2,387 matches
-
s-a schimbat prea mult. Am avut de luptat cu mulți obtuzi și mai ales cu acea Canalie, care punea piedici la tot ce se făcea bun fără să se pună sub „firma” sa. Treci peste răuvoitorii de acum! Câinii latră, caravana trece. Ai muncit prea mult și cu succes, dragă domnule Dimitriu, ca să nu ți se recunoască meritele. Ești omul providențial al orașului Flt. și păstrătorul pentru urmași ai zestrei lui culturale. Mergi Înainte, Însă cu cruțarea sănătății! Pe Horia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
chemau din depărtare. La un moment au părăsit linia, care făcea un ocol față de direcția luminilor și luând-o direct prin culturi au intrat într-o mlaștină. Câinii de la o stână, care era instalată dincolo de mlaștină, au început să-i latre venind în întâmpinarea lor. Au fost nevoiți să se întoarcă pe linia ferată. Câinii îi excortau cu hămăitul lor. Dar după un timp i-au lăsat să și continue drumul în liniște. Luminile din Vârșet, care îi călăuziseră până atunci
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
munte de nisip.// Și-atunci, deodată se făcu ziuă și-n față/ se arătase o luncă și-n mijlocul ei un arțar/ și-n mijlocul arțarului, o bufniță albă,/ iar în vârful ei, cerul albastru./[...] O priveam năuc, așteptând să latre, să grohăie/ sau cel puțin să vorbească./ [...] Or ea stătea nemișcată în vârful cerului albastru,/ nici vie, nici moartă,/ și-atunci pădurea se urni din loc/ ca o simplă colină mișcătoare” (Colină mișcătoare). F. este un liric vizionar, modernist (neoromantic
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată și vouă...” În unele poezii apar ecouri ale cântecului de lume sau ale tonului de o tristețe expansivă întâlnit în romanțe: „Vara de toamnă, toamna de vară/ cățeaua de viață lătrând în noi/ tu, Constandino, aprinde lamba/ e rost de lacrimi și de noroi/ e rost de neamuri și de bătaie/ se face noapte în carteriu/ nu e tramvaie, nu e nici lege/ a sosit ceasu’ bărbat să fiu/ să tai
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
profesor care predă brânză,/ un asasin rătăcit, o droaie/ de furnici necăsătorite,/ un copac cu mustăți, / o barză tânără,/ un copil cu un picior de carton/ și trei ignoranți ai legilor mișcării.// La sfârșit apare/ câinele de seară/ care-i latră tare/ și-i poftește-afară” (Cearta cu haosul). Deși critica literară a situat-o pe C. în categoria personalităților lucide, care își cenzurează prin inteligență impulsurile și instinctele, tema dominantă a poetei a rămas iubirea neinhibată de vreo prejudecată, dar tratată
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
maslinu lui cercând, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate, jelind tânguiască, vâlfa Inorogului cu arsuri dorească. Singur numai Corbul vesel să crăngăiască, tuturor în lume spre chedzi răi menească. Singur Câinele mare cu cel mic, lătrând, brehăiască și de faptul scârnav să să veselească. Mute-se Arcticul, strămute-se Andarticul, osiia sferească în doaă să frângă, toată iușorimea în chentru să-mpingă, stihiile toate tocmirea să-și piardză, orânduiala bună în veci nu mai vadză, toate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Practic, toate textele sunt dramatizări ale unor acte de vorbire: fiecare personaj se caracterizează prin ceea ce zice, își spune singur viciul, se conține într-o dicțiune. De aceea volumul abundă în indicații de didascalie. Mumuleanu își arată eroii suspinând, sughițând, lătrând, gârâind, chihuind. Toți "zic" ceva și fac - involuntar - literatură. Bogatul mojic: "Zice: Fiule să crești/ Averea să ți-o înmulțești". Muierile: "Una cătră alta zic: știi cutare ce-a făcut/ Chiar eu însumi l-am văzut/ Alta iar: am auzit
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și zgomot, ca să simulez că sunt în baie. Am ieșit din toaletă, apoi pe ușă și dus am fost din sediul poliției și am luat-o din nou la deal. Am ajuns la o casă unde un câine feroce, care lătra și se zbătea, era legat cu lanțul pe o sârmă întinsă. Am prins momentul când javra asta mare s-a mutat dintr-un capăt al sârmei în celălalt. Domnule, norocul meu! La capătul de unde fugise câinele era o scară care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
