2,504 matches
-
sudul Italiei(Sicilia). Acesta exprimă robustețete, prin forme puternice, profile și decorații sobre. Ordinul ionic este al doilea ordin, în ordine cronologică apărut în perioada arhaică dezvoltându-se în coloniile din Asia Mică și în insulele din Marea Egee. Față de doric, ionicul este mai bogat decorat și are proporții mai elegante. Ordinul corintian apare la sfârșitul perioadei clasice, în Asia Mică, și este caracterizat ca fiind o expresie a bogăției decorative și a eleganței. El se aseamănă în mare parte cu ionicul
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
ionicul este mai bogat decorat și are proporții mai elegante. Ordinul corintian apare la sfârșitul perioadei clasice, în Asia Mică, și este caracterizat ca fiind o expresie a bogăției decorative și a eleganței. El se aseamănă în mare parte cu ionicul, doar capitelul este mai înalt și mai decorat. Doricul-platforma pe care este așezat templul are mai multe trepte înalte, iar coloana este așezată direct pe stilobat(ultima treaptă a platformei), fără bază, are fusul tronconic, cu sau fără caneluri (șențulețe
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
format din echină și abacă. Antablamentul este format din arhitrava continuă, friza-cumetope(decorate cu bazoreliefuri sau colorate) și triglife-și cornișa. Frontonul reprezintă triunghiul format de cele două pante ale acoperișuri și este decorat cu basoreliefuri sau statui adosate timpanului. Ionicul este caracteristic platformei formată din mai multe trepte dar mai puțin înalte fațp de doric, coloana sprijinindu-se de stilobat cu ajutorul unei baze. Fusul coloanei este cilindric și mult mai zvelt și elegant având obligatoriu caneluri care sporesc senzația de
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
inspirate după coarnele de berbec. Antablamentul este format din arhitravă(cu profile așezate în retrageri succesive), friză continuă(simplă sau decorată cu basoreliefuri) și cornișă. Frontonul nu se deosebește fundamental de cel doric. Corinticul are un singur element diferit față de ionicul cu care se aseamănă, capitelul ce este format din trei șiruri suprapuse de frunze de acant și volute(obținute prin răsucirea frunzelor de la colțuri sub forma volutelor). În antichitate, grecii au realizat construcții tipice ce au fost adevărate exemple pentru
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
a templului, grecii au folosit dimensiunea omului necompându-se cu templele egiptene impunătoare și misterioase. exemple de temple dorice: Templul zeiței Demeter (sinonim Ceres) și zeul Poseidon (sinonim Neptun) din Paestum (Italia), Templul lui Zeus - Olympia, Panthenonul-Acropole Atena; exemple de temple ionice: Templul zeiței Arthemis-Efes, Erechteion și Templul zeiței Nike Aptheros-Acropole Atena. Temple circulare: Tholosul din Delphi, Tholosul din Epidaur. Parthenonul este un monument important aflat în Acropole, Atena. Acesta este un templu doric închinat zeiței Athena, protectoarea cetății, devenind reprezentativ prin
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
cetății, devenind reprezentativ prin arhitectura greacă și fiind un simbol al încrederii în zei și virtuți morale. Acest templu este celebru datorită proporțiilor lui perfecte dar și sculpturilor realizate de Fidias la metopele și frontoanele de la exterior și de la friza ionică la interior. Teatrul, construit pentru prezentarea spectacolelor sau a serbărilor în cinstea diverșilor zei. Este un loc public, în aer liber. Acesta este construit pe panta naturală a unui deal, urmărind configurația terenului și este format din: locul pentru spectatori
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
de cult apariția podiumului din piatră foarte înalt și amplasarea coloanelor, dar și preluarea arcului și a unor sisteme de boltire. Influența greacă se regăsește în arta romană prin ideea de piață publică în centrul orașului, ordinele de arhitectură doric, ionic și corintic ,unele tipuri de plan pentru templele de cult, structura și componența teatrelor, ideea trofeelor ca monumente comemorative, folosirea picturilor și mozaicurilor pentru decorarea caselor și palatelor. În arhitectura romană materialele și tehnicile utilizate în realizarea diverselor edificii este
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
trasat, ale - genului privit din perspectiva mondială, pe parcursul evoluției ei. Originile nu pot fi delimitate cu claritate, dat fiind că Europa a avut dintotdeauna un fond al muzicii maselor. Grecia antică consemnează apariția modului lidic ("lydisti", echivalent ca scară cu ionicul medieval și cu majorul natural), specific muzicii tinerilor și privit de învățați ca un sacrilegiu, temei al unei muzici decadente. Evul mediu european înfățișează o muzică disciplinată, severă, de origine savantă, care se lasă treptat inspirată de practicile muzicii din
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
