5,821 matches
-
se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât târziu un caic cu doisprezece vâslași care aducea la bordul lor un grup de opt ieniceri. Căpitanul Morovan Îi primi și le arătă hârtiile conform cărora corabia transporta mărfuri din Europa spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la marginea morții. Lupta pentru viață nu se terminase, ci abia Începea. Multă suferință... Ajunsese prea târziu... La cheiul unde era ancorată corabia genoveză valurile reîncepură să ajungă, clipocind Încet. Ștefănel rămase În continuare nemișcat, așezat pe genunchi, privind spre larg. Portul părea pustiu. Încercă să se concentreze. Nu putea Înlătura suferința. Nu putea prelungi viața, dacă undeva În adâncurile neființei cineva hotărâse altfel. Dar putea răzbuna totul. Sâmburele magic al răului nu era acolo, unde sângele tatălui său acoperise albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de aici cât mai repede. Căpitanul urcă pe punte și dădu ordine echipajului. Se auzi zgomotul greu al lanțului ancorei care se ridica. Nava se desprinse Încet de chei și, cu pânzele umflate de vânt ale singurului catarg, ieși În larg. - Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre pupa. Corabia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre pupa. Corabia se depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua să dea ordinele de ieșire În larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea marinarului de cart, care studia golful prin lunetă. - Manevre? strigă Morovan. - Nu! Nici o manevră de ridicare a ancorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
latura stângă a poienii, iar coloanele ei se duceau, Înapoi În păduri, până pe culmea muntelui. Curând după miezul nopții, tropote Înfundate În pământul moale, acoperit de ace de brad căzute În primăverile veacului, se auziră dinspre Răsărit. Voievodul ieși În largul poienii, iar lumina albă a lunii se răsfrânse În pietrele de rubin ale coroanei. Scoase sabia cu care luptase la Vaslui și la Lipnic și o ridică cu mânerul În sus. Umbra ei, proiectată pe pământ de lumina lunii, Înfățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mării după două zile de navigat pe apele și prin delta Dunării. Ștefănel alesese un loc pustiu. Apoi tot ce se Întâmplase fusese nefiresc. Ceruse ca fregata lui Morovan să se adăpostească Într-un golf ferit de valurile venite din larg. Mai ceruse ca, În drumul ei, fregata să avertizeze pescarii aflați În larg că trebuie să revină la țărm În cel mai scurt timp. Rămas singur cu Alexandru, Îi trimisese În spatele unor dune de nisip, unde valurile unei nebănuite furtuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În coate, privise În jur, apoi sări În picioare. Marea aducea din larg bucăți de lemn frânte de furtună. Fragmente de catarge, bucăți de vâsle, zdrențe din pânzele unor corăbii. Plaja era plină de semne ale unei catastrofe petrecute În larg. Nu se vedea nici un cadavru. Alexandru Își aminti Înălțimea colosală a valurilor. Nu, cadavrele se aflau pe fundul mării. Nimeni nu plutise până la țărm. Ștefănel nu spuse nimic, iar Alexandru nu Întrebă nimic. Marea era pustie până la orizont. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lumină de fericire enigmatică. - Sunt aceleași! zise încet. Drumurile pe care le cutreieri tu sunt tăiate de celelalte, de ale sufletului. - Voi oferi primarului argumentul, pentru a-și scuza crimele edilitare. Nu cunoști periferia, draga mea! - cuvântul "periferie" rosti în largul ochilor lui Mini n întrebare, apoi umbre molcom',? și sclipiri scurte, asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37 al vreunui far de automobil răzleț. Clișeuri, rămase acolo pe retină, acum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mâncăruri mai deosebite (plăcinte, cozonaci, pască, friptură, răcituri, plachie ș.a.), cu ouă roșii cu care organizam concursuri de ciocnit, cu musafiri care ne ofereau dulciuri sau câțiva bănuți, cu permisiunea de a merge la hora satului, unde ne simțeam în largul nostru și ne fuduleam cu hainele și încălțările noi. Statura neîmplinită de copii ne împiedica să vedem hora adolescenților și fetelor care erau scoase pentru prima dată la joc, și care din acel moment intrau în atenția tinerilor liberați din
