2,625 matches
-
și pleacă să se trateze la Pesta. Cea mai mare parte a cunoștințelor sale le dobândește ca autodidact. Participă la cele două răscoale împotriva stăpânirii otomane, iar la sfârșitul celei de-a doua pleacă la Viena. Aici îl cunoaște pe lingvistul sloven Jernej Kopitar care ocupă funcția de cenzor principal pentru cărțile în limbile slave. Acesta îl va ajuta în realizarea lucrărilor sale filologice. Din cauza conflictelor sale cu cneazul Miloš Obrenović, lui Karadžić îi este interzis să publice cărți în Serbia
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
limbă "ausbau" și limbă-acoperiș (din limba germană de la: "Abstandsprache, Ausbausprache, Dachsprache") sunt folosite în sociolingvistică pentru analizarea și clasificarea idiomurilor ca limbi autonome, pe de o parte, și dialecte, pe de altă parte. Primele două noțiuni au fost propuse de lingvistul german Heinz Kloss în 1952, iar al treilea de către lingvistul austriac Hans Goebl în 1975, toate trei fiind folosite ulterior de mai mulți sociolingviști. Termenul "Abstandsprache" a fost tradus de Kloss însuși în limba engleză prin "language by distance" „limbă
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
Dachsprache") sunt folosite în sociolingvistică pentru analizarea și clasificarea idiomurilor ca limbi autonome, pe de o parte, și dialecte, pe de altă parte. Primele două noțiuni au fost propuse de lingvistul german Heinz Kloss în 1952, iar al treilea de către lingvistul austriac Hans Goebl în 1975, toate trei fiind folosite ulterior de mai mulți sociolingviști. Termenul "Abstandsprache" a fost tradus de Kloss însuși în limba engleză prin "language by distance" „limbă prin distanță”, iar "Ausbausprache" prin "language by development" „limbă prin
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
tradus de Kloss însuși în limba engleză prin "language by distance" „limbă prin distanță”, iar "Ausbausprache" prin "language by development" „limbă prin dezvoltare”, de alți autori prin "language by extension" „limbă prin extindere” sau "language by construction" „limbă prin construcție”. Lingvistul croat Žarko Muljačić a propus în franceză "langue par élaboration" și în limba italiană "lingua per elaborazione" „limbă prin elaborare”, însă ambii termeni sunt folosiți în general netraduși, atât de Kloss, cât și de alți autori. Prin cele două noțiuni
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
unor state naționale aparte. S-a constatat o legătură strânsă între formarea limbilor "ausbau" care nu sunt și "abstand", și cea a statelor naționale, legătură exprimată prin butada „o limbă este un dialect cu armată și marină militară”, răspândită de către lingvistul american Max Weinreich, fenomenul fiind de fapt mult mai complex. Lingvistul american Einar Haugen (1966) a introdus în studiile despre limbi și dialecte noțiunile de autonomie și heteronomie. Folosind noțiunile lui Kloss și ale lui Haugen, Trudgill definește limba "ausbau
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
formarea limbilor "ausbau" care nu sunt și "abstand", și cea a statelor naționale, legătură exprimată prin butada „o limbă este un dialect cu armată și marină militară”, răspândită de către lingvistul american Max Weinreich, fenomenul fiind de fapt mult mai complex. Lingvistul american Einar Haugen (1966) a introdus în studiile despre limbi și dialecte noțiunile de autonomie și heteronomie. Folosind noțiunile lui Kloss și ale lui Haugen, Trudgill definește limba "ausbau" ca o varietate standard autonomă, împreună cu toate acele dialecte nestandard din
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ. În gramaticile a diferite limbi și de către diferiți lingviști este definit prin trăsături morfologice specifice și/sau prin funcții mai mult sau mai putin specifice, ori este ignorat ca mod din lipsa unor trăsături morfologice specifice, funcțiile sale fiind îndeplinite de alt mod definit morfologic. Toate limbile indo-europene au
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă. Unii folosesc numai noțiunea de aspect și includ printre aspecte ceea ce alții consideră moduri de acțiune. Alți lingviști deosebesc cele două categorii, remarcând că acestea sunt strâns legate, dar nici între ei nu există
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă. Unii folosesc numai noțiunea de aspect și includ printre aspecte ceea ce alții consideră moduri de acțiune. Alți lingviști deosebesc cele două categorii, remarcând că acestea sunt strâns legate, dar nici între ei nu există unitate despre ce trăsături țin de prima categorie și ce trăsături țin de a doua. Altă problemă este că prin denumirile unor aspecte și
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