Greciei. Aceste insule sunt predominant muntoase, cu un climat blând și relativ umed. Vegetația este abundentă, cu păduri. Principalele produse agricole sunt stafidele, măslinele, strugurii, cerealele, fructele și legumele. Activitățile principale sunt pescuitul, construcțiile navale și fabricarea de săpun. Insulele Ionice formează o regiune administrativă a Greciei care grupează șase dintre principalele insule ale arhipelagului care îi dau numele: Corfu, Paxos, Itaca, Cefalonia, Leucada și Zante. Insula Cythera, situată la sud de Peloponez, este atașată periferiei Attica. Această „periferie” este împărțită
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
XIV-lea. Corfu a devenit teritoriu dependent al Republicii Venețiene în 1204. Cythera cade sub dominația venețienilor în 1393. Apoi au urmat Zakynthos în 1482, Cefalonia și Itaca, un an mai târziu, în 1483, în sfârșit Leucada în 1502. Insulele Ionice au rămas singurele teritorii grecești care au scăpat de ocupația otomană. În această perioadă, o parte a populației Heptanezului s-a convertit la catolicism și a devenit italofonă (propriu-zis, vorbeau dialectul venețian al limbii italiene). Totuși, majoritatea populației a rămas
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
la catolicism și a devenit italofonă (propriu-zis, vorbeau dialectul venețian al limbii italiene). Totuși, majoritatea populației a rămas atașată de limba și de cultura greacă, cât și de religia ortodoxă. Odată cu emergența naționalismului grec în secolul al XVIII-lea, Insulele Ionice au devenit un refugiu pentru intelectualii și luptătorii indepedentiști, cât și pentru simpatizanții lor. Anexarea insulelor de către Franța revoluționară în 1797, odată cu semnarea Tratatului de la Campo Formio, a condus la crearea a trei departamente franceze din Grecia denumite: Corcyre, Ithaque
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
parte de britanici din 1809 (cu excepția insulei Corfu, blocată până în 1814), Insulele Ioniene au fost atribuite Regatului Unit (formal Puterilor victorioase asupra lui Napoleon), sub forma unui protectorat, prin Tratatul de la Paris, la 5 noiembrie 1815. Britanicii denumesc protectoratul „Republica Insulelor Ionice”, în și îi atribuie o Constituție. Insulele Ionice dispun și de un Senat din 1799 până în 1864. La 21 mai 1864, insulele au fost retrocedate Greciei, care le-a anexat la 2 iunie, în același an. În 1941-1943, insulele au
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
blocată până în 1814), Insulele Ioniene au fost atribuite Regatului Unit (formal Puterilor victorioase asupra lui Napoleon), sub forma unui protectorat, prin Tratatul de la Paris, la 5 noiembrie 1815. Britanicii denumesc protectoratul „Republica Insulelor Ionice”, în și îi atribuie o Constituție. Insulele Ionice dispun și de un Senat din 1799 până în 1864. La 21 mai 1864, insulele au fost retrocedate Greciei, care le-a anexat la 2 iunie, în același an. În 1941-1943, insulele au constituit un „stat ionian” ocupat și anexat de
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]
-
au fost urmați de francezi. De la sfârșitul sec. al XII-lea și până în 1357 Zakynthos a fost în stăpânirea familiei Orsini iar apoi, în urma unui mariaj, în stăpânirea familiei Tocchi. În sec. Al XV-lea Kapoudan Pașa a cucerit Insulele Ionice, dar în 1485 venețienii le-au recuperat pe cale diplomatică în schimbul plății unui tribut anual de 500 ducați către Sultan. În timpul Războiului Cretan (1645-1669) insulele ionice au jucat rolul de bastion în lupta împotriva turcilor. În final, venețienii au cedat turcilor
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
mariaj, în stăpânirea familiei Tocchi. În sec. Al XV-lea Kapoudan Pașa a cucerit Insulele Ionice, dar în 1485 venețienii le-au recuperat pe cale diplomatică în schimbul plății unui tribut anual de 500 ducați către Sultan. În timpul Războiului Cretan (1645-1669) insulele ionice au jucat rolul de bastion în lupta împotriva turcilor. În final, venețienii au cedat turcilor Creta în schimbul anulării tributului în Zakynthos. Ca urmare, un val de emigranți din Creta s-au refugiat în Zakynthos. Un alt val de refugiați a
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
1809, când au fost urmați de englezi. Stăpânirea britanică a adus construirea de apeducte, drumuri, organizarea școlii și a serviciilor de sănătate. S-au reparat portul, bisericile, și numeroase clădiri publice. În 1814 s-a hotărât formarea "Statelor Unite ale Insulelor Ionice", administrate de Reprezentantul Rezident pentru Zakynthos. Ideea unei Grecii libere și unite a aparut odata cu înființarea Eteriei. În 1818 aceasta s-a mutat în Zakynthos. Membrii săi au făcut un jurământ de credință față de patrie la biserica Sf. Gheorghe
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
făcut un jurământ de credință față de patrie la biserica Sf. Gheorghe din Psiloma. La mijlocul sec. Al XIX-lea au început presiunile pentru retragerea englezilor. În schimbul întronării în Grecia a prințului danez George I, susținut de englezi, aceștia acceptă cedarea insulelor ionice către statul grec. Steagul grecesc a fost ridicat în Zakynthos la 21 mai 1864, iar în continuare istoria insulelor ionice s-a confundat cu istoria Greciei.
