3,897 matches
-
atomară a sinelui reproiectat spre interioritate constituie o stare ontică primordială pe care, adesea, și-o asumă ființa umană surprinsă în ipostazele unor trăiri ce deschid, prin intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului ce se refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența reculegerii. Plângerea zăbovitoare în fața evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
replică la stimulii cromatici ce învăluie perforator unitatea ego-ului. Globul conștiinței se închide în forma-i sferică ce își asumă plutirea inviolabilă și distantă, suspensia depărtată și refractară efervescențelor împrejmuitoare. Re-strângerea la sine sau reculegerea indică o re-potențare a energiilor lăuntrice care abia astfel sunt concentrate într-o nouă răscruce, într-un alt nod de forțe și abilități chemate din consumarea epuizantă spre exterioritate. În mistica sa reculegere, credinciosul își sustrage ființa spre propriul abis sufletesc dinspre care, apoi, se ridică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
extaz și transfigurare. Aici admiratorul trăiește impactul unei libertăți care se apropie, ca intensitate și persuasiune torențială, de cea dăruită artistului în străfulgerările agonice ale creației. Opera de artă solicită reculegerea conștiinței individuale ca actul regăsirii de sine întru deshiderea lăuntricului spre propriile potențialități nesfărșite. Apogeu al creației unui flux de inspirație și osteneală înnobilantă, depășirea ascendentă a operei de artă din interiorul evolutiv al rostuirii sale, capodopera întâmpină admiratorul revelând contemplării sale nu atât ce este în profunzimea lui încă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ale chemării divine pot surescita, în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și consumă superficialul zi de zi. Spre deosebire de reculegerea care impune restrângerea și comprimarea sinelui în propria așezare interioară, între-ruperea împletirilor mentale și afective cu spectrul acțiunilor și prezențelor cotidiene permite nu numai acceptarea revelației dăruite de zei dar și aderarea lăuntrică la meta-realitatea deschisă în templu, aderare ce reprezintă nivelul unei maxime tensiuni a întâlnirii dintre credincios și Divinitate. Dacă reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rezonanța ambelor lumi pe care reușește să le medieze simbolic situându-se, astfel, într-o poziționare opusă morții, eveniment resurecționar ce le desparte și distanțează dramatic. Credinciosul este chemat spre prăbușirea în fervoarea ritualului și renunțarea la tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în sinele observatorului a ceea ce este dăruit observării. Dar, așa cum a fost evocat anterior, aici nu survine un demers de reflecție analitică asupra propriei interiorități a credinciosului, un act glacial de consemnare exactă a unor evidențe surprinse în palpitarea lor lăuntrică. A vedea înseamnă, în acest context, a-ți fi revelat și orice revelație implică magnitudinea unui seism al conștiinței ce determină uimirea și exatzul trăirilor primordiale, experiențelor capabile să înalțe egoul peste propriu registru de repere și priorități. Aici rațiunea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oficiat de sacerdot toate aceste constituiente definitorii pentru templu deschid spre Divin și indică prezența sa activă. Conexiunile amintite între aceste elemente și transcendență au drept centru al dinamicii lor conștiința sublimată a credinciosului. Dar, pentru ca această sublimare, această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența prealabilă a reculegerii mistice individuale. Ea reprezintă aici un fond primordial, o temelie spirituală vitală în absența căreia ego-ul ce intră în templu pășește în golul crepuscular al non-spiritualului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Patul lui Procust al lui Camil Petrescu) a fost depășit, nu numai prin talentul propriu-zis, prozastic, al autoarei, ci și prin asumarea integrală a acestei autenticități psiho-morale multiplu specificate și variate. Patru capitole ale romanului rulează și explorează exact lumea lăuntrică a unei modeste, banale, umile pensionare. Să fie vorba despre o replică polemică dată de autoare tipului caragialian de mahalagioaică, așa cum susținea Valeriu Cristea ? Nu cred. Prin miza pusă de roman cieră pe Vica Delcă s-a dorit (și s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mea, pariul Gabrielei Adameșteanu. Un pariu câștigat într-o manieră eclatantă și, prin aceasta, întors cu efect de bumerang asupra autoarei. Atât de pregnantă e vocea interioară și „de jos“ a Vicăi Delcă, atât de densă se arată lumea ei lăuntrică, încât o bună parte din critica noastră a ajuns la concluzia că acesta este tot romanul ! Vica Delcă e pensionara umilă, dar răzbătătoare. Ivona Scarlat, născută Mironescu, e fata de familie bună care supraviețuiește, nici ea nu știe cum, într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
