2,352 matches
-
M-am gîndit și mi-am scotocit printre amintiri ca să aflu mai exact de cînd îl cunosc pe Alexa Visarion. Pare că dintotdeauna. Planuri de poveste și de întilniri se suprapun ca într-un palimpsest. Locuri, momente, prieteni comuni, întîmplări ireale, spectacole, taifasuri fără sfîrșit. Toate astea îl așează în centrul lumii mele. Atmosfera pe care o simt în nări este una rusească. Cu infinite ipostaze. De la frigul nemilos din Siberia, la căldura învăluitoare a ochilor cuiva, a misterului de necomentat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion, care apelează la același univers caragialian, adaptând nuvela În vreme de război. Rezultatul, însă, nu este o ecranizare propriu-zisă, ci un film de autor. Atras de substanța dramatică densă a sursei literare, de permanenta alternare a realului cu irealul, de sugestiile onirice și investigațiile în subconștient, Alexa Visarion a dezvoltat trama originară adăugînd personaje, relații cu epoca, introspecții -, convertind o poveste din lumea satului de la sfîrșitul veacului trecut într-o pagină de cinematograf modern, ale cărei semnificații depășesc cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care traiește dar cu distincție seducătoare, romantic, christic, Răzvan este el însuși o irealitate, un fel conținut ce capată întâmplator o identitate posibilă, a creatorului de conținut sufletesc. El privește de sus și, fiindcă nu poate fi decât seducător și ireal, tulbură realitatea ce suferă de lipsa ei de conținut, o realitate a formelor în acțiune pe care arta, nu mai puțin suferindă, o transportă spre derizoriu. Am auzit pe cineva comentând, ce chestie să arați câteva haine murdare de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu produse alimentare de bază (carne, unt etc.). Pachete de țigări goale sau doze de Pepsi-Cola sau Coca Cola golite erau expuse ca obiecte ornamentale pe mese sau dulapuri, în casele românilor (Chirot, 1978). Aceste obiecte erau fetișuri simbolizând lumea ireală, de poveste a Vestului îndestulat pentru România înfometată. Se făcea o propagandă continuă privind alimentarea rațională și oficial se calculase o rație zilnică de 2.800-3.000 de calorii ce trebuia asigurată populației (Chirot, 1978). Deși erau raționalizate, carnea, produsele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fi martor poate fi mai periculos pentru dezvoltarea copiilor decât a fi victime directe; există femei care sunt victimele unor astfel de incidente fără să se poată obișnui cu situația și trăind de fiecare dată evenimentul ca pe un coșmar ireal; femeile-victime, concomitent cu pierderea stimei de sine, dezvoltă o relație afectivă nesănătoasă cu agresorul și devin incapabile să-și conceapă propria viața independent de aceea a agresorului. Aspectele ce țin de cadrul cultural nu diminuează însă importanța rolului personal, al
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
norme de comportament prin repetiție și care implică o continuitate cu trecutul". Inventarea tradițiilor este "esențial un proces de formalizare și ritualizare caracterizat prin referire la trecut, prin impunerea repetiției" (Hobsbawm, 1983:4). Cu alte cuvinte, Hobsbawm atrage atenția asupra "irealului" perenității unor elemente centrale în identificările colective. Pe aceeași linie se înscrie și Anderson (1983) când vorbește de comunități imaginate, produs al manipulării elitelor politice, deci de identitate ca produs al imaginației. Hall (1990) vine în întâmpinarea acestei idei atunci când
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Vermont, Baltazar, Hârlescu, meșteșugarii fără reproș, dar și fără geniu. (Ce parșiv, Gombrowicz ăsta!) Marele psihiatru mai toarnă din Minard. Din nou, derulările noastre de-o viață, călătoriile, confruntările. Și, iarăși, ochii gitanei din tabloul lui Artachino. Ora e din ce în ce mai ireală. De-afară se-aude un claxson. O fi Salvarea? Să mă pregătesc? Nu, totul revine la firesc. Marele psihiatru îmi strînge consolator mîna și reintru, împăcat, în noapte. Un film, într-o seară, întîmplător, despre van Gogh. Ce-ar mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi accesibil, pentru că bărmănița n-are să-mi dea rest de la sută; tragedie mare, nu?) Pe platou, între două smocuri de iarbă aspră, o pată de zăpadă. Las bulgărele să se topească în stînga, în timp ce cu dreapta culeg o floare movie, ireală aici, în vecinătatea zăpezii. Ce-mi pot dori mai mult? La întoarcerea în Sinaia, șoseaua care leagă orașul de Cota 1400 este (se vede bine din cabină) atît de degradată, cu porțiuni atît de părăginite, încît nu-i de mirare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eroul îl ia în stăpânire, fără a eșua în tentativele sale de civilizator. În definitiv, dacă bestiarul imaginat este o replică dată realului, fantezistă, amplificată retoric tocmai pentru a proiecta la un nivel suprauman calitățile personajului, atunci și această lume ireală, mereu cucerită, devine imaginea ludică a unei existențe percepute ca fiind insuficientă, limitată și, în final, incontrolabilă. Medievalitatea românească, în parcurgerea treptelor către maturitate și a etapelor de formare a unei culturi înalte, nu a ajuns - se poate spune - la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
