9,120 matches
-
mulți politicieni români sunt de aceeași talie și anvergură cu Crin Antonescu, adică mică. O spun cu simpatia pe care am avut-o pentru Crin Antonescu, în primul rând ca orator. Astăzi l-am văzut pierzând controlul cuvintelor, derapând în ironii ridicole, nemaiavând savoare și nemaiavând miez, fiind, în același, timp, disprețuitor chiar și cu colegii de partid pe care i-a adus acolo ca-n tabloul CFSN. Vă aduceți aminte de Ion Iliescu cu niște cetățeni în spate, unul ținea
Adrian Ursu, analiză devastatoare pentru Crin Antonescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43805_a_45130]
-
întregi societăți. Detectivul nu e doar un erou, ci și un element de definire a profilului lumii ce-l avea drept model pe omul de acțiune, în variatele sale ipostaze, de la ofițer de poliție la soldat și aviator. Ca o ironie a sorții, nu arareori aceste cărți erau produse de femei. Dar important era că „zona scrierilor hardboiled crease o comunitate imaginară pur masculină, care-i cuprindea atât pe scriitori și cititori, cât și pe protagoniștii eminamente masculini ai acestei literaturi
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
Camil Petrescu e un ins viu și febril, causeur monden și om „de o modernitate superioară”, care n-avea în el „nimic desuet”; inteligent, convingător și nelipsit de o anume clarviziune, în ciuda complexului de superioritate din cauza căruia cădea adesea victima ironiilor și farselor confraților, el avea o „influență extraordinară asupra tinerilor”. Memorialistul îl situează între cei „trei intelectuali români” pe care i-a cunoscut personal, capabili să-și câștige discipolii prin „limpiditatea tăioasă în gândire”, alături de G. Călinescu și Miron Radu
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
Războiul declarațiilor din Parlament este condimentat cu o serie de ironii pe care liderii USL și cei ai PDL le aruncă în scenă. Ponta a lansat un atac subtil la adresa lui Blaga, căruia i-a spus că "fiecare își alege stăpânul!". Ponta a făcut referie la afimația Elenei Băsescu care spunea despre
Ponta, ironie fină la adresa lui Blaga: fiecare îşi alege stăpânul! Ce trimitere face Ponta () [Corola-journal/Journalistic/43956_a_45281]
-
nu s-ar fi descurcat mai bine. Ceea ce sare în ochi, împingând spre neverosimil isprăvile acestei fetișcane precoce, nu ține de determinarea ei, ci de bagajul său lingvistic. Mattie are nu doar o replică tăioasă, dar și una a cărei ironie superioară îi pune în încurcătură pe bărbați. În plus, este un foarte bun negociator, are cunoștiințe de drept, unele care solictă expresii în latină pe care le explică după manual încât în momentul în care scoate pistolul și-l armează
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
Mariana Marin, Ileana Mălăncioiu și Nicolae Prelipceanu. Nici pe sine nu se uită Dorin Tudoran: poemul care dă titlul volumului poartă indicația „mie însumi, că trebuie să stau și eu de vorbă cu cineva, nu?” Chiar așa însă, acutizată cu ironii, gravitatea rămâne cronică: „Să fi fost tu și nouăzecist, și tot trebuia să mă asculți:/ Mori. Nu de râs ca altădată, nici de scârbă ca mai întotdeauna. Mori. Nu de rușinea masacrului din Piața Tiananmen, nu din cauza miradorului de la mila
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
Arvunescu Victor Ironia sorții pentru o reptilă veninoasă. A avut parte de același tratament din partea unui fermier din Nepal care s-a apărat, mușcându-l în mod repetat până ce a murit. Un fermier din Nepal care a fost mușcat de un șarpe cobra
Un șarpe a murit după ce a fost mușcat de un om by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/57685_a_59010]
-
și complet depășit de evenimentele din viața lui. Antonio Banderas, amantul latin, alias Zorro, alias El Mariachi, devine un bărbățel ezitant, înșelându-și cuminte soția, atât de burghez încât stârnește confuzia. Cu aceste puneri în act, Woody Allen transmite o ironie mai fină, recuperabilă din filme precum Match Point (2005) șiCassandra’s Dream (2007). Prostia intră în aliajul calculelor pe care le fac toate aceste personaje pentru a reuși. Precum în monologul lui Macbeth, toate aceste vieți sunt „poor players” ale
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
