3,980 matches
-
câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw! Cuminte! Am pus mâna pe labele câinelui și l-am lăsat ușurel la podea. Și-a îndreptat automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw! Cuminte! Am pus mâna pe labele câinelui și l-am lăsat ușurel la podea. Și-a îndreptat automat atenția spre vintrele mele. Lee vorbea cu îngălata. Îi arăta un album cu fotografii de cazier. Cu mâinile în șolduri, ea clătină din cap la vederea unui cetățean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vă întorc casa cu fundu-n sus până dau de ceva dubios. Și atunci o să vă arestez pe dumneavoastră pentru tăinuire de marfă furată. Alegerea vă aparține. Slinoasa își dădu cu pumnii în picioare. Lee îl trânti pe Hacksaw în patru labe și spuse: — Pe unii oameni nu-i poți lua cu frumosul. Doamnă Albanese, știți ce-i ruleta rusească? Femeia se bosumflă: Nu sunt proastă, iar Bruno și-a plătit datoria față de societate! Lee își scoase revolverul calibrul 38 de la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dulapul: era gol. Pe noptieră zăcea un teanc de ziare de ieri, deschise la prostia aia de articol despre „crima vârcolacului“, și dintr-odată mi-am dat seama că Linda Martin se ascunde de poliție. M-am lăsat în patru labe pe podea și am vârât mâna pe sub pat. Am dat de un obiect plat și l-am scos la lumină. Era un portofel roșu de plastic. L-am deschis și am găsit două monede de un cent, una de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plină de fum, aducând cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ploscă. — Am auzit că Geordie stătea cu frate-su vitreg ăla poponar În Rosemount. Așa că m-am dus p-acolo. Să le fac o vizită. Geordie Încearcă să se dea mare de la-nceput, știi? El e șmecher. Io-s o labă tristă. „Du-te acasă, tataie, altfel Îți rup mufarina...“ Un zâmbet știrb se transformă Într-un hohot care deveni un alt acces de tuse. Doug se lăsase pe spate pe vraful de perne tari de spital, respirând greu. Așa că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
amphiteatrum. Micul Gajus vârâse mâna printre gratii, dar nu reușise să-l atingă. Din colțul lui, tigrul gemuse disperat privind puiul de om; el îi șoptise că era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare se lungiseră prea mult în timpul captivității. Copilul îl așteptase să se apropie ca să-l mângâie pe bot, iar el venise, cu geamătul acela răgușit și trist, și era gata să-l atingă, când cineva, fără zgomot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu picioarele în pieptul puternic al ofițerului. Acesta îl încredințase mamei sale, care râsese. Iar printre soldați se răspândise legenda copilului care se juca cu tigrul. Însă tigrul cel mare rămăsese acolo, în cușca lui minusculă, clătinându-se umilit pe labele slăbite, cu ochii lui aurii privindu-l țintă. I-au spus că a doua zi aveau să-l ducă la jocurile din amphiteatrum. Palatele de pe apă Se apropiau, străbătând canalele labirintice ale deltei, de divina Alexandria, orașul care, pe orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pietro de astăzi. Lângă biserica Santa Maria s-au descoperit mai multe animale sacre aduse din Aegyptus, cu inscripții hieroglifice și nume ale unor vechi phar-haoui pe care nimeni n-a știut să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
legat la cap, că și-a pierdut puterea precum Samson. Ești de acord?“ „De acord, dar trebuie s-o faci chiar mâine, să n-ai timp să aranjezi o farsă mizerabilă“ „Bine. Mâine mergem la sfat și depunem actele.“ „Bate laba!“ și apoi către Spirache, care se afla și el În cameră: „Taie“. Zis și făcut. Mă ferchezuiesc. Îmi pun „libărcile“ galbene (așa spun eu la pantofii ce i-am primit din Italia), Îmi arunc pe umeri pelerina neagră de seducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simțind cum sângele îi inundă gura. Cineva să mă ajute! Weir reuși să tragă pistolul afară din teacă, dar Welles, gândindu-se la copiii ei, se apucă strâns de încheietura lui. Lupta continuă în jurul lui Hank, care stătea în patru labe, vomitând și încercând să inspire aer. - Ajutor! Polițist la pământ! Ajutor! țipă din nou Welles. Se auziră zgomote de la capătul coridorului, ca și cum o ușă s-ar fi deschis și cineva s-ar fi apropiat în fugă. Dar părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vreme. Știi ce vreau să zic. Ba nu știu. Ce? — Nu pare unu’ din ăia de le plac femeile mari. Asta am vrut să zic, știi bine. —A, bine. Nu știu ce să zic. Mie mi se pare că își face o labă sănătoasă când ajunge acasă și se gândește la tine, așa cred. Nu fi scârboasă, Sheil. Scorpia de Peters tocmai trecea pe lângă masă cu Denisha și cred c-a auzit cuvântu’ cu „L“, că s-a oprit și s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă poate afecta. Doamne Sfinte - m-am trezit acum că-mi încrucișez degetele și mă rog în minte chiar în clipa-n care-mi trece prin cap gândul c-aș putea s-o pierd - cred c-aș umbla cu o labă de iepure