6,700 matches
-
oamenii. De bună seamă, Jack n-avea să urce pe scenă netulburat să accepte premiul. Nu când știa câte luni chinuitoare lucraseră la acel articol, făcând toată munca pentru ca el să-și poată face numărul. Dar netulburat era un eufemism. Jack părea că e încântat la culme, ca un școlar care strânge în brațe o comoară ascunsă. Între timp ajunsese la ușă. Jack se afla pe scenă, dând mâna cu primarul. Fran îi mai dădu o șansă. — În primul rând... Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la acel articol, făcând toată munca pentru ca el să-și poată face numărul. Dar netulburat era un eufemism. Jack părea că e încântat la culme, ca un școlar care strânge în brațe o comoară ascunsă. Între timp ajunsese la ușă. Jack se afla pe scenă, dând mâna cu primarul. Fran îi mai dădu o șansă. — În primul rând... Jack nu părea stânjenit sau dispus să-și ceară scuze. De fapt, strălucea de bucurie, ticălosul, mai ales când întâlni privirea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack părea că e încântat la culme, ca un școlar care strânge în brațe o comoară ascunsă. Între timp ajunsese la ușă. Jack se afla pe scenă, dând mâna cu primarul. Fran îi mai dădu o șansă. — În primul rând... Jack nu părea stânjenit sau dispus să-și ceară scuze. De fapt, strălucea de bucurie, ticălosul, mai ales când întâlni privirea plină de venerație a lui Miriam, care mai că nu-și scrântise încheieturile delicate de atâta aplaudat. — Aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i s-ar fi părut un gest extrem de arogant? Ca atunci când felicitai pe cineva că a ieșit pe locul doi, deși toată lumea știa că locul doi nu conta. În orice caz, n-ar fi trebuit să-și facă griji, pentru că Jack nici măcar nu pomeni de Citizen. Acceptă pur și simplu premiul și felicită reporterul care venise cu ideea acelei stratageme. Lui Fran nu-i veni să creadă. Părea că talentul ei în a se înșela în privința lui Jack era nelimitat. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facă griji, pentru că Jack nici măcar nu pomeni de Citizen. Acceptă pur și simplu premiul și felicită reporterul care venise cu ideea acelei stratageme. Lui Fran nu-i veni să creadă. Părea că talentul ei în a se înșela în privința lui Jack era nelimitat. Ieși împleticindu-se, fără să-i pese că plecarea ei avea să pară prea bruscă. N-aveau decât să creadă că era o încălcare a etichetei. Trebuia să iasă la aer înainte să leșine cu adevărat. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plecarea ei avea să pară prea bruscă. N-aveau decât să creadă că era o încălcare a etichetei. Trebuia să iasă la aer înainte să leșine cu adevărat. Așa se întâmplă că nu se afla în sală când, pe neașteptate, Jack Allen mai zăbovi pe scenă și adăugă că voia să mai spună ceva înainte dea lăsa microfonul din mână. — Nu știu câți dintre voi au avut norocul să aibă un mentor, o persoană mai în vârstă, cineva care nu a profitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un asemenea ziarist cu har ... Ochii lui se plimbară prin încăpere, ca și cum ar fi căutat un chip. În spate, cu un pahar de Remy Martin în mână, Murray Nelson se ridică pe vârful pantofilor lui numărul patruzeci, și decise că Jack Allen nu era atât de rău pe cât îl crezuse. — Pentru mine, această persoană a fost Ralph Tyler, fondatorul ziarului Woodbury Citizen. Citizen a fixat standardele a ceea ce înseamnă jurnalismul în acest oraș și Express a putut doar să facă eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putut doar să facă eforturi ca să se ridice la înălțimea acestor standarde. Ralph nu poate fi alături de noi astăzi pentru că suferă de Alzheimer în formă preliminară. Se auziră reacții de uimire din partea celor care nu aflaseră încă vestea. Vocea lui Jack se înăspri, de parcă încerca să-și stăpânească emoția. Dar s-ar fi simțit minunat dacă ar fi fost aici. Ralph iubea premiile. Jack făcu o pauză. — Mai puțin atunci când nu le câștiga el și când declara că n-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în formă preliminară. Se auziră reacții de uimire din partea celor care nu aflaseră încă vestea. Vocea lui Jack se înăspri, de parcă încerca să-și stăpânească emoția. Dar s-ar fi simțit minunat dacă ar fi fost aici. Ralph iubea premiile. Jack făcu o pauză. — Mai puțin atunci când nu le câștiga el și când declara că n-au mai multă valoare decât diploma pe care era scris titlul. Se auziră râsete ce recunoșteau adevărul spuselor lui din partea tuturor celor care-l cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