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
presiunile pentru retragerea englezilor. În schimbul întronării în Grecia a prințului danez George I, susținut de englezi, aceștia acceptă cedarea insulelor ionice către statul grec. Steagul grecesc a fost ridicat în Zakynthos la 21 mai 1864, iar în continuare istoria insulelor ionice s-a confundat cu istoria Greciei.
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
aceeași teorie a lui Kolthoff stipulează faptul că grupările cromatofore își schimbă continuu structura până la stabilizare. Fiecare indicator este caracterizat de un PT, acesta reprezentând momentul în care jumătate din cantitatea de indicator din fază moleculară a trecut în fază ionica.
Indicator de pH () [Corola-website/Science/305995_a_307324]
-
de niobiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Nb, niobiul are 41 de protoni și 52 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 1.47Å, rază ionică e de 0.07Å, iar volumul molar al niobiului este de 10.84./mol Rază covalenta este de 1.34Å. Configurația electronică a niobiului este 4d5s, iar cea mai comună și importanța stare de oxidare este +5. Niobiul este un
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Cel care îi confirmă funcția de neurotransmițător este Otto Lewi care o denumește vagusstoff pentru că era eliberată de la nivelul nervului vag. Cercetările efectuate, au arătat că acetilcolina se leagă de receptorii colinergici de la nivelul fibrelor musculare, ceea ce determină deschiderea canaleleor ionice de sodiu.Ionii de sodiu intră în celule, unde vor stimula contracția musculară. Acetilcolina în timpul inducției contracției musculare, determină în paralel reducerea contracțiilor mușchiului cardiac. Acest lucru este datorat diferenței de structură a receptorilor din mușchi și de la nivelul inimii
Acetilcolină () [Corola-website/Science/304916_a_306245]
-
fie permanent, sau atunci când este nevoie sub influența impulsului nervos.Reglarea eliberării are loc prin intremediul receptorilor, a unor liganzi fiziologici dar și ioni. Receptorii pentru acetillcolină (receptori colinergici)sun de 2 tipuri: Receptorii nAChR sunt receptori ce formează canalele ionice dependente de voltaj.Ei sunt formați din 5 subunități proteice : α,α,β,γ,δ.Subunitățile au o suprafață externă mai largă, în care se va fixa acetilcolina.
Acetilcolină () [Corola-website/Science/304916_a_306245]
-
Partea păstrată a zidului exterior al fațadei monumentale se compune din trei niveluri de arcade suprapuse, având deasupra o platformă pe care se înalță un atic foarte înalt, prevăzut cu ferestre la intervale regulate. Arcadele sunt încadrate de semicoloane dorice, ionice și corintice, în timp ce aticul este împodobit cu pilaștri corintici. Fiecare arc de la al doilea și al treilea etaj era ornat cu statui, probabil reprezentând divinități și alte personaje ale mitologiei greco-romane. În jurul părții de sus a aticului se aflau 240
Colosseum () [Corola-website/Science/305641_a_306970]
-
permit călătorii rapide între planete. Singurii parametri care definesc un motor sunt accelerația pe care o poate crea și rata de consum a combustibilului, putându-se astfel simula orice, de la pânze solare, motoare de rachetă obișnuite, până la nave cu motoare ionice dintr-un viitor îndepărtat. Orice tip de zbor poate fi simulat, de la planarea în atmosferă Pământului sau a lui Marte până la zboruri suborbitale și călătorii interplanetare. De asemenea, simulatorul permite andocarea cu o Stația Spațială Internațională (sau orice altă navă
Orbiter () [Corola-website/Science/305644_a_306973]
-
cu factori specifici de creștere. Ele au fost preparate prin tehnica de reticulare în emulsie la temperatura camerei, pentru a permite încărcarea de agenți biologic activi. Studiile realizate asupra cineticii de eliberare au demonstrat că sistemul este dependent de tăria ionică a mediului de eliberare. Sunt studii care au arătat că proteinele sunt capabile de a îndeplini atât rol de emulsifiant, cât și rol stabilizator. Polizaharidele de masă moleculară mare, pe de altă parte, modifică, în principal, reologia fazei disperse, afectând
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]