4,922 matches
-
pe scriitorii sovietici: Boris Gorbatov, Alexei Tolstoi, Mihail Șolohov, Aleksandr Fadeev, Arkadi Gaidar. Totuși, Victor Hugo este evocat prin tălmăcirile lui Ioan Botez, Eugen Jebeleanu și Mihu Dragomir. De asemenea, Mihai Beniuc dă versiuni din Pablo Neruda, George Lesnea din lirica lui Serghei Esenin, iar Eusebiu Camilar se oprește la poezia lui Ovidiu. Seria nouă a R.l. apare din 23 decembrie 1989, cu subtitlul „Cotidian al tuturor forțelor patriotice și democratice din România”, iar în 1990 ca „Ziar independent, de opinie
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
Wind (1941), conținând poezie populară și cultă românească în traduceri aparținând lui Arnold Roth, Hans Diplich și lui însuși. Trei poeți din secolul al XIX-lea l-au atras cu precădere: Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu. Traducerile din lirica eminesciană nu sunt prea numeroase, însă cuprind piese însemnate, dificil de transpus. Criticii care au comparat diferitele versiuni ale poeziei Sara pe deal au dat întâietate variantei sale, meritul ei fiind „unitatea, măsura - intuitiv găsită sau conștient aplicată - pentru consonanța
ROTH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289389_a_290718]
-
mai mult nici mai puțin decât să elibereze poezia din „sclavia rimei”, scrie adesea în versuri albe. În traduceri se folosește, obstinat, de ortografia italienizantă propusă de Heliade. A tălmăcit din Schiller, dar și din alți autori, de pildă „din liricele” lui Athanasie Christopoulos. Creația cea mai cunoscută a lui R., Vânătorul Carpaților, având ca model poemul lui Schiller Cântecul clopotului, este și cea mai învecinată cu poezia, prin senzația de prospețime care se degajă din versurile ei alerte. A. I. Odobescu
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
Alexandru Șahighian. Urmează, la București, Liceul German (1957-1969) și Facultatea de Limbi Germanice (1969-1974). Va fi profesor la Liceul „Dimitrie Cantemir” din capitală (1974-1977), apoi redactor la revistele „Secolul 20” (1977-1994) și „Lettre internaționale” (din 1994). Debutează cu versiuni din lirica lui Eugen Jebeleanu în revistă „Neue Literatur” (1973), continuând să colaboreze cu traduceri de proza și poezie difuzate la radio sau publicate în presă literară („Secolul 20”, „România literară”, „Neue Literatur”, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, „Lettre internaționale” ș.a.). Este coeditor și
SAHIGHIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
cu traduceri de proza și poezie difuzate la radio sau publicate în presă literară („Secolul 20”, „România literară”, „Neue Literatur”, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, „Lettre internaționale” ș.a.). Este coeditor și traducător, alături de Mihai Isbășescu, al unei antologii în limba germană din lirica română contemporană (Eine Welt wird geboren, 1974). Prima carte tradusă singur, Eleșteul (1976), aparține prozatorului german din România Arnold Hauser. Cunoscător al culturii de expresie germană, S. s-a implicat în acțiunea de familiarizare a cititorului român cu ideile, literaturile
SAHIGHIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289432_a_290761]
-
e doar constatată, nu trăită ca o dramă. Cu adevărat dramatice sunt conștiința acută a oprimării, sentimentul de revoltă față de stăpânitori, credința în ziua izbăvirii, care dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează motive obișnuite ale liricii - contemplarea nemărginirii și aspirația spre o existență înaltă, tristețile provocate de singurătate, de neîmplinirile erotice, reveriile, meditațiile. Toate sunt transpuse într-o rostire simplă, chiar desuetă, cu o minimă grijă pentru elaborarea imagistică și prozodică. Militantismul național este principala temă
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
la caracterul istoric al fenomenelor de cultură și al perceperii lor ori la perenitatea umanismului. Nu puține sunt studiile din sfera teoriei, istoriei și criticii literare. Tudor Vianu e preocupat de „eul poetic”, iar Edgar Papu sesizează, cu trimiteri la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga, o direcție nouă în poezia română, cultivând „elementul religios, în esență să cristalina, liberat de insinuările factorului moral”. Lucian Blaga își exprimă tranșant o convingere: „critică literară, cel putin aceea care a izbutit să
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
Viziunea lumii la poeții englezi, Edgar Papu se arătă interesat de „temele existenței” la Georg Büchner, iar Victor Iancu de „depășirea estetismului” la Ștefan George. Mai sunt discutați Claudel, Rimbaud, Rilke, Gide, Valéry, Verlaine. Se publică și câteva tălmăciri din lirica universală, datorate lui Blaga: Laudă femeilor de Ștefan George și Cântecul soartei, Menon plânge după Diotima, Amiază vieții de Hölderlin, cu prilejul centenarului morții poetului, considerat, într-un cuvânt introductiv al traducătorului, „cel mai înalt și mai pur liric al
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