colțul opus, foarte aproape de bar din fericire, își șterse nasul cu mâneca puloverului și își dori din suflet ca Francesca să fi fost acolo să-l audă. Dar Fran demara în trombă din parcare, convinsă că părerea ei inițială despre Jack Allen, anume că era un fustangiu ambițios și care-și vedea doar propriul interes, era justificată. Încă în sală, Stevie își spuse ferm că nu era decât o nătângă bătrână și sentimentală, care înghițea pe nerăsuflate fiecare firimitură de apreciere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ironia era că, chiar dacă bătrânul Ralph, Ralph al ei, ar fi fost acolo, ar fi detestat să audă chestia asta. El spunea întotdeauna că orice realizare care merita pomenită apărea în ziar. Dar ar fi înțeles nevoia și dorința lui Jack de a spune aceste lucruri și, în cele din urmă, le-ar fi acceptat, cu o grimasă de modestie. Își croia drum prin mulțime ca să-i spună asta lui Jack și să-i mulțumească, în numele ei, pentru că evocase atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în ziar. Dar ar fi înțeles nevoia și dorința lui Jack de a spune aceste lucruri și, în cele din urmă, le-ar fi acceptat, cu o grimasă de modestie. Își croia drum prin mulțime ca să-i spună asta lui Jack și să-i mulțumească, în numele ei, pentru că evocase atât de viu personalitatea lui Ralph, când văzu că Murray Nelson i-o luase înainte. Stevie își dădu seama dintr-odată de generozitatea - nesăbuința, ar fi putut spune - de care dăduse dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și să-i mulțumească, în numele ei, pentru că evocase atât de viu personalitatea lui Ralph, când văzu că Murray Nelson i-o luase înainte. Stevie își dădu seama dintr-odată de generozitatea - nesăbuința, ar fi putut spune - de care dăduse dovadă Jack. Nu se gândise cum ar putea reacționa superiorii lui de la Trustul Express la acest omagiu spontan adresat principalului lor rival. Dar Murray Nelson zâmbea, amintindu-i lui Stevie de un pitic otrăvit care încerca să pară jovial. — Felicitări pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gândise cum ar putea reacționa superiorii lui de la Trustul Express la acest omagiu spontan adresat principalului lor rival. Dar Murray Nelson zâmbea, amintindu-i lui Stevie de un pitic otrăvit care încerca să pară jovial. — Felicitări pentru toate bălăriile alea, Jack. Ascultându-te mi-am dat seama de un lucru. Epoca acelui gen de jurnalism s-a încheiat. Fiica lui Ralph Tyler e cea care s-a prins cum stă treaba, nu bătrânul. Nimeni nu mai e interesat de ziare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să cumpere chestii. Viitorul stă în noul ziar al Francescăi Tyler, nu în ziare ca Express. M-am hotărât să-mi retrag oferta pentru Citizen și să încerc, în schimb, să cumpăr ziarul ei gratuit. — Pentru numele lui Dumnezeu, Murray. Jack era obosit și enervat și detesta firea schimbătoare a șefului său. — Exagerezi. Fair Exchange abia a fost lansat alaltăieri. Ar putea să mai țină doar până poimâine. Nu poți să accepți asta, nu-i așa, Jack? Ideea că așa ceva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
numele lui Dumnezeu, Murray. Jack era obosit și enervat și detesta firea schimbătoare a șefului său. — Exagerezi. Fair Exchange abia a fost lansat alaltăieri. Ar putea să mai țină doar până poimâine. Nu poți să accepți asta, nu-i așa, Jack? Ideea că așa ceva ar putea să se vândă mai bine decât prețiosul tău ziar, cu campaniile și știrile lui cu adevărat importante cu tot? Lui Jack îi ajunsese. Refuză când Murray îi propuse să-l conducă cu mașina și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să mai țină doar până poimâine. Nu poți să accepți asta, nu-i așa, Jack? Ideea că așa ceva ar putea să se vândă mai bine decât prețiosul tău ziar, cu campaniile și știrile lui cu adevărat importante cu tot? Lui Jack îi ajunsese. Refuză când Murray îi propuse să-l conducă cu mașina și se întoarse pe jos la redacție, ca să aibă timp să