multă mâncare. -Vai, am întârziat la școală !-mi-am zis eu speriată de zguduiala mamei. Dar, stai puțin, veverițele nu învață ! -Ba da! Mi-a răspuns mama. A mea merge la școală chiar acum ! a continuat ea. Un vis magic, dar ireal și chiar ciudat. Când mă gândesc câte peripeții am avut, îmi vine să râd. Și ce ? la urma urmelor, până și veverițele se pot distra !... Andreea Căciulă CAP. VIII PATRIE PATRIOTISM O ȚARĂ DE GLORII Pământul românesc, vatra poporului român
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și 2. NEWARI Limbă din familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană. Cea mai importantă limbă vorbită în Nepal. Circa 400 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de factorul timp− aspect−mod: marcarea ergativă este obligatorie la perfect/trecut și viitor/ireal, dar este opțională pentru durativ/progresiv, probabil pentru că la durativ/progresiv controlul din partea Agentului e dominant. La imperativ, marcare de tip nominativ/acuzativ. La celelalte moduri, marcare de tip absolutiv/ergativ. NEZ PERCE Limbă din familia sahaptian, vorbită de un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și creând o imagine necorespunzătoare realității. În schimb, valoarea activelor materiale imobilizate apare ca supraevaluată, iar fondul de amortizare devine insuficient pentru Înlocuirea mijloacelor fixe. Invers, dacă amortizarea este supraevaluată, atunci cresc costurile, scad beneficiul și rata rentabilității În mod ireal, sunt afectate repartiția dividendelor și volumul impozitului pe profit datorat statului. În schimb, se formează un fond de amortizare mai mare care, dacă nu este corelat cu necesitățile crescute de investiții, poate sta neutilizat. În consecință, politica de amortizare promovată
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
să o văd... Îmi petreceam vacanța la bunica, în orașul acela de la marginea stepei rusești, în care nimerise după război. Era într-un amurg de vară cald și leneș, care îneca odăile într-o lumină liliachie. Lumina aceea puțin cam ireală se așternea pe fotografiile pe care le cercetam în fața unei ferestre deschise. Erau cele mai vechi poze din albumele noastre. Imaginile din ele treceau dincolo de hotarul imemorial al revoluției de la 1917, înviau vremea Țarilor, ba chiar mai mult, străbăteau cortina
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deja zâmbetul nehotărât. N-au alergat, n-au schimbat nici o vorbă, nu s-au îmbrățișat. Li se părea că au mers o veșnicie unul spre celălalt. Strada era pustie, lumina înserării, reflectată de frunzișul auriu al copacilor, avea o transparență ireală. Oprindu-se lângă el, și-a clătinat ușor buchetul. El a dat din cap ca și cum ar fi spus: „Da, da, înțeleg!” Nu purta centiron, ci doar curea cu o cataramă de bronz înnegrită. Cizmele lui erau roșii de praf. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în prezent, nu mai reușeam să scap de sentimentul că, într-un fel, o trădasem. Trebuia să aștept câteva luni. Mi s-a indicat un răgaz. Scadența lui sosea în luna mai. Și, numaidecât, zilele acelea de primăvară, cu totul ireale încă, s-au umplut de o luminozitate aparte, smulgându-se din cercul lunilor și alcătuind un univers care-și trăia propriul lui ritm, în propriul lui climat. Pentru mine, acesta a fost timpul pregătirilor, dar, mai ales, al lungilor conversații
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al cărei soț, contrabandistul Serghe Bălan, îi devine, până la capturare, bun "amic", sau în raport cu Marusea, frumoasa basarabeancă sedusă și părăsită în noaptea nunții acesteia cu profesorul Antinov, este contrabalansată de permanenta căutare și așteptare înfrigurată a tipului de femeie superioară, ireală, a "rusoaicei" întrupate mental din sterereotipii livrești și din dorințele sale nelămurite, căutare care îi pune în umbră meschinăria și comportamentul flușturatic, dacă se acceptă că "obsesia erotică nu-l afundă pe Ragaiac în vulgaritate, ci, dimpotrivă, îl scoate, îl