operelor de binefacere. Și acum Brian continua să se ducă, în fiecare duminică, împreună cu Gabriel și Adam, la reuniuni. Nu credea în Dumnezeu, dar „Prietenii“ din Ennistone nu erau prea formaliști în această privință. Misterul divinității era una cu Lumina Lăuntrică a Sufletului, iar Calea Iluminată însemna o viață dreaptă, în care viziunea adevărului te îndeamnă numai spre dorința virtuoasă. În aceasta consta perfecta simplitate a datoriei. Brian se vedea pe sine ca o persoană austeră, cu inima pură. Dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supărat și furios pe el. Nu, nu furios, ci rece, de parcă filozoful, în timp ce-l mototolea în pumn pe George și-l arunca la coș, se gândea la cu totul altceva. Urmaseră pentru George analize psihologice, recapitulări morale, devastări spirituale, naufragiu lăuntric. Nu fusese acuzat sau brutalizat ci, pur și simplu, anihilat. Cu toate acestea, ceva mai târziu, simțise că trebuie, că e indispensabil să-l urmeze pe Rozanov în America, să-l bântuie din nou, să-l aștepte pe sub palmieri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stradă, unde străjuia un portar într-o cabină de sticlă. În hol, pe o tăblie, erau înșirate numele ocupanților, numerele camerelor ocupate, precum și specificația dacă în momentul de față se găseau sau nu în camere. George constată cu un tremur lăuntric, dar fară surpriză, că numărul camerei lui Rozanov era patruzeci și patru. Filozoful era în cameră. George înaintă pe covorul gros al coridorului, unde plutea un miros sulfuros și unde urletul apei care curgea era mai asurzitor. Bătu la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își spuse: „E cartea cea mare! Totul e aici!“ Se uită la pagină, fiind familiarizat cu mâzgălelile lui John Robert: Dacă la un anumit punct devine imposibil, din rațiunile menționate mai sus, să menținem concepția unei proprietăți personale asupra reprezentărilor lăuntrice, trebuie să admitem dificultatea de a continua să atribuim acestora ceva ce-ar putea fi recunoscut drept «valoare». S-a arătat că noțiunea posibilității de a plasa fiecare percepție pe o scară de valori morale, este inseparabilă de conceptul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toată inima. Sinuciderile sunt adesea acte de răzbunare sau dovezi de omnipotență. Acum ai vorbit ca George. Dar nu, nici eu nu-l văd în postura de sinucigaș. Poate că într-o zi o să fie linșat de mulțime. Totuși, violența lăuntrică e o forță, o magie, oamenii se tem de ea. Va fi ocrotit, îngrădit. Da. Ca un rege. Ca regele ce trebuie să fie din moment ce tu ești o regină. Mi-ai spus cândva că te simți ca o prințesă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi fost uimit de expresia de beatitudine așternută pe fața lui George. Cum ar putea fi descrisă o asemenea expresie? Fața nu-i era luminată de zâmbete, dar părea dilatată de o satisfacție profundă sau poate că de o pace lăuntrică. Ar fi putut să fie fața unui om care moștenise un milion sau a celui care, după o lungă asceză, dobândise iluminarea. Era expresia care-l alarmase pe Tom cu prilejul „Curții Marțiale a Familiei“ și în seara întâlnirii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și atunci ce rămâne? Totul, chiar și omul Hristos, dar complet schimbat, sfărâmat și redus până la ultima și absoluta simplitate nudă, până la atomi, electroni și protoni. Ceea ce e lăuntric e totuna cu exteriorul, iar ceea ce-i exterior e totuna cu lăuntricul: o poveste veche, dar cine o înțelege cu adevărat? Pentru mine, acum, e de o importanță vitală faptul că locuiesc într-o peșteră. Mă rog, e o micuță capelă abandonată, săpată într-o stâncă. Nu mă întreba cum am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