cu promoția ’70, selecția ascultând în genere de criteriul valoric. Remarcabile sunt de pe acum câteva aspecte ce îi vor caracteriza toate scrierile: aspirația spre sinteză și spre identificarea de afinități și filiații (în cazul de față, relații de continuitate cu lirica interbelică și familii de spirite - poeți ai realului, poeți ai „expresiei”, telurici sau uranici, ironici și alexandrini etc.), ca și înțelegerea criticii în simbioză fertilă cu istoria literară. Comentariul, de bun-simț, nu e lipsit de ezitări și de clișee didactice
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
bazată pe o serioasă documentare în țară și în străinătate, care reconstituie meandrele unei existențe dramatice și ale unei opere deplin solidare cu personalitatea morală și activitatea civică a scriitorului, corectând aserțiuni tendențioase, ideologizante și identificând liniile de forță ale liricii lui Cotruș, diferențele ei de nivel și neajunsul frapant al autopastișării. Nu în ultimul rând, monograful tinde spre o sinteză a opiniilor critice, guvernată de onestitate și simț al valorii, scoțând astfel în relief altă premisă teoretică asumată: istoria literaturii
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
unei „panorame literare”, LCF, 1988, 36; Nicolae Mecu, O ediție reprezentativă, F, 1989, 11; Mircea Vasilescu, O ipostază a criticii, O, 1989, 50; Ulici, Prima verba, III, 266-268; Ion Buzași, Un eveniment editorial: Aron Cotruș, TR,1992, 33; Nicolae Mecu, Lirica desțărării, VR, 1993, 2-3; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 129-131; Ion Pop, Despre viața și opera lui Aron Cotruș, VTRA, 1997, 1; Mircea Mihăieș, În așteptarea sintezei, „Cuvântul”, 1997, 7; Dan Mănucă, O monografie Aron Cotruș, RR, 1997, 2; Eugen Todoran
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
1942) S. renunță la întrebările fără răspuns și încearcă să se apropie de adevărurile din Biblie, versificând fluent momentele cheie ale Facerii și ale vieții și faptelor Mântuitorului, dar totul în limbaj, imagini, viziuni convenționale. Cei care i-au comentat lirica relevă în primul rând calitățile formale, tehnice, versurile atent elaborate după norme clasice, cursivitatea, naturalețea desfășurării textelor, precum și percepția vizuală nuanțată, de unde efecte plastice notabile. Șerban Cioculescu, de pildă, remarcă „virtuozitatea metrică” și consideră că poetul este creatorul unui „lirism
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
o culegere de trei „narațiuni” numite „poeme feerice”, dintre care prima, apărută în 1941 sub titlul Fata de împărat, a fost distinsă de Academia Română cu Premiul „V. Adamachi”. Încă de la început S. s-a impus ca un bun traducător din lirica franceză: Alfred de Lamartine, Victor Hugo, Leconte de Lisle, Charles Baudelaire, Paul Verlaine ș. a. Transpunerile, pentru care i s-a acordat și un premiu al Institutului de Literatură în 1925, sunt publicate în periodice sau în volumul Flori de mare
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
ca un Ianus cu două fețe. Chiar și la Vasile Cârlova, pe care Șerban Cioculescu îl va prezenta ca pe un poet ce „inaugurează romantismul, intuindu-i toate notele particulare”, se va mai desluși - în Păstorul întristat din 1827 - influența liricii pastorale a clasicismului. Poezia sa va mărturisi înrâurirea primită din două surse importante din care se va nutri, pentru o bună bucată de vreme, r. românesc: așa-numitul „preromantism” francez (mai ales prin Volney) și meditația de factură lamartiniană. Generația
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
Sălăjan și Violeta Zamfirescu, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Paul Georgescu, Primăvara curată, CNT, 1957, 40; Al. Andriescu, „Confidențe”, IL, 1957, 9; Vicu Mîndra, „Confidențe”, „Scânteia tineretului”, 1957, 2 651; Victor Felea, Două cărți de poezie, ST, 1957, 10; Ana Novak, Lirica Doinei Sălăjan, GL, 1958, 4; Nicolae Manolescu, „Versuri”, CNT, 1967, 20; Dan Cristea, „Versuri”, AFT, 1967, 23; Petru Mihai Gorcea, „Versuri”, ARG, 1967, 7; Dumitru Micu, „Transfigurări”, RL, 1969, 39; Ion Pop, „Transfigurări”, ST, 1969, 9; Veronica Porumbacu, „Transfigurări”, VR
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Eugeniu Ștefănescu-Est (Poemă de argint de lună, Oglinda lacului albastru, Seara lăcrimează parcul), Eugeniu Sperantia (Lumină ce cobori pe mine), Marcel Romanescu, George Dumitrescu ș.a. O inițiativă a revistei constă în inserarea în sumar a unor tălmăciri în franțuzește din lirica română, ca și în transpunerea unor poeți străini în românește. Astfel, Al. Gr. Suțu e recuperat ca traducător în limba franceză din Eminescu (O, mère..., Venise), Adolphe Clarnet din D. Anghel (Lettre), Léo Bachelin din Al. T. Stamatiad (L’Oubli
SALONUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289450_a_290779]
-