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
curat, parfumul florilor și al frunzelor așternute pe alei. Privesc cu simpatie și îngăduință jocurile dezlănțuite și gălăgioase ale copiilor aduși de mame sau bunici în acest paradis să zburde nestingheriți, să-și consume energia fizică, să se simtă în largul lor. În apropiere de locul unde stau se află o tânără mamă ce supraveghează un băiețel bondoc, de vreo 4 5 ani, care dovedește o mare poftă de alergare și de joacă. Urmăresc, fără să-mi propun, comportamentul copilului și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe care o are, Vasile Fetescu nu stă; grădinărește, creează. Cum aforistic se exprimă, numai ca adevăr al vieții adevărul ne face liberi. Iar libertatea, în fond, e o sublimă și asumată încordare, e articulare, altminteri nu ai purta în largul creației un nume propriu. Cu un acut spirit de observație la realitățile umane, adesea bulversate, din societatea contemporană cu apetit de globalizare, autorul întinde punți între viața scurtă sub semnul vitezei verbului a fugi, întruchipată de Achile, și viața lungă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a zilei. Lama aparatului de bărbierit trebuie ascuțită nu mai puțin de două minute și spuma de bărbierit agitată alte două minute, în timp ce stăpânul, gol, se apleacă și-și întinde trupul într-o serie de mișcări după baie, descrise pe larg în lucrarea sa În afară de Curățenie și Credință, al treilea lucru important este Corecta Circulație a Sângelui. O dată ce a făcut toate acestea, i se întinde aparatul de ras, cu mânerul înainte, și bărbieritul poate începe. Operația în sine este foarte delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
răcoritoarele. Sir Wyndham soarbe sifon cu lămâie și repetă „da, foarte“ spre cei care se adună în jurul lui. Foarte zeloși, toți. Nimeni nu lasă pe nimeni să strecoare vreo vorbă. Atmosfera, calitatea conversației îl fac să nu se simtă în largul său. Cel puțin a scăpat de partea cu public a evenimentului. Nu mai sunt primejdii acum. Se îndreaptă spre holul palatului pentru recepție. De stâlpii sălii enorme fuseseră agățate un fel de tende înzorzonate. Un vânt ușor răcorește podeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pestriță, variată, pe care o ridică pe un suport în fața ecranului negru. — Așa, zice pastorul mulțumit. Acum pot face studiile fotografice adecvate. Tu, tinere, vei avea onoarea de a fi primul meu subiect. Robert este agitat, nu se simte în largul său. L-a mai ajutat pe pastor și altă dată, și cu toate că munca n-a fost nici solicitantă nici dureroasă, l-a făcut să nu se simtă în largul său. Alteori, făceau un experiment pe care pastorul l-a numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi primul meu subiect. Robert este agitat, nu se simte în largul său. L-a mai ajutat pe pastor și altă dată, și cu toate că munca n-a fost nici solicitantă nici dureroasă, l-a făcut să nu se simtă în largul său. Alteori, făceau un experiment pe care pastorul l-a numit „pe urmele marelui Morton“. Ridicau craniile și le umpleau cu alice fine, de plumb. Stratul de alice trebuia bătătorit să nu rămână spațiu gol, apoi alicele erau turnate înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar Bridgeman i-a pus un braț vânjos, post-coital după umeri, atârnă greu și este țeapăn ca un buștean. „Chestia este“, zice Bridgeman, că „vechiul Blighty e altfel decât e aici“. Strada este goală, dar Bobby nu prea pare în largul lui. Se simte duhoare de cărbune și se împiedică un pantof rămas în mijlocul străzii când ies de la Goa House. Acum, când mai toate rupiile acestui idiot beat se află în buzunarul său, Bobby vrea să scape de el. Imediat ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