faimoaselor Manechine, ne introduce în și ne oferă cheile de înțelegere ale unei lumi cvasi-închise, în orice caz condamnate la semiobscuritate, dar o semiobscuritate a memoriei care, selectivă cum o știm, face în genere puțină lumină în intimitatea ființei noastre lăuntrice. Importantă rămâne aici, ca pretutindeni în aceste proze scurte ce acoperă sub carapacea lor de cuvinte o anumită nostalgie dureroasă, legătura dintre personajul de prim-plan (indiferent dacă acesta se numește, de pildă, Nestor sau Lucian ori poartă amprenta declarată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cele prinse din zbor de prin jur devenise clar ce se întâmplase: pe o poză din ziar studenta exmatriculată îi făcuse lui Gheorghiu-Dej, cu creionul, urechi de măgar. Dragoș își astupă urechile cu palmele și nu mai auzi decât vuietul lăuntric al sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-o strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să nu-mi trebuiască nimic mai mult. Așadar umbra de pe fața ei nu era de lungă durată fiindcă, iată, o vedea deodată ștergându-se. Pe fața ei se așternea lumină. Nu prea multă, doar atât cât să nu rănească. Tremurul lăuntric al lui Dragoș devenise insuportabil, încleștându-i maxilarele. Continuă totuși să vorbească: În ziua când ne-am plimbat cu toată grupa în Cișmigiu și am făcut poze, la un moment dat mi-ai cerut să-mi iau mâna de pe umărul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
DE ACȚIUNE / 185 NOTE / 195 ANEXE / 215 BIBLIOGRAFIE / 251 INTRODUCERE Întregul demers întreprins în această cercetare s-a aflat în egală măsură sub semnul provocărilor și al continuității. Al provocărilor, întrucît ca artist plastic și pedagog am simțit o nevoie lăuntrică a cercetării aprofundate, pe criterii științifice, a tuturor aspectelor domeniului studiat. Perspectiva sociologică a devenit pentru mine un răspuns în fața provocării, mai ales într-un spațiu al interferențelor, al interdisciplinarității, al evaluării estetice, artistice și psihopedagogice deopotrivă, cum poate fi
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
conștient că nu va putea împlini voința divină doar bazându-se pe forțele proprii, ci numai în colaborare cu puterea lui Dumnezeu. El apelează la aceleași comori ale credinței față de care simte o prețuire constantă, pentru că acestea îi hrănesc viața lăuntrică și drumul spre mântuire, chiar în afara operei penitențiale pe care o împlinește. Va continua relația sa cu Dumnezeu prin rugăciune, prin lectura și meditarea Sfintei Scripturi, prin Euharistie și chiar prin direcțiune spirituală sau spovada devoțională. Acestea sunt și momente
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a-l recrea chiar și pe el: din coasta ta m-aș fi zidit / întrupându-mă / spre a mă închina ție matrice / a bucuriei / și a durerii. Disecându-și, din piscul prezentului treierat de sentimente (iubirea care mă treieră), lumea lăuntrică - Niciodată mai lucid în adorație! / Niciodată mai puternic în virtute! -, artistul îi reliefează valențele, proclamând dragostea ca stare supremă, fiindcă ce-i oare mai înalt decât Iubirea / mai adânc și mai cuprinzător? Și, asemenea tuturor creatorilor, amintește nemărginita-i putere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
toate, păstrându-și însă, dincolo de aceste „bunuri”, singurul drept real, libertatea gândului: Îmi trăiesc adevărul în spatele ritului, fiindcă doar în interiorul lucrurilor e adevărul, iar șarpele, simbol cu semnificații numeroase, îi întărește convingerea că Stăpân ești numai pe adânc, / pe incendiul lăuntric. De altfel, poezia Simonei-Grazia Dima aduce și alte simboluri, ale căror sensuri îi conferă statut inițiatic, așa cum e oglinda, spre exemplu, despre care atrage atenția șarpele: N-ai grijă, oglinda clară / se reclădește de la sine. Între temele dezvoltate de poeziile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unui egoism protector, care-l îndeamnă să se rezume la sine (O, suflete-al meu / Gemelar! / Nu mai citi cărțile altora / pe ale tale scrie-le / pe ale inimii tale...), ceea ce exprimă teama de a nu-i fi invadat habitatul lăuntric, sentiment venind dinspre simbolism (Suflete-al meu / nu dărui / ca să nu fii jefuit). Dublul este ilustrat, de asemenea, prin aluzia la cele două lumi, numite de Eminescu în Memento mori: lumea cea aievea și lumea nchipuirii, fiindcă, în volumul de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]