2,516 matches
-
gingașă și diafană. Plutea într-un ocean de sunete plăcute și odihnitoare, venite de pretutindeni sau de nicăieri, care împreună alcătuiau o melodie continuă, fără început și fără sfârșit, ce se scurgea pierzându-se în infinit ca un suspin de lebădă rănită și uitată în singurătate până când, o liniște profundă și înspăimântătoare se instală brusc. Se pomenise singur-singurel într-un spațiu total necunoscut. În jur nimeni și nimic. Nici un zgomot, nici țipenie de om, nici o altă ființă vie, fie ea cât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ca să se asigure că totul este normal, privi în jos, în direcția corpului și a picioarelor. Observă că și acestea nu mai erau la locul lor, dispăruseră în totalitate sau deveniseră invizibile, în timp ce o melodie cunoscută, ca un cântec de lebădă singuratică, armonios interpretată de o orchestră cosmică nevăzută, venită de nicăieri sau din toate direcțiile, plăcută și odihnitoare, îl învălui câte puțin. Acum avea aceeași impresie ca atunci noaptea, când din mersul trenului se uita pe fereastră și privea la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cântate într-un poem babilonian înscris pe 12 tăblițe de argilă arsă, găsit în biblioteca regelui asirian Assurbanipal. Legenda datează din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu numai refractară, dar chiar agresivă - față de mine, normal. De ce oare? Refuz să cred că este o problemă de formă, nici măcar de conviețuire În imediat, nici de renume... și iar mă Întorc, - nu pot scăpa de „lupta de clasă“ - la lebăda urîtă. Dar mă Înșel. Răspunsul cel mai bun l-am aflat În urma unei discuții pe care am avut-o ieri după masă cu asistenta Geta care m-a invitat să bem o cafea naturală la oficiu. Transcriu aici mărturisirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imaginea ca un instantaneu, gîndul meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a declama cu glasul gîtuit de emoție: „Noi În genunchi În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că ești și poet. — Nu rîde, există poeți Înflăcărați, puternici, care urcă la tribună vorbind În numele mulțimilor, poeți convinși că vor schimba rosturile lumii și alții care nu pot vorbi decît În numele lor și pentru ei - poeți muți ca o lebădă. La baza oricărei creații stă durerea sau frica, orice operă Începe și sfîrșește cu o mare tristețe. Aș putea să-ți vorbesc ore În șir, dar văd că nu te interesează. — Spune, adineauri am glumit. — „La chaire est triste, helàs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nări. Deocamdată Însă, micile detectoare de viață stăteau Îngrămădite ca niște tufe, În spatele unei alunițe parcă anume plasate ca semn de recunoaștere a peșterii În care vreun pirat Își dosise bogățiile inimaginabile. Vizavi de Jimbo, tăcută și grațioasă ca o lebădă și inertă ca un cuvânt de rămas-bun, era Anette. Părea că doar poposise acolo, strecurându-se În pat pentru a trage un pui de somn ori așezându-se câteva clipe În fața unei oglinzi, deși toată viața ei se reflectase numai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
coerență, amplificându-și misterul, la adevărații artiști. Soarele lumina atunci, pe brațul canapelei roșii, o pată prelungă de praf și bărbatul zâmbise. — Dintr-o pată de praf, care e, ca acum, și o pată de soare, răsar capetele de demoni, lebede ninse, dinții roșii de sânge ai pruncilor, gâtul gingaș al vrăjitoarelor. Verdele umed și proaspăt al ierbii, retezată de galopul cailor. N-ai crede, poate, visul treaz poate fi pornit, adesea chiar căutat, în astfel de neglijențe ale naturii. În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ci mai degrabă bucurați-vă, fiindcă în cei douăzeci de ani, de la prima invadare a Europei de țigănimea română, lucrurile par să fi evoluat enorm. Dacă în primii ani, după eliberarea turiștilor noștri din lagărul socialist, aceștia luau la ochi lebedele vieneze, ca să le pună pe grătar, acum au ajuns, în sfârșit, cu propriile mijloace, să dezvolte și ei un conflict normal, pur etnic, deși cu violență, dar în care, de data aceasta să nu fie implicate păsări nevinovate, de proveniență
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă îi cunoaștem intimitatea, înainte de a luneca în ea, ca spre tine însuți. În această paradigmă, versurile din volumul de față pot fi citite și ca un cântec de lebădă, ca strigăt al atașamentului față de viață, dar și ca preludiu al morții, ca încercare de acceptare a ceea ce, unanim, este considerat firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dacă nu chiar obscen taie în mintea lectorului tot ce ar fi altfel în rest și subordonează întreaga scriitură impresiei pe care i-a făcut-o imaginea respectivă. Ceva în genul perceperii românilor - în Austria parcă - drept mâncători cu toții de lebede! Am făcut toate aceste precizări pentru a arăta că, dacă unii dintre contestatarii vehemenți ai postmodernismului ar citi o parte măcar din poeziile lui Daniel Corbu, ar mai reflecta asupra acestei orientări artistice, înainte de a o incrimina. În ceea ce-l
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