reflecteze. Peste drum de hotel, soarele amiezii lumina sculpturile încurcate de pe fațada catedralei, cu garguii profilați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să reflecteze. Peste drum de hotel, soarele amiezii lumina sculpturile încurcate de pe fațada catedralei, cu garguii profilați ca niște siluete decupate în nemărginirea albastră a cerului. Vânzătorul de ziare îl salută, dar nici unul din lucrurile astea nu-l încântă pe Jack așa cum o făceau de obicei. În pofida tuturor motivelor de bucurie pe care le găsise lucrând la redacția unui ziar în acest oraș - frumusețea neasemuită a acestui loc, faptul că știa aproape toți oamenii pe care-i întâlnea și că credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Poate că revista lui Fran satisfăcea o nouă dorință, dar va fi întotdeauna nevoie de campanii de acest gen într-un oraș ca acesta. Și avea sentimentul că Fran una știa acest lucru, spre deosebire de Murray Nelson. În ciuda arșiței de la amiază, Jack se îndrepta vioi spre redacție, simțindu-se ca un alcoolic care aștepta să deschidă cârciuma. Avea nevoie de o doză din atmosfera de la redacție care-i era atât de dragă ca să revină pe linia de plutire: două treimi haos combinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Încă prinși într-o serie de convorbiri telefonice, reporterii de la departamentul sportiv își exprimară bucuria inițiind un val mexican care se propagă cu elan în rândul celor de la articolele de fond, prin intermediul redactorilor de știri, până la sub-redactorii din celălalt capăt. Jack râse, aproape regăsindu-și optimismul caracteristic. Indiferent ce credea Murray Nelson, nimic nu se compara cu atmosfera dintr-o redacție de știri. — Felicitări tuturor. La șase fac cinste. — Cred că s-ar putea să trebuiască s-o lași pe mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
râse, aproape regăsindu-și optimismul caracteristic. Indiferent ce credea Murray Nelson, nimic nu se compara cu atmosfera dintr-o redacție de știri. — Felicitări tuturor. La șase fac cinste. — Cred că s-ar putea să trebuiască s-o lași pe mâine. Jack se întoarse uluit, dând cu ochii de Miriam în pragul ușii de la biroul lui. — A sunat fiul tău, foarte agitat. Te roagă să vii cât mai repede acasă. Ți-a spus de ce? Jack se gândi îndată că era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să trebuiască s-o lași pe mâine. Jack se întoarse uluit, dând cu ochii de Miriam în pragul ușii de la biroul lui. — A sunat fiul tău, foarte agitat. Te roagă să vii cât mai repede acasă. Ți-a spus de ce? Jack se gândi îndată că era vorba de Ralph. Probabil că făcuse o prostie de proporții lăsându-l în grija lui Ben. Și era nedrept față de Ben, totodată. O fi fost Ralph normal în majoritatea timpului, dar dacă starea de confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
persoană căreia era mai greu să-i faci față? — Nu. Numai că a sosit un musafir neașteptat și că, după părerea lui, ar trebui neapărat să vii să-l vezi. — Bun. Ar fi mai bine s-o pornesc într-acolo. Jack încercă să-și închipuie cine putea fi musafirul. Mama lui Fran, poate, care hotărâse în sfârșit că ar trebui să-și joace mai bine rolul de soție și să aibă grijă de Ralph? Fran însăși? N-avea rost să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran însăși? N-avea rost să facă speculații, dat fiind că avea să afle în zece minute. Ben îl aștepta în fața casei, îmbrăcat în trening, cu picioarele goale și o expresie neliniștită. În locul unui tânăr adult de cincisprezece ani, lui Jack i se păru deodată că arăta ca un băiețel îmbrăcat ca un om mare și simți că i se rupe inima. N-ar fi trebuit niciodată să lase povara unei asemenea responsabilități pe umerii băiatului. Dacă se întâmplase ceva grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ce s-a întâmplat? E vorba de Ralph, nu-i așa? Dacă așa e, nu e vina ta. N-ar fi trebuit să te las singur cu el. Probabil că am înnebunit. — Nu e vorba de Ralph, tată. Vino înăuntru. Jack împinse ușa de la intrare și descoperi că era blocată de o grămadă de valize. Erau cinci cu totul, fiecare tivită cu piele verde închis și brună, ce le dădea un aer elegant, de la o valiză voluminoasă în formă de cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]