englezească. La fel de fadă ca și bucă tăria lor... Emoție mare pe mine. I-am făcut o reverență ca la curtea Angliei. Dânsa era extrem de simpa tică. Cu talentul ei de mare regină, ne-a făcut să ne simțim cu toții în largul nostru. Sergiu, într-o vervă nebună, îi povestea tot felul de năstrușnicii, la care Regina râdea cu poftă. La un moment dat, venind vorba despre Sicilia, hodo ronc-tronc, mă trezesc povestind despre Lipari. La care ea îmi răspunde foarte drăguț
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
înălțimea proiectului. — Te-ai smuls vreodată din vraja lui Paul Klee? — La început lucram tablouri de dimensiuni mici, așa cum făcea el, însă acum pictez pe pânze foarte mari. Klee n-a pictat niciodată pe asemenea enormități. Mă simt mai în largul meu în operele mari. Poate că vitalitatea mea are nevoie de spațiu, mă identific cu suprafețele vaste, ca să mă revărs. — Lui Sergiu îi plăcea Paul Klee? — Trebuie să știi că m-a inspirat mai mult Paul Klee decât Sergiu, care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nemții sunt distanți, dar trebuie să admit că muzica și filozofia sunt la ele acasă numai acolo. Ce diferență față de Spania, cu cântecele și dansurile ei pline de pasiune, cu năzdrăvăniile arhitecturale ale lui Gaudí, cu vrăjitul Toledo! Eram în largul meu în Portugalia, la Lisabona și Estoril, cu fadourile pline de melancolie mângâindu-mi auzul. Știi ce mi-a rămas din Olanda? Imaginea șemine ului cu lemnele arzând în plin iulie, siluetele unor trăsniți care înotau într-o mare de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
înghițit de umbre. Cum Ioana nu aprinsese încă lămpile, camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-ți cumpăr flori din gheață și vernil pentru inele o să-ți dărui antipozii și cutii de acuarele azi ne stingem în zăpadă somn cu somn și împletire iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
botez, te lepezi de Satana și-ți primești numele. Pentru creștini e un fel de plâns, ca la naștere ... Mai apoi, te scalzi în toate apele și niciuna nu te spală de păcate. îmbăierea în mare e ceva miraculos, în larg... Ies delfinii de plăcere la țărm și sirenele fug cât mai departe. Oricât de mari ar fi apele tot uscatul te înghite cu plăcere, te ține mai aproape de suprafață ... Cât timp stelele ți-au primit sufletul, mai au câte un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sunt găsite trupuri înghețate. Îi dau mamei tot ce câștig, dar nu e suficient pentru a plăti cheltuielile. Cămătarii fac coadă la ușa noastră. Ușa a căzut de mai multe ori din toc. Unchiul al Unsprezecelea nu se simte în largul său și gândurile i se citesc pe față. Știu că vrea să ne mutăm. Mama și-a luat o slujbă ca menajeră, dar a fost dată afară a doua zi pentru că s-a îmbolnăvit. Trebuie să se sprijine de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vrea să mă jignească. Las baltă subiectul și îi spun: — An-te-hai, de acum înainte ești răspunzător cu împrospătarea cunoștințelor mele privind viața imperială. Evit să spun cuvintele „să mă înveți“. Îmi dau seama că An-te-hai ar fi mult mai în largul său și mi-ar oferi informații mai bune dacă m-aș purta precum o stăpână și nu ca o elevă. — Vreau să-mi sugerezi ce să port în timpul sărbătorii Anului Nou Chinezesc. Păi, mai întâi trebuie să vă asigurați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Concubinele încearcă din răsputeri să pară entuziasmate. Chipurile lor sunt acoperite cu vopseluri și au capetele bogat împodobite cu ornamente. Se lasă în genunchi și ne urează lui Nuharoo și mie „zece mii de ani de longevitate“. Nu mă simt în largul meu atunci când doamnele înconjoară leagănul și îl sărută pe Tung Chih pe obraji. Buzele lor date cu roșu mă fac să mă gândesc la niște lupi înfometați care sfâșie un iepure în bucăți. Când doamna Yun trece pe lângă mine, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]