rapidă a stomacului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
va invita vreodată în oraș. Nu eram chiar superbă când eram la școală. Oamenii îmi spuneau „Grăsuța“. E vina mamei. Vedeți voi, mama nu era genul care să îmi facă sandviciuri drăguțe pentru pachet sau așa ceva. Nu. Doamne, nu îi invidiați pe copiii ăia de la școală care veneau cu mâncare la pachet? Frumos și ordonat, într-o cutie, plus o sticluță cu suc de portocale. Dar eu nici o șansă să primesc ceva atât de sofisticat. Așa că în fiecare dimineață tata îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fel. Arată ca un star. Pe de altă parte, chiar e star. Uit mereu. Apoi văd capetele întorcându-se. Bărbații par destul de invidioși, iar femeile în costum se uită fără jenă. Și încep să-mi dau seama că probabil sunt invidiată de toate persoanele din local. Adam Kirrane a sosit. Și e aici să se întâlnească cu mine. —Bună. Îmi dă un pupic rapid pe obraz și sper să nu-și ardă buzele, pentru că sunt sigură că fața mea e roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
partea cu resturante, propun eu. Așa, dacă tu vrei mâncare italienească, eu pot oricând să-mi iau chinezească. Zonele astea sunt cea mai mișto invenție din lume, nu crezi? Ne îndreptăm spre restaurante. Amy e atât de slabă, încât o invidiez. Nu e uscățivă sau așa ceva, dar are o talie perfectă, picioare lungi și brațe subțiri. Seamănă cu o prietenă de-a mea, Kerry, care mă sună mereu să ieșim să mâncăm. Kerry mă târăște mereu la restaurante, deși nu mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ar putea spune despre Traian Băsescu, președintele actual al României (mă rog, aproape orice), dar în nici un caz că îi lasă indiferenți pe cei interesați de politica autohtonă. De fapt, el a reușit în România ceva ce ar putea stârni invidia oricui. Nu s-a mulțumit să cucerească marea masă a populației, ci a reușit să împartă în două tabere intelectualii de prestigiu ai țării, odinioară destul de uniți în reacțiile lor față de spațiul politic. Până la el, majoritatea copleșitoare a intelectualității era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
prietenos, și cu excepția micului vertij încercat, într-un restaurant, la vederea unor cupe de înghețată cu care altădată m-aș fi războit până la victoria finală, n-am avut probleme. Mă simt nemaipomenit. Prietenii mă admiră și mă încurajează, dușmanii mă invidiază și mă înjură și din acest motiv, iar cei foarte apropiați îmi declară că am căpătat look-ul din adolescență. Voi continua în acest stil, chiar dacă voi ajunge să semăn cu băiețelul de șase ani care se juca, alături de fete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
scoți la iveală fotografia asta pe care o văd acum pentru prima dată ? Am avut și eu secretul meu ca să mă asemăn fratelui mai mare și mai iubit de toți. Voiam să te contrariez și să te fac să mă invidiezi și tu odată. Nu mi-am putut imagina că asta o să-i facă rău doamnei Dora și nu înțeleg de ce să se fi emoționat într-atât ca să i se facă rău. A trecut. Emoția... Cum să nu fiu emoționată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd măritată. A doua zi toate vorbesc numai despre asta. Doar fata cu pricina pare supărată sau o face pe supărată, deși îi e clar că este invidiată de toate fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a sucit mințile. Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au ținut în urma unui camion, care abia se târa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și tipul de om fricos care amâna să se prezinte la stomatolog până în ultima clipă. Acum avea timp pentru toate, aproape că-l invidia, deși știa bine că odată ajunsă la anii lui va fi de mult o femeie apusă, nici cel mai absurd gând nu-i va da dreptul să spere. Se privi în vitrine. Arăta bine, așa de departe, avea o alură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spus că dumneata iradiezi liniște? Iradiez? Întrebă Dimitrie și surâse furat