2,832 matches
-
nu l-am mai văzut. Pornim spre nord. În dreapta șoselei se vede vârful Owl Creek (2.785 metri). La stânga se ridică semeț muntele Humphreys (3.350 m) cu capul pleșuv, acoperit de zăpadă. Trecem pe lângă un fermier ce prășește un lan de cartofi. Are fixată pe tractor, ca și colegul său din Kansas, o umbrelă mare de doc. La amiază ajungem În orășelul turistic Cody (1.800 locuitori). În centrul orașului e statuia vestitului vânător de bizoni William Frederick Cody, căruia
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
religia creștinortodoxă și care nu înțelegea motivația noastră - am avut o altă percepție a muncii noastre: dacă biserica creștină își așteaptă credincioșii să vină singuri spre ea, noi, în schimb, ne ducem spre căutători exact ca secerătorii ce intră în lan și își adună laolaltă spicele în snop. Iar snopii noștri sunt puternici pentru că sunt legați cu... fire Kundalini! Uneori, în careu facem filosofie, alteori dăm Realizarea pur și simplu. Filosofii, chiar dacă pleacă convinși și cu pupilele dilatate ale realizatului, de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
locul cu mortalitatea cea mai mare, cu educația cea mai mică, iar de productivitate nici nu poate fi vorba. V.A. : După ’90, veneam cu un tren de la Cluj spre București, chiar de la o întâlnire a Alianței Civice, unde fusese lan‑ sat în 1992 în cursa prezidențială Emil Constantinescu. Și am văzut în Ardeal un om trăgând un plug după el, era înjugat. Nu avea nici cal, nici bou. De acolo, practic, după distrugerea agriculturii cooperatiste și de stat - o mare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și „Schiță de toamnă”, reproducându-vi-o pe ultima: O comoară de aramă Și de aur în văpăi Arde-n galbena năframă De pe dealuri și pe văi. Tata-și doarme somnișorul Sub căruță lângă boi Numai piciul stă-n răzorul Lanului de popușoi Și ferit mai într-o parte, Din mătase de cocean, Crăcănat, adus de spate Încruntat și serios, Cu sprâcenele-aplecate, Piciul pufăie vârtos Și cu mucul de țigară Între degete teșit Victor Ion Popa, dramaturg talentat, Printre dinți, ca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din zonă li s-a comunicat că vor veni coreenii (războiul din Coreea era în plină desfășurare), s-au mirat că sînt români, dar pentru localnici tot coreeni au rămas. Cîteva amănunte despre localizarea deportaților aflăm de la Gavrilescu: Într-un lan de grîu, am găsit un țăruș, cioplit pe o parte, pe care era numărul 183. Acolo a fost casa noastră vreme de patru ani și două luni. Întîi am făcut o colibă, apoi un bordei în pămînt. Și ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
muzică la gramofon. Tangouri în special. Melodii despre dragoste și despre București. Asculta aproape fără suflare vers cu vers, sub cerul înstelat. Și atunci umilința, egoismul, sărăcia, boala și moartea mizerabilă care tăia din oameni ca și cum ar fi cosit un lan de viață se estompau. Când îl vedeau, cu lacrimi în ochi, stând lângă ferestrele lor ca să poată auzi mai bine, evreii îi deschideau ușa, îl invitau să bea un pahar cu apă și să guste ceva, cât era acolo, să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e atât de mult ! -, dacă nu te lași abătut de rele și îți creezi un fond de tristețe boemă pe care să-ți lași capul obosit în vremi de năpastă și urgie - ființa ta, oricât de minusculă, crește într-un lan de efluvii, te simți purtat ca de un vânt de estetism înveselitor, te conformezi realității, o accepți deci. Cristian cântă din liră necontenit. Iubește femeia. O cântă în versuri sonore. Cântă lucrurile, oamenii, peisajele. Viața lui e un bun prilej