după mine sau aș oferi un sacrificiu uman dacă aș crede că mi-ar fi de folos. Viața mea nu ar avea nici un sens fără ea - nu, e mai mult de-atât, pentru că oricum nu mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu luminile alea fluorescente și așa zisele măsuri de securitate care împiedicau o femeie să ia cu ea la bord produsele necesare pentru îngrijirea tenului! Doar un centimetru dacă i se mai lățesc coapsele sau — Doamne ferește! — îi apare la ochi laba gâștii, și adio trecere la regizori renumiți sau actori supermișto. Era timpul să ia lucrurile în serios și să găsească pe cineva care să aibă grijă de ea așa cum trebuie, iar Adriana era extrem de mulțumită de cum evoluau lucrurile până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
împreună pe o bancă din lemn, unul cu mâinile pe genunchii celuilalt, arătând atletici și minunați în combinezoanele de scufundători cu fermoarul deschis până la brâu. Erau înconjurați de cele necesare unei recente scufundări, rezerve de oxigen și reglatoare, măști și labe de înot, și mai într-o parte, un mexican în uniformă cu pantaloni scurți albi se pregătea să-i servească cu fructe proaspete și suc. Emmy îl rugase pe Duncan — îl implorase practic, își aminti ea cu o furie crescândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta s-a purtat ca un mojic. Dumnezule! Fetele astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos-o? Adriana își dădu ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lână care Înțepau Îngrozitor și un cuvânt ciudat: termometru. Alt loc. Lângă Foișor, pe strada Rumeoară. Un nebun cocoșat la parter. O fată pe numele Ilona care te iubește și te gâdilă pe burtă. Ceva legat de mersul În patru labe prin ascunzătoarea de sub masă. Când venea unchiul Sandu. Cu poveștile lui. Le spunea și, când le spunea, i se vedea dintele de aur. Că i-o dă taică-su cu biciul. Bătaia. „Mi-o dă dacă ne angajăm la Spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să plângă, Stella fu obligată să observe prezența fetiței. Ah, ăsta e doar felul ei de a-ți arăta că te place, gânguri Stella, nefăcând nici un efort să-l gonească pe câine, care Încă o mai zgâria pe fetiță cu labele. A trebuit să intervină alarmată mama fetiței, să ridice cățelul, să i-l dea În brațe Stellei și să-i sugereze că poate acesta avea nevoie să fie plimbat. În timp ce Stella, chiar dacă Îi fusese rănit orgoliul, continua să zâmbească Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-i venea să creadă că mama ei avea 50 de ani. Sigur că-și vopsea părul din când În când și avea câteva riduri În colțurile ochilor, dar nici unele din ele nu erau suficient de pronunțate ca să poată fi numite laba gâștei. Și chiar dacă se Îngrășase puțin În zona șoldurilor În ultimele câteva luni - lucru care părea să li se Întâmple tuturor femeilor când se apropiau de menopauză - Încă mai avea picioare frumoase și zvelte. Dar nu numai felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul este dincolo, în cameră, spuse arătând spre o perdea din fâșii de plastic aflată chiar în spatele meu. — Mulțumesc, am șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aduseseră cu ei pentru recunoaștere. Acum, când ajunsesem aproape de individul acela scârbos de măsliniu, ar fi ieșit la iveală. Mică, fără chip, cu sacul ei de rafie pe cap, și-ar fi întins brațul către mine: el este, arestați-l. Labele ei de gândac traversaseră periferia, urcaseră în cartierele elegante și ajunseseră până la mine. M-ar fi oprit cu o voce calmă și cu o strângere fermă de braț, cum se face în locurile publice pentru a nu crea panică. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și mi-am întrebat ochii de lup ce fel de bărbat devenisem. Am stins lumina și m-am întors în cameră. Când am trecut pe lângă divan pe întuneric, m-am aplecat să îndrept cuvertura înflorată. Câinele schelălăi, îl călcasem pe labă. Am închis ușa și am împins cheia în ascunzătoarea ei, dar guma își pierduse elasticitatea. Am încercat să o înmoi între degete, pentru că nu aveam nici un chef să o fac cu salivă. Am auzit un zgomot, un țăcănit îndepărtat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ghemuiască la picioarele Italiei. Ea se aplecă și îl mângâie pe cap. S-a simțit rău azi noapte. Poate a mâncat un șoarece... M-am apropiat de animal. Se lăsă palpat fără greutate, întinzându-se pe spate și deschizându-și labele. Gemu ușor, când am atins o regiune mai dureroasă. Nu are nimic, e suficient un dezinfectant. — Ești doctor? — Chirurg. Picioarele ei se aflau la câțiva centimetri de mine. Le-am deschis cu greu. I-am sărutat coapsele extrem de albe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acolo ca niște confeti de la un carnaval terminat. Pe neașteptate începe să plângă în hohote, se aruncă la gâtul meu, cu buzele și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe obraz, dar mâinile îmi sunt rigide, sunt ca niște labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]