capătul de unde fugise câinele era o scară care urca la podul șurii. Am urcat repede scara și în pod la capătul celalalt era niște fân. M-am ascuns în fân și am privit prin crăpăturile scândurilor care închideau podul. Câinele lătra și mai agresiv și am înțeles că venise cineva în zonă. Când am privit prin crăpături, poliția! Veniseră imediat după mine! Parcă văd și astăzi, că nu am cum să uit, cum unul dintre polițiști și-a pocnit palmele a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la bătaie la ofițeri. La băutură erau precum porcii. Odată, căpitanul, care venise să locuiască la noi acolo în locul colonelului împreună cu fetele lui, a venit odată dintr-o aplicație, și aveau niște pistoale cu patul de lemn. Cățelușul Bobi, îl lătra de mama focului pe rus de îndată ce ieșea din casă, îl simțea poate străin de tot, cine știe? Probabil din cauza mirosului, că aveau rușii un miros specific. Îl conducea pe rus până la veceu numai în lătrat. Venind beat din aplicație, căpitanului
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
este proporțională cu intensitatea de refulare a stăpânului lor. In nici un alt roman nu este mai bine descrisă funcția câinelui drept marcator al limitei, al unei limite deosebit de schimbătoare după injoncțiunile tăcute ale stăpânului lor, rând pe rând tăcând sau lătrând, sălbatic de agresivi sau pasivi. Intrusul deplasează limitele, făcând câinii să dea înapoi, instalându-se progresiv în șantajul unei ospitalități constrânse. Acești câini sunt o imagine animalică a stăpânului. Ei au aceleași trăsături cu el, aceleași tăceri, aceleași explozii de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
agresivi sau pasivi. Intrusul deplasează limitele, făcând câinii să dea înapoi, instalându-se progresiv în șantajul unei ospitalități constrânse. Acești câini sunt o imagine animalică a stăpânului. Ei au aceleași trăsături cu el, aceleași tăceri, aceleași explozii de mânie. Nu latră, apoi se dezlănțuie ("ochii lor îmi lăsau o impresie bizară, ca și cum sumbra ferocitate care era în ei s-ar fi aliat unei profunde rătăciri, unui anume fel de disperare")440. Ospitalitatea acordată cu părere de rău "după o veche tradiție
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca să dorm bine.“ „A fost odată un căluț indian.“ „Și îl chema Winnetou...“ „Ascultă. Nu era căluț indian din ăla apaș, ci unul indian budist.“ „Adică.“ „Adică el credea că e reîncarnarea unui câine și se comporta ca atare.“ „Adică?“ „Lătra la oameni“ „Super.“ „Se scărpina după ureche și alerga după pisici... Fugărea pisici indiene.“ „Da’ șoricei mânca?!“ „Nu, că el era budist, iar budiștii nu fac rău niciunei vietăți.“ „Aha.“ „Și avea stăpân sau era singur? Nu vreau să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de fiecare dată. Imediat începem să ne spunem lucruri banale ajunând în sfârșit la acea scrisoare dedicată ție. Ca de obicei îți citesc ușor emoționată, știind că mă asculți în cea m-ai profundă liniște, deși în jurul tău aud cum latră câinii. Mă intimidez, de parcă ar fi prima oară când fac asta, încep cu prima propoziție, cu zâmbetul pe chip, apoi continui serioasă '' Parcă ar fi prima scrisoare pe care ți-o trimit și pentru prima oară simt că am atâtea
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92928]
-
mie de pui mișună necontenit după siguranța din/ vremea nopții./ în fiecare dimineață înainte să deschid ochii trupul meu începe să/ crească/ cum respir cum pămîntul se zguduie/ iar cățeii pămîntului își scot puii prin crăpături și-i îndeamnă să/latre./ obrajii mei încep să se coloreze atît de puternic încît nu se mai/ distinge nimic/ micile înjurături cad din înaltul capului și învolburează aerul/ proaspăt al gurii" (Dan Coman: poemul de vară). Elanul douămiiștilor resuscitează întîi de toate scriitura șocantă
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
exprime condoleanțe, o face prin intermediu, prin domnișoara, doamna aceea deșteaptă și încruntată, supranumită în guvern Găinușa, și căreia premierul îi făcuse cadou, cu o ocazie, harnicei purtătoare de cuvînt, chiar așa, o găină, cu un umor seniorial. Altfel, cîinii latră, inamicii înjură de zor, dar caravana prim-ministrului, cu figura sa blajină de funcționar cu părul alb și cinstit și cu ochelari, merge mai departe. Le mai zice el, așa, cîte una, dar într-o limbă fină de tot, care
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
întrebarea: ce fel de legături ne înlănțuie de locul nașterii?, Chateaubriand a răspuns astfel: "E poate zâmbetul mamei, al tatii, al unei surori, sau poate amintirea bătrânului dascăl, a prietenilor din copilărie, sau împrejurările cele mai simple: un câine care latră în curte, o privighetoare care s-a întors ca și anul trecut în livadă, cuibul rândunelelor de la fereastră, tufa de liliac din cimitir etc.". s a formulat și ideea că atracția către vatra părintească s-ar datora microclimatului și unui
Meleaguri natale. In: Curierul „Ginta latină” by Chiril Popescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2245]
-