l-ar putea strivi chiar fără să vrea; dar dacă ar ști că-l are, ar fi poate și mai rău, l-ar strivi cu plăcere? Iubirea n-ar trebui să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă pe luciul apei, chiar și după ce a căzut, destul de demn, drept în șezut. Din dreptul ușilor, păziți de sepepiști, copiii o privesc cu ochi mari. Muzica încetează. Ce-or să mai scrie mâine ziarele! ─ Urmăriți Observatorul de la ora 23:00
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
faptului că există o femeie care îl iubește, iar iubirea aceasta va dăinui prin copilul lor. „Nu voi pieri cu totul!” (îl evocă din nou pe poetul latin Horatius: Non omnis moriar... - referință la perenitatea operei). Opera ultimă, „cântecul de lebădă” al Domnului R. este copilul pe care Teodora îl va naște curând. Chiar dacă este o „operă” în colaborare...) „Muza” nu doar l-a inspirat, ci i-a oferit și „suportul” (material și spiritual) pentru a-și afirma „la modul concret
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
alunecă o stea ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița noaptea dintre ani - privind foile albe rămase-n jurnal primul vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El dă zăpada
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum spunea Lucian Blaga, ci din negrul pământ și nu mai are albastrul veșmânt. Bucuria soarelui a trecut, nici tristețea lunii nu se mai lasă peste singuratica mea casă. Cine din noi va muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Și ce-i ăla seif? Se...Un fel de cutie securizată cu cifru, cu... Mițooo, tragemă de...Nu! Mai bine pișcă-mă, că am coșmaruri. Am visat c-a intrat cineva prin efracție. Imposibil, Mișulică. Suntem singuri singurei ca două lebede pe Marea Moartă cum poate să confirme și Dânsu, care tentreba de seif, care-i o cutie de păstrat valori și are ușă dublă, cifru și... ...și cântă? Ce să... Întrebam dacă seiful e o cutie care cântă... Nu cântă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cînd coboram scările de teamă să nu fiu Înghesuit În lift și mi-a strigat: „Tichie Face parte din ținuta obligatorie a oricui Își petrece viața studiind și scriind. Conferă o Înfățișare maiestuoasă celui care o poartă”. Apoi a răcnit: „Lebădă CÎntă Înainte de moarte”. Plutonierul de jandarmi m-a capturat Împreună cu fiică-sa În liftul pe care-l Îl foloseam acum de teamă să nu fiu prins pe scări și a zîmbit enigmatic: „Cazaci Se hrănesc cu lumînări de seu”. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîte-o eroare de apreciere, și sînt bătuți fazani cercetători ce vor să migreze, de teamă că nimic nu se va mai schimba În România. Și vor rămîne fără viitor, prezent, stare materială. Spre deosebire de alți compatrioți, cu apetit vienez pentru cîntecul lebedei, care nu se tem că vor rămîne fără ceva pentru că nu-l au. Cu patru ani mai devreme, Într-o zi călduță de mai, profesorul Simionescu trecea ca de obicei prin fața catedralei Saint Jacques În plimbarea lui spre diferite stații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la Construcții navale Îi vor face-un vaporaș, să se dea cu el prin cadă. Domnii Stolojan și Roman s-au zbătut și ei În cadă, pe programul doi, și, peste o zi, În canalul național. Idolul cu gît de lebădă a spus, printre altele, că a făcut niște lucruri minunate, Împreună cu niște oameni minunați, la niște strunguri, cînd stătea el la catedra de hidraulică. Probabil hidrobiciclete Toulouse. În Națiunea, Nicolae Vega e indignat de faptul că oribila fundație Srs „racolează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gotică, și ieșim. Găsim cu greu alt loc de parcare. Ca peste tot, canale. Ca peste tot, prezentul și trecutul se unesc Într-un extraordinar ansamblu arhitectonic din care nu lipsește nici viitorul, cum am mai spus. Din mașină văd lebedele zgribulite și mă gîndesc la muzeul Groeninge, unde se află Judecata de apoi a lui Hieronymus Bosch, de la care vor lipsi pacienții Clinicii Universitare pentru simplul motiv că nu vor ajunge niciodată pînă acolo, apoi Îmi apar În minte Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răsfoit odată (n-are răbdare să le citească În Întregime), nu mai poate pune mîna pe ele. Exact ca cu p. Asocierea cărților cu păsăricile conferă detașarea lucidă și echilibrul unei grandioase viziuni poetice. De aceea și iubește baletul, pentru că lebedele Își desfac picioarele. Înainte de duel, Îl bîntuiesc gînduri Înălțătoare, de pildă: comoara deținută de femeie reprezintă armonia divină. (Urmează o analiză pasionată a respectivei, pe care-o idolatrizează, deși e acoperită cu păr.) Apoi, o constatare: „Adevărata față a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi avut eșecuri? R.P. Ceea ce mă sperie cu adevărat este moartea. Deși am văzut În oraș zilele trecute niște sicrie splendide, În formă de X, rabatabile, cu perniță Înaltă, plapumă din puf, autocolante pentru interior printre care predominau cele cu lebede, aer condiționat, bare pentru fitness, posteruri Înfățișînd miss universuri necunoscute, luminiță la capătul tunelului și televizor Încorporat În capac, cu baterii long life și antenă exterioară (se montează În vîrful crucii, iar la cerere se livrează modelul parabolic, cu motoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]