alta, legate de faptul că personajele nu-și relevă niciodată fața, iar atitudinea în care sunt poziționate degajă o singurătate de neatins. Mă așteptam, evident, să găsesc o anumită citire postmodernă, chiar și a singurătății, dar acestui artist îi lipsește ironia subînțeleasă, expresia finală fiind mai ales una gravă; o singură lucrare lasă subtil impresia că în palma cadaverică nu este urma unui cui, ci dreptunghiul roșu al unui fluturaș, rătăcit acolo dintr-o ploaie de confeti. Dar e atât de
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
pe o graniță despre care abia ne putem abține să nu spunem că ar putea separa arta de artizanat. Dar artistul spune că totul este un joc, așadar de ce n-am accepta că este așa? Desigur că jocul duce în ironie, așa cum se întâmplă în lucrările mai mari, care pot să fie tălpile lui Iisus. Din ele se ițesc cuiele ruginite, încercuite de ceea ce ar trebui să fie picăturile de sânge ale Răstignitului. Numai că, așa cum sunt lucrările așezate pe simeze
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
se va reflecta în performanța noului monarh. Primul lucru pe care Lionel i-l cere ducelui este să spună o glumă. Un actor ar fi spus numaidecât una, viitorul monarh nu este capabil, însă dialogul este încărcat de o fină ironie. Când i se interzice să fumeze, ducele replică numaidecât. Și iată o mostră dintr-un dialog strălucitor demn de o scenă de teatru: (Duke of York): „Doctorii mi-au spus că îmi relaxează gâtul. (Lionel) „Sunt niște idioți.” (Duke of
Jucându-l pe regele George al VI-lea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5787_a_7112]
-
în calcul tușele moderne, simplificate, în care este construit trupul omenesc. Înlocuirea lui Dumnezeu cu Diavolul este însă radicală, carnația malefică a celui din urmă nelăsând nicio portiță de ambiguitate în a-l identifica pe Necuratul. Recunoaștem aici tonul polemic, ironia postmodernului, care retranscrie tema, care vrea să spună că, oricât am crede că arta și-ar fi epuizat resursele, poate ea însăși să genereze o altă substanță pe culoarele cunoscute, arhicunoscute ale unor mitologii cu care ne-am obișnuit demult
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
comun: simțul istoriei ca exil și simțul istoriei ca circ. El le-a suferit mult mai tragic și, de asemenea, le-a exprimat cu o forță extraordinară în numeroase cărți. În plan uman, avem în special un lucru în comun: ironia. Acea ironie care reprezintă modul corect, curajos, lucid, dar și plin de pasiune și sensibilitate, de a înfrunta lumea, lucrurile, schimbările, relativitatea a tot ce trăim, știind însă că există sentimente și valori absolute. Până și prima noastră întâlnire a
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
istoriei ca exil și simțul istoriei ca circ. El le-a suferit mult mai tragic și, de asemenea, le-a exprimat cu o forță extraordinară în numeroase cărți. În plan uman, avem în special un lucru în comun: ironia. Acea ironie care reprezintă modul corect, curajos, lucid, dar și plin de pasiune și sensibilitate, de a înfrunta lumea, lucrurile, schimbările, relativitatea a tot ce trăim, știind însă că există sentimente și valori absolute. Până și prima noastră întâlnire a avut loc
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență. Făpturile umane întîlnite pe drum apar, toate, caricaturizate, ironizate ori detestate - începînd cu tovarășul său de drumeție, biet om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă serie de călugări leneși ori sălbăticiți, de călugărițe bătrîne și țîfnoase, de țărani stupizi, înfricoșați ori alcoolici agresivi, de hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
se dădea pe brazdă / Altul se dădea la gazdă / Numai eu țipam că azi dă / Iarna iarbă-n dinții mei / Și mi-i face clopoței” (Ehei, cum îmi lucea cămașa). O resemnare elastică, mizînd pe postura modestiei operează printr-o ironie ce reprezintă subversiunea preferată a poetului față de sine. Asemenea unui aisberg în miniatură, o astfel de ironie lasă la suprafață doar o mică parte din masa lirismului: „acum trebuie să intrăm iar în arenă cu blocnotesul umflat de sarcini / Cui
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
-n dinții mei / Și mi-i face clopoței” (Ehei, cum îmi lucea cămașa). O resemnare elastică, mizînd pe postura modestiei operează printr-o ironie ce reprezintă subversiunea preferată a poetului față de sine. Asemenea unui aisberg în miniatură, o astfel de ironie lasă la suprafață doar o mică parte din masa lirismului: „acum trebuie să intrăm iar în arenă cu blocnotesul umflat de sarcini / Cui îi mai pasă de visul de azi-noapte / Ori de vreun oricare vis” (Curățenie). Autorul pare a-și