de vreun gând. În tot cazul, aflu abia acum că sunt un furnizor de mare preț. Râse. Avea dantura puternică, fără nici o defecțiune. Sidonia îl privi mirată. Cât îl invidia! Pricomigdalele erau foarte bune. La ceai, după gustul ei ar mai fi fost necesar un pliculeț de zahăr, dar Sidonia nu spuse nimic, multe femei din motive estetice consumă ceaiul neîndulcit. Și apoi preferința către alimentele dulci, odată deconspirată, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt vorbăreț. Nici nu mă admiră lumea, nici iubită n-am. Ce perspective are unul care termină o facultate privată de mâna a doua? Ce se poate face cu o specializare în literatură? — A, deci vrei să spui că mă invidiezi? — Nu, nici vorbă. Sunt prea obișnuit cu stilul meu de viață ca să îmi doresc să-l schimb. Pe mine nu mă interesează nici T½dai, nici Ministerul de Externe. Singurul lucru pentru care te invidiez este că ai o iubită atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deci vrei să spui că mă invidiezi? — Nu, nici vorbă. Sunt prea obișnuit cu stilul meu de viață ca să îmi doresc să-l schimb. Pe mine nu mă interesează nici T½dai, nici Ministerul de Externe. Singurul lucru pentru care te invidiez este că ai o iubită atât de grozavă. Hatsumi este extraordinară. Nagasawa tăcu și-și văzu de mâncare. După ce-a terminat, a zis: — Ia ascultă, Watanabe. Eu am senzația că peste vreo zece sau poate douăzeci de ani, drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Și totuși, fata se simțea complexată. Poți să crezi așa ceva? Am dat din cap. — Eu eram singura din școală care locuia într-un loc ca Kita-Otsuka, în cartierul Toshima. La profesia părinților, la mine scria „librar“. Fetele din clasă mă invidiau pentru că, ziceau ele, pot citi orice cărți doresc. Nu glumesc deloc. Cred că ele se gândeau la o librărie cu șapte etaje, precum Kinokuniya. Nici nu cred că și-ar fi putut imagina o librărie mică, sărăcăcioasă. Librăria Kobayashi. Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mai avem și câteva articole de papetărie lângă casa de marcat: pixuri, creioane, caiete. Asta-i tot. Nu tu Război și pace, nici Ființe sexuale 1 sau De veghe în lanul de secară. Așa arată librăria Kobayashi. Ce naiba e de invidiat aici? Tu mă invidiezi? — Îmi imaginez cum arată. — E așa cum ți-am spus. Cei din apropiere vin la noi și cumpără, la cerere le transportăm acasă, avem clienți vechi, așa că ne descurcăm onorabil cu banii. Suntem patru și avem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
articole de papetărie lângă casa de marcat: pixuri, creioane, caiete. Asta-i tot. Nu tu Război și pace, nici Ființe sexuale 1 sau De veghe în lanul de secară. Așa arată librăria Kobayashi. Ce naiba e de invidiat aici? Tu mă invidiezi? — Îmi imaginez cum arată. — E așa cum ți-am spus. Cei din apropiere vin la noi și cumpără, la cerere le transportăm acasă, avem clienți vechi, așa că ne descurcăm onorabil cu banii. Suntem patru și avem ce mânca, nu avem datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa ceva, s-a terminat cu mine. Eu nu sunt capabilă, ca tine, să mă închid în carapacea mea și să aștept să treacă totul. Nu știu dacă tu ești exact cum zic eu acum, dar așa îmi imaginez eu. Te invidiez pentru asta și poate tocmai acesta este motivul pentru care te-am târât în acel cerc despre care-ți vorbeam. Poate modul în care privesc eu lucrurile este prea analitic, nu? În orice caz, nu pot spune același lucru despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acestea au făcut-o pe sora mea să mă iubească și mai mult. Se lăuda cu mine la toată lumea. Îmi dădea tot felul de cadouri, mă lua cu ea peste tot, chiar și la întâlniri. Eram de-a dreptul de invidiat pentru o asemenea soră. Nimeni nu a înțeles de ce s-a sinucis. La fel ca în cazul lui Kizuki. Și ea avea șaptesprezece ani, nu a dat niciodată vreun semn de depresie psihică reactivă, în comportamentul ei nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]