remarcând că acestea sunt strâns legate, dar nici între ei nu există unitate despre ce trăsături țin de prima categorie și ce trăsături țin de a doua. Altă problemă este că prin denumirile unor aspecte și moduri de acțiune diferiți lingviști nu înțeleg același lucru. Conform unei păreri, aspectul exprimă faptul că acțiunea verbului își atinge sau nu scopul, respectiv că este sau nu limitată în timp, iar modul de acțiune exprimă durata acțiunii, a întâmplării sau a stării și modul
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
ar fi exprimat prin mijloace gramaticale, iar modul de acțiune ar fi inclus în sensul lexical al verbului fără afixe de derivare sau dat de asemenea afixe. Alții consideră moduri de acțiune numai ceea ce este exprimat prin afixe. Și printre lingviștii care țin seama numai de aspect există divergențe notabile în tratarea și descrierea categoriilor acestuia, din cauză că aspectul este determinat de mai mulți factori: sensul lexical al verbului, morfologia sa, verbe auxiliare, forme verbale temporale, tipul complementelor verbului etc.. Lingvistica diferitelor
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
contextul lor: Printre gramaticile limbilor standard din diasistemul slav de centru-sud sunt unele care iau în seamă numai aspecte și subcategorii ale acestora, pe care altele le consideră moduri de acțiune, acestea din urmă distingând aspectele de modurile de acțiune. Lingvistul sârb Ivan Klajn (Klajn 2005) și "Gramatika crnogorskoga jezika" „Gramatica limbii muntenegrene” (Čirgić 2010) consideră că există două aspecte: Klajn 2005 include în noțiunea de imperfectiv și pe cea de durativ, menționând că mai toate verbele imperfective pot fi și
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limbă oficială în Bosnia și Herțegovina și de folosință oficială în Muntenegru și în unele localități din Serbia. Sunt lingviști, mai ales sârbi, dar și croați, care nu iau în seamă o limbă care s-ar putea numi "bosanski jezik". Lingvistul sârb Pavle Ivić, de exemplu, afirmă că „limba vorbită de sârbi este cel mai adesea numită sârbocroată în știință
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
limbă oficială în Bosnia și Herțegovina și de folosință oficială în Muntenegru și în unele localități din Serbia. Sunt lingviști, mai ales sârbi, dar și croați, care nu iau în seamă o limbă care s-ar putea numi "bosanski jezik". Lingvistul sârb Pavle Ivić, de exemplu, afirmă că „limba vorbită de sârbi este cel mai adesea numită sârbocroată în știință. Este folosită, în afară de sârbi, de către croați și de către musulmanii din Bosnia și Herțegovina [...] Această limbă este numită croată de către croați și
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
ceea ce se reflectă de exemplu în documentele sistemului de învățământ, în care apare uneori ca nume de disciplină termenul "bosanski jezik", alteori termenul "bosanski, hrvatski, srpski jezik" (prescurtat "BHS jezik" sau "B/H/S jezik") „limba bosniacă, croată, sârbă”. Printre lingviștii care au acceptat existența a patru standarde diferite există unii care contestă numele dat limbii lor de către lingviștii bosniaci (musulmani sau fără religie, dar cu ascendență musulmană), anume "bosanski" (în traducere literală „bosniană”), termen legat de substantivul "Bosanac". Acest termen
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
termenul "bosanski jezik", alteori termenul "bosanski, hrvatski, srpski jezik" (prescurtat "BHS jezik" sau "B/H/S jezik") „limba bosniacă, croată, sârbă”. Printre lingviștii care au acceptat existența a patru standarde diferite există unii care contestă numele dat limbii lor de către lingviștii bosniaci (musulmani sau fără religie, dar cu ascendență musulmană), anume "bosanski" (în traducere literală „bosniană”), termen legat de substantivul "Bosanac". Acest termen este folosit și de sârbii din Bosnia pentru a se autoidentifica, pe lângă cuvântul "Srbin" „sârb”. De aceea, după
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
secolului al XX-lea. Ideea de limbă bosniacă a adus după sine ideea standardizării ei într-o formă care să o individualizeze pe cât posibil în raport cu sârba și cu croata. Standardizarea este în curs, fiind un proces complex, din cauza divergențelor dintre lingviști în ceea ce privește particularitățile limbii bosniace care ar trebui incluse în standard, și a paralelismelor din activitatea lor. Există și părerea că realitatea folosirii limbii, care nu ține seamă de standarde, este neglijată, și că unii lingviști se fac vinovați de un
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