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se întoarce de la învățătură, de la Drezda și merge în tren cu tată-său. Vorbește cu tată-său, și spune despre civilizația germană, despre profesori, despre multe lucruri frumoase și înnalte. Iar la un moment dat, pe când trenul trece pe lângă un lan de sfecle, fata întreabă: "Ce sunt acestea, tată? Acestea? sfecle. Și ce se face din ele? Zahar. Și ale cui sunt? Ale lui Ellenberger. E evreu? Nu, e creștin. Păcat!" Vezi, îmi zice povestitorul (Scurei, profesor bătrân din Câmpulung) asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o vreme frumoasă, cu adieri ușoare. Deoparte și de alta a drumului spre Oprișeni-Buciumeni câmpii verzi, ogoare în care lucrează prășitori și fânețe de luțernă înflorită. În depărtare munții în ceață. Facem printr-un drum printre o fâneață și un lan de orz, apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a vântului toamnei. 11 August 1906 ["LUNGI CONCENTRĂRI"]* [Tabăra de la Șipote] 11 aug.-4 sept. Patru zile de marș spre tabăra Șipote, prin Probota, Lespezi, Hârlău, Plugari, Onești. Ziua întăia drum obositor de 32 de km. pe frumos drum, printre lanuri de păpușoi și fânețe, pe lângă iazuri, printre înmlădierile Somuzului, prin Dolheștii mari și mici, prin pădurea Probotei pe înserate. La Preutești o fată privea cu ochii negri ațintiți curgerea regimentului, de lângă o poartă, cu cofa uitată în mână. "Ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cap sperios, care dispare îndată din luminiș, cum dispare aburul în fața soarelui. De prin satul Sirețelului încă, un creștin ne spusese că avem de făcut o bună bucată de drum, pe la moșia cucoanei Roza, prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui cuconu Dumitru. Și acuma mergem cale lungă, fără de sfârșit parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a treia, săturat de călătoria din ajun, odihnit îndeajuns, merg pe jos cu compania mea. Iar suim dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
număr de 300000 de pelagroși. În curând vom avea jumătate de milion, căci acest rău spăimântător se întinde ca buba neagră. (Vezi art. d-rului Lupu) Dr. Lupu:10 "Aici se vede un popor care, după ce jumătate de an a cultivat lanuri întinse de grâu aurit pentru străinătatea depărtată, iarna n-are ce mânca." Dr. Lupu: "Grație acestei legi (a tocmelilor agricole) care admite închiriarea muncii din iarnă pe vară, fără a specifica un minimum de preț măcar, se poate da unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au rezidit mănăstirea. De-atuncea de trei ori Turcii și Tatarii au jefuit și ars mănăstirea. "Maica Domnului" cea adusă dela Moscova încă înainte de ocupația rusească, de fiecare dată a fost găsită neatinsă în cenușă, cu fața la pământ... Văd livezile, viile, lanul de grâu îngustat de expropriere. Curățenie și îngrijire. 60 călugări, 40 frați. Cei mai mulți, Moldoveni din Basarabia. Mori de vânt pe zări de deal. Prisacă lângă Stăreție. Bucovineanul frate Ion. Stăreția are un cerdac larg și minunat pentru după amiezi tihnite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria) Albert (Polonia) Timp și bucurii: Caii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răsăritul, invazia fiind progresivă și iminentă. Efectul poetic este dat de acumularea substantivelor din descriere, coborârea cerbului din munte fiind asemenea unei avalanșe ce înghite succesiv spațiile. Planul vegetal (jefuit periodic de întrupările haosului) ia o formă supremă în descrierea lanului împărătesc din basmul Șperlă Voinicul: „în ogoarele noastre mai crește și pălămidă ori neghină, mai face câteodată grâul tăciune, și nu ca ogorul împărătesc, unde grâul avea paiul de aur și spicul boabe de pietre nestemate, la care cu mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apoi este înghițit de monstru și dobândește cunoașterea necesară pentru cel de-al doilea neofit. În basmul Crăișor de diamant feciorii sunt transformați în cornuta solară de o zână orgo¬lioasă de pe celălalt tărâm: „toț’ cerbii care era[u] în lanurile [pe] care le-a văzut de iarbă, de grâu și de iarbă, ăia nu era altceva decât