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în primul rând din raportarea diferită la realitatea pe care o reflectă. Deși hidoasă, lumea lui Caragiale este posibilă, și chiar nuvele sale fantastice creează un univers în care incredibilul este foarte apropiat de probabil. La Eugen Ionescu, în schimb, irealul a invadat realul și orice distincție între cele două planuri este anulată. Absurditățile debitate de Cațavencu, nonsensurile lui Farfuridi, aberațiile conului Leonida nu pun problema veridicității lor, iar personajele, deși grotești, caricate, schematice, pot găsi corespondenți recognoscibili în realitate. Lumea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării sale în formele ridicolului absolut și îl expune cu o obiectivitate care îi maschează amărăciunea și dezgustul, Eugen Ionescu îl produce deliberat, forțează limitele posibilului pentru a crea un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
putea rezolva în acest mod, cu totul empiric și primitiv, delicata și complicata chestiune agrară"27 etc. Toate aceste exemple și, de fapt, cu excepția Fucsiadei, toate textele din Pagini bizare pledează pentru o ipoteză conform căreia descoperim la Urmuz făpturi ireale într-un univers real, deși extrem de caricaturizat, ceea ce ar explica impresia de neverosimilitate generată de permanenta pendulare de la un registru la altul. Pe de altă parte, încadrarea estetică a universului de creație caragialian, departe de a fi o procedură simplă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de factură urmuziană este, în esență, similară cu cea de la nivelul operelor lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu. Astfel, dacă la Urmuz, absurdul pare căutat cu orice preț, stârnit prin devierile bruște de la logic la ilogic, de la real la ireal etc., provocat prin transgresarea limitelor pe care până și denaturările caricaturale, grotești și parodice le presupun, la Caragiale absurdul este, în primul rând, cel pe care, descoperindu-l cu stupoare în realitate, îl transpune transfigurat artistic și îl evidențiază prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în esență, cu ceea ce numesc marele humor, un gen de reculegere contemplativă și socotește că aceasta duce doar la trăirea într-o realitate ireală, accentuînd numai latura negativă a ceea ce este mare, și nu se ridică la o realitate superioară care, potrivit concepției sale, poate fi atinsă doar dacă recurgem la niște premise teologice. Iar în opera sa filosofică principală (Uvidenskabelig Efterskrift, VI, p.
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poezii reușite ca În poiana partizanilor, și La Grivița, în care te-am recunoscut. Dar restul ciclului mi-a provocat aceeași impresie neplăcută despre care vorbeam mai sus (...). Poemele despre Bulgaria nu vorbesc despre țara vecină, ci despre o țară ireală, vorbesc, de fapt, despre tendințele evazioniste ale poeziei d-tale (...). Am rămas însă surprins citind poezia Rutină pe care ai publicat-o în nr.6. Este limpede pentru oricine că aici este o adevărată profesiune de credință. Însă peste ideile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artificiale și totuși armonioase, întrucât ele caligrafiază ceremonia noastră, ritmată de cultură și de încercarea de a replica prin mască, la fabulosul lumii. În esență, secretul reprezintă un limbaj al deplasării omului într-un timp distorsionat, în sunete și lumini ireale, în forme hieratice, magice, dincolo de timp. Tradiția unei elite a gânditorilor nu exclude apariția unor codificări negative, ce s-ar referi la codificări de tip superstiție. Alte semne trimit la spațiu sau la timp, care schimbă diferiți constituenți (fizici, mentali
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și marele foc al Londrei), a doua oară în Londra de azi, când detectivul Hawksmoor caută să descopere un ucigaș de copii în serie. Toată cartea respiră paralelisme. Până și numele sunt (în parte) identice. Întreg textul se învăluie în ireal, o pânză de mister și adevăruri interzise. Dacă nu ne supunem atmosferei vrăjite și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit de sens. Peter Ackroyd își împletește stilul narativ cu ocultarea clarității, infiltrând cu subtilitate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
părăsit de nevastă în 1856, acesta a fost salvat de la sinucidere de stafia lui Chatterton. Cartea în întregime s-ar vrea bântuită de stafia tinereții pierdute și a bătrâneții nevăzute, dar Ackroyd nu e în stare să stârnească misterul. Aura ireală e înlocuită de ingeniozitate prozaică. Andrew Flint, la rândul lui, e în curs de a scrie o biografie a lui George Meredith atunci când îl vizitează Charles. Vivien lucrează ca secretară la "Cumberland și Maitland, o mică galerie de artă", care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]