Morți și vii/ Ne-am și văzut cenușe!") ori planului istoric, cu preciziuni de ordinul civilizației războinice în acțiune ("Noi, morții milei, așteptăm/ Cu testele zburlind antene./ Întrebăm statistici și cursuri,/Iscodim, cîntărim, scrutam./ Cîini infernali pe styxuri herțiene/ ne lătra răgușit discursuri./ Pornește fără grabă sarabanda:/ Ici-colo, rar, surpări diluviene,/ Polonia, Norvegia, Finlanda,/ Prăsire pretutindene de hiene"), pentru că imaginea lor să se stilizeze sarcastic, într-o suită de paradoxuri ale îndurerării: "Că vitele la iarmaroc/ Suflam prin țarcuri doctrinare/ Imbecili
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
despre viețuitoare: Emil Gârleanu - Căprioara, Gândăcelul, Când stăpânul nu-i acasă; Ioan Alexandru Brătescu-Voinești - Privighetoarea, Puiul; Ion Agârbiceanu - File din cartea naturii; Tudor Arghezi - Cartea cu jucării, 10 căței, 10 mâțe și alte versuri de abecedar; Marin Sorescu - La ce latră Grivei ? (din vol. Unde fugim de-acasă?); Hans Christian Andersen - Povestea lebedelor, Rățușca cea urâtă, Privighetoarea; Roger Duvoisin - Petunia; Sigrid Laube - Balul florilor; Hiroyuki Aihara și Nami Adachi - Școala urșilor. Pozna lui Jackie; Annette Herzog, Evelyn Daviddi - Winnie, melcușorul cel
ANEXE din 11 august 2015 la Ordinul nr. 4.711/2015 privind aprobarea unor programe şcolare pentru ciclul superior al liceului, filiala vocaţională, profil pedagogic - Anexele 1, 2 şi 3. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265621_a_266950]
-
vieții. îmbătați de vedenii treceam pe lângă mărul bătrân ne gândeam la puii din scorbură urmăream zborul liliacului printre sârmele de telegraf căutam în văgăună strălucirea izvorului ne opream să ne tragem sufletul în pridvorul unei case părăsite. Câinii nu ne lătrau, stafiile nu ne cereau pâine cu vin, privighetoarea nu voia să-și termine cântecul nocturn, noi mergeam mai departe pe ulița neagră ne țineam de mâini săream peste gropi ocoleam râpile satului cu multă grijă, căci ne temeam să nu
Poezii by Irina Nechit () [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
treabă Citesc Anaďs Nin printre țigani. La capătul străzii Ipotești se vede marea azi nu m-a întrebat nimic inima nici un sentiment cenzurat am udat florile cu măsură iar cactușilor le-am făcut cu ochiul. Ceva ca un câine îmi latră în cap Stau singur și zâmbesc aidoma unui critic de treabă Care a ieșit nevătămat Din grajdurile literaturii Acum un mileniu înaintez cu tenacitate și redundanță pagur pe uscat la bătrânețe voi picta dâra melcului simt că apa ține pământul
Nicolae Coande by Nicolae Coan () [Corola-website/Imaginative/10270_a_11595]
-
mănânc la capul poetului sunt obosit nițel de neștiință lumea se dă în vânt după diplome biografii de poeți și morminte de câini un fluture așezat pe litera Alpha mișcă vesel din coadă mă privește și tace poet cap-de-mort inima latră cu o putere care sperie găinile din vecini Piramidele mele Por seńor Llosa L-am văzut pe Julito la București bărbații latini sunt frumoși concepuți cum sunt în piramidele morții părea un zeu cu pene lumina obosit încăperea orașul nepăsător
Nicolae Coande by Nicolae Coan () [Corola-website/Imaginative/10270_a_11595]
-
cînd se deschid porțile grele mă lupt în război cu războiul, am mîini grele și mari de războinic, nici un bărbat nu mă mai vrea nici un prieten nu mă mai vede. ce parte a limbajului interesează disidența? cea care mușcă sau latră? mușc și latru ca un cîine turbat pe care astă noapte au venit să-l ridice hingherii de la primăria orașului l-au băgat într-o dubă și dus a fost. Străine, în luna august Străine, în luna august, cînd sunetele
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/15418_a_16743]
-
porțile grele mă lupt în război cu războiul, am mîini grele și mari de războinic, nici un bărbat nu mă mai vrea nici un prieten nu mă mai vede. ce parte a limbajului interesează disidența? cea care mușcă sau latră? mușc și latru ca un cîine turbat pe care astă noapte au venit să-l ridice hingherii de la primăria orașului l-au băgat într-o dubă și dus a fost. Străine, în luna august Străine, în luna august, cînd sunetele lumii devin guturale
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/15418_a_16743]
-
să pună bazele noului oraș. Pornind de la istoria Romei, bizantinii au modelat istoria acestui oraș, fiind fondat de pe urma unui conflict dintre doi frați coloniști megarieni. Când a fost atacat de macedonenii lui Filip al II-lea, câinii din oraș au lătrat, iar locuitorii orașului au fost alertați și au respins asaltul. În secolul al II-lea, orașul a fost asediat de romani în timpul domniei împăratului Septimius Severus. Constantin a ales această cetate datorită unei inspirații divine, legendele târzii având un rol
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]