feciori de-mpărați, viteji, năzdrăvani, feciori de popă, care ajunsese până la vila respectivă și toți au refuzat-o pe fata respectivă și ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frecventă mai ales în basme, a fost pusă în relație cu „reprezentările referitoare la magi și preoți” pentru aceleași abilități de inițiat. Când aparține lumii, rodirea fantastică este pusă în primejdie de ființele neantului, așa cum am văzut că era prădat lanul de aur și mărgăritare în basmul Șperlă Voinicul. Imaginea rodului maxim apare în orația plugușorului, în care un efect optic capătă substrat magic: „Cât e grâul de frumos!/ De departe îngălbenia,/ De aproape înverzia” (Stoicani - Galați). Privită de aproape, planta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu le strică și altădată să nu mai procedeze așa. Ziua se anuntă înnorată, ca și cele anterioare în cursul dimineții, cu o temperatură foarte bună pentru mers. Până la prima localitate, Viana, drumul are mai multe urcușuri și coborâșuri printre lanuri de grâu treierat sau printre plantații de viță de vie. Multă vie mai cultivă spaniolii. Admir rândurile drepte, solul curat și îngrijit; parca îți vine să părăsești camino și să te plimbi printre rândurile de viță ce anunță o recoltă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
oferă o vreme ideală. Acasă înainte de plecare îmi închipuiam că aici va fi mereu caniculă, vor fi temperaturi toride dar realitatea este cu totul alta. Dimineața și seara ai mereu nevoie de ceva mai grosuț pentru îmbrăcat. înaintez prin aceleași lanuri de grâu fără pic de buruiană iar camino pare un fel de bandă albă, pietroasă ce șerpuiește prin câmpii, urcă dealuri nu prea înalte, coboară și iar urcă, mereu marcat de săgeata galbenă și de scoică. Cât de ușor este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
multă câmpie, mai multă ariditate, iar satele sunt mai sărăcăcioase. La Tardajos las undeva pe iarbă, la marginea străzii, bocancii cu care am venit din România. Să-i poarte sănătos cine îi va găsi! Drumul devine mai drept, întins, prin lanuri nesfârșite de grâu deja treierat și adunat în hambare sau depozitat în aer liber, în grămezi mari pe care le observi ușor de pe margine. Cred că a fost o recoltă bogată și mă întreb ce fac spaniolii cu atâta grâu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sau depozitat în aer liber, în grămezi mari pe care le observi ușor de pe margine. Cred că a fost o recoltă bogată și mă întreb ce fac spaniolii cu atâta grâu căci de unde am pornit, de la Pamplona și până aici, lanurile de grâu și plantațiile cu viță de vie m-au însoțit mereu. Aerul se încălzește mai tare dar suflă mereu un vânt atât de plăcut, răcoritor, care printre alte beneficii învârte și elicele nenumăratelor mori eoliene ce le-am întâlnit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
obositoare dar sunt protejat de pălăria cu boruri largi. Pașii cadențați se aud pe drumul cu piatră ca și zgomotul bastonului ce mi l-am procurat cu mai multe zile înainte. Relieful este sărăcacios, cum am spus deja, iar deasupra lanurilor de grâu se ridică dealuri golașe cu un pământ albicios, calcaros. Din când în când depășesc câte un pelerin și observi ușor că oboseala începe să-și spună cuvântul pentru toți; față de primele ore ale dimineții acum mersul tuturor devine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
miezul zilei va veni un preot pentru a celebra Sf. Liturghie. Pentru mine însă este prea târziu așa că plec mai departe cu speranța unei alte biserici în care să se celebreze. La un moment dat drumul aproape plat ce taie lanurile aride se termină și începe un urcuș destul de lung și abrupt. Ajung din urmă și alți pelerini ce urcă încet dar hotărât. Când se termină urcușul suntem recompensați cu o oază de copaci și o fântână cu apă proaspătă. Ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]