proces complex, din cauza divergențelor dintre lingviști în ceea ce privește particularitățile limbii bosniace care ar trebui incluse în standard, și a paralelismelor din activitatea lor. Există și părerea că realitatea folosirii limbii, care nu ține seamă de standarde, este neglijată, și că unii lingviști se fac vinovați de un purism nejustificat în elaborarea standardului. În general, trăsăturile structurale (fonologice, morfologice și sintactice) ale limbii bosniace sunt comune sau cu ale croatei, sau cu ale sârbei, sau cu ambele, toate trei având la bază dialectul
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
sârbei, sau cu ambele, toate trei având la bază dialectul štokavian. Standardizarea limbii bosniace se face pe baza folosirii limbii de către vorbitorii bosniaci și Damir Mustabašić constată că dintre cele trei, aceasta seamănă cel mai mult cu standardul sârbocroatei. Potrivit lingvistului Dževad Jahić sunt particularități bosniace următoarele: În fonetism ar fi tipic bosniace următoarele trăsături: În prozodie se observă următoarele fenomene: (D, F) În domeniul declinării se remarcă folosirea cazului genitiv cu prepoziția s în locul instrumentalului: Există unele forme și folosiri
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
sau persane la origine) decât în sârbă și mai ales decât în croată. Astfel de cuvinte sunt: "zar" „văl” (purtat de femeile musulmane), "avlija" „curte”, "ćilim" „covor”. Bosniacii păstrează și unele cuvinte slave devenite arhaice în sârbă și croată: Potrivit lingvistului Ibrahim Čedić, bosniacii folosesc cuvinte și în varianta sârbă, și în cea croată, iar standardul bosniac ar trebui să le rețină pe ambele: "takođe" - "također" „de asemenea”, "intervenisati" - "intervenirati" „a interveni”, "porodica" - "obitelj" „familie”.
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
relațiile lor reciproce. Aceste relații sunt de două feluri: unele definesc raporturile existente între fiecare element al enunțului, celelalte definesc elementele în funcție de poziția lor față de unitățile enunțate. Relațiile de primul tip sunt numite "sintagmatice", cele de al doilea tip, "paradigmatice". Lingvistul francez Émile Benveniste (1902-1976) definește patru nivele de analiză: nivelul trăsăturilor distinctive, nivelul fonologic, nivelul morfologic și nivelul frazic. Pentru a înțelege mai bine acest model de analiză ne putem referi la definiția "constituantului nemijlocit", așa cum a fost formulată de
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
francez Émile Benveniste (1902-1976) definește patru nivele de analiză: nivelul trăsăturilor distinctive, nivelul fonologic, nivelul morfologic și nivelul frazic. Pentru a înțelege mai bine acest model de analiză ne putem referi la definiția "constituantului nemijlocit", așa cum a fost formulată de lingvistul american Leonard Bloomfeld (1887-1949), metodă de diviziune a frazelor prin care se izolează segmentele care "constituie nemijlocit" fiecare frază, fraza fiind în practică elementul uzual cel mai extins (există și elemente mai vaste: paragraful, capitolul, o carte în întregime etc.
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
care fiecare nivel se integrează la nivelul superior. Ar exista și elemente intermediare între nivelul morfologic și nivelul frazic. Grupul cel mai important l-a reprezentat școala din Praga, fondată în 1926 la inițiativa lui Villém Mathesius, dominată de doi lingviști ruși, Nicolai Sergheievici Trubețkoi (1890-1938), specialist în fonologie, și Roman Jakobson (1896-1982), ultimul transferat în 1941 în Statele Unite. O altă școală a fost cea din Copenhaga, cu Ludovic Trolle Hjelmslev (1899-1965) și Viggo Brøndal (1887-1942). Hjelmslev este primul structuralist care
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
în Imperiu a unor tineri șefi daci luați ostateci de Romani. În această teorie, Dacia este nucleul original al limbii române (și al etnogenezei poporului român), populațiile romane din sudul Dunării (de exemplu Aromânii) provenind din migrații pornite din Dacia. Lingviștii țărilor din sudul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații romanice în Balcani în momentul sosirii slavilor. Lucrările mai recente ale unor istorici români consideră că limba
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
albaneză și română, și conclude că nucleul original al limbii române trebuie căutat în actuala Macedonie, de unde migrații ulterioare, în secolul XIII, ar fi adus « vlahii » în nordul Dunării, la chemarea regilor maghiari, pentru a popula Transilvania până atunci deșartă. Lingviștii țărilor din vestul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații romanice în Transilvania în momentul sosirii maghiarilor. În această teorie, limba aromână este cea mai apropiată de
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]