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
aceea de mașinist. Numai că metafora filmului suportă legile capricioase sau mai precis fărădelegile memoriei care sare de la una la alta, scurtcircuitează tradiționalul traseu autobiografic al Bildungs-ului. Iată-l pe copilul Brodski, care anticipează cu o replică viitorul său poetic. Ironiile și autoironiile curg, din fiecare clipă a vieții țâșnește un parcă un rictus ironic, un fel de a face complice cu ochiul. Tatăl, fost militar, un pensionar nesemnificativ, își sfătuiește fiul ca după ce a obținut Premiul Nobel să se apuce
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
un alt registru sensibil. Este ceea ce leagă poezia de trăirea clipei, prin intensitate și prin capacitatea de a face legăturile altfel, neprevăzut, tulburător. Fiecare moment al amintirii își conține poezia, dar nu cea solemnă, ci una biografist-minimalistă, însuflețită de o ironie afectuoasă. Rusia lui 1917, cea din timpul blocadei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cea postbelică și epoca hrușciovistă sunt filmate cu un zâmbet ironic, rescrise la scara micșorată a unei modeste familii de evrei prin intermediul animației, desenului, fotografiei
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
mai puternică decâtodski umple impropriu politicul de erotism, ruinează solemnitatea liturgică a ritului pravoslavnic și ridică blasfemia la scara unui hohot de râs universal. Este lucrul de care se tem cel mai tare dictaturile, de neseriozitatea funciară a scriitorilor, de ironia lor necontrolată. Evgeni Ogandjanian, Artem Smola și Grigori Ditiatkovski îl joacă pe Brodski la diferite vârste, copil, tânăr și bătrân. Nu știm cum va fi fost adevăratul Brodski decât din amintirile altora despre el, câte s-au păstrat. Ne stau
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
așeza liniștit la masa de scris. Până la urmă, ceea ce face remarcabil filmul lui Kraznovski ține de felul în care este rescrisă și reinventată filmic o biografie alcătuită din episoade care revendică în sine statutul de mici poeme invadate de o ironie afectuoasă, de o jovială nostalgie, de o blândețe care vine din înțelepciune, acea înțelepciune pe care o dobândim în prezența morții sau abia după ce am murit. politica statului sovietic care-i împiedică pe părinții lui Brodski să-și vadă fiul
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
Intervine în ecuație, de data aceasta, și noutatea formulei. Aer cu diamante deconcertează. Niciodată nu s-a mai făcut, la noi, o poezie atât de liberă. Invazii dirijate de tropi s-au mai văzut, rigorism compozițional, de asemenea, cotidian și ironie mai există ici și colo, dar toate la un loc, și încă într-un dozaj imposibil de anticipat, nu. Indiscutabil, am avut, după război, poeți foarte buni. Dar, cu neînsemnate excepții, conformismul acestora în raport cu propriile poetici este desăvârșit. De vină
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
în amintiri, în emoție, în tandrețe, în umorul fiecăruia atît de diferit. M-am retras din conversație minute bune și am privit prietenia lor. Voltele pe care le făceau printre detalii, cuvinte, situații, spectacole, frînturi de text, de povești, printre ironii și bancuri, printre lacrimi printre observații acute despre un anumit gest sau despre o anumită replică, despre un actor. Ore în șir. Mii de fire incredibile și invizibile i-au legat și îi leagă pe acești oameni, pe acești artiști
Despre prietenie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5876_a_7201]
-
apoi elemente concrete, precum o coloană, un zid năpădit de glicină sau înconjurat de viță de vie sălbatică să reașeze melancolia unde îi este locul, ca într-o sărbătoare a reamintirii. L-am suspectat pe Horia Bernea de lipsă de ironie, dar, cu riscul de a mă repeta, ce pot fi acele grafice sau autoportretele sale, decât o perspectivă ironică asupra timpului însuși din acea vreme, dar și a sa? Liniile frânte crispează chipul artistului într-o disperată nevoie de recunoaștere
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
în labirintul minciunilor, cei care par a se descurca cel mai bine sunt, din nefericire, făptașii absoluți - adică exact cei care au întocmit dosarele, care și-au constrîns victimele să scrie și să semneze rapoarte și care, printr-o amară ironie a destinului, rămîn nepedepsiți.
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]