marcate de o notă de vitalitate, învăluite într-o atmosferă senină, vrând să sugereze consonanța dintre afectivitate și natură. Poetul optează consecvent pentru tiparele prozodice de sorginte clasică, păstrând muzicalitatea versurilor, necesară exprimării sentimentelor de optimism, tandrețe, melancolie. Este o lirică solară, cu mult vegetal, cu topoi ca pădurea sau satul, în linie tradiționalistă: „Le curge morilor pe scoc / mereul murmur de noroc / în satul meu ca un ulcior / ochi de istorie și dor!” (Laus pagi). Placheta Pur conține textele unui
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
versurile femeii, pentru care nutrește un cult. Poetul e un epicureu - Ceasurile de mulțumire (1843) este titlul unicului său volum. În spiritul lui Béranger, izvodește un cântec ușor, sprințar, susținut de refrene, cu unele inflexiuni de satiră socială. Este o lirică simplă, de oarecare grație, uneori didactică, slăvind fericirea în mijlocul naturii, în mediul pastoral sau chiar în sărăcie. În afara unor versificări prolixe pe subiecte din „romanțuri” străine, R. a tradus și a imitat (sau prelucrat) din Byron, Lamartine, Victor Hugo, Béranger
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
până în 1981 redactor la Editura Univers. Din cauza unei boli grave, se retrage din activitate. Debutează în 1967, la „Viața românească”. E prezent și în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Echinox” ș.a. Poezia lui S. se înscrie în descendența liricii lui Lucian Blaga și a celei a lui Ion Vinea - căruia i-a dedicat în 1971 și o micromonografie -, zvâcnirile de originalitate nefiind întru totul înăbușite de această înrâurire. Două ar fi supratemele din volumul Soare, fântâni, trandafiri...(1972), derivate
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
Lucian Blaga. Micul studiu monografic Ion Vinea (1971), cel dintâi dedicat operei scriitorului, îmbină critica de tip tematic cu o necesară deschidere comparatistă. Deși transpusă într-un stil hibrid, împănat uneori cu paranteze teoretizante neconcludente sau neavenite, analiza temelor din lirica lui Vinea, partea cea mai consistentă a lucrării, ar fi putut constitui uvertura unei pline de sugestii interpretări critice. S. comentează motivele și simbolurile „imaculării” din Ora fântânilor, decriptează nucleele mistice (Sfântul, Rugă, Proorocul, Vid), inventariază imaginarul din linia expresionismului
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
a Teleormanului” (Cârligați, 1929) și „Colecția tinerilor scriitori” (Turnu Măgurele, 1933). Semnează și Const. G. Grassu-Salcia, Cezar Plopeanu, Vlad Cerbu. Din 1942 face parte din Societatea Scriitorilor Români. Cartea de început, Năvodar de stele, este ilustrativă pentru principala obsesie a liricii lui S.: satul ancestral. E o poezie a teluricului, solidarizând asprimea și duritatea lutului și stâncii cu aspirația către inefabilul ascensional. Tradiționalist în atitudine, tematică și limbaj, poetul refuză totuși bucolicul sau spiritualizarea în manieră gândiristă. Natura, satul, oamenii, cu
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
în 1969, cu volumul de versuri Urme. Mai colaborează la „Cronica”, „România literară”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Astra”, „Tribuna”. În 1997 i se decernează premiul „Corneliu Coposu” în cadrul Concursului Național de Literatură „Nihil sine Deo”, organizat la Brașov. Tematic eterogenă, lirica lui S.-P. încearcă să recompună o imagine cuprinzătoare a lumii vizibile și invizibile din jurul ființei umane. Chiar dacă uneori lasă impresia că reia consecvent formula artistică din prima plachetă - asocieri între descrieri de natură, pastorale și expresii lirice ale sentimentului
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
antologiei Evoluția scrisului feminin în România (1935). Pe când era la Sibiu, în 1940, participă la Cercul studențesc „Octavian Goga”, condus de Lucian Blaga. Atrasă de puternica personalitate a poetului, se detașează ulterior de el, ajungând să producă o aserțiune uimitoare: lirica blagiană nu ar fi „îndeajuns de convingătoare în structurile intime ale evoluției culturii noastre naționale”. În această perioadă publică broșura De ziua mamei (1943), un discurs rostit la Teatrul Municipal din Sibiu, care tratează, într-un stil patetic și abundent
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
Micle și Mihai Eminescu, absolvindu-i pe amândoi de infidelitate. E o încercare de a privi totul din perspectiva tinerilor săi eroi, numai că tonul patetic, deloc conform cu stilul sobru impus de specificul unui astfel de studiu, dăunează comentariului. Analizând lirica Veronicăi Micle, pe care o apreciază ca fiind „modestă”, S. ajunge la concluzia că autoarea a fost primul poet vizibil influențat de versul eminescian. În monografia Otilia Cazimir (1984) modul de abordare este cu totul altul. Excesul de informații, provenite
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
inedit (1997) nu este propriu-zis o monografie, ci o ediție a unor texte necunoscute (sau mai puțin cunoscute) ale poetului: studiul despre geneza comicului (scris în limbile română și franceză), Dicționarul de rime, variante ale unor poezii, participarea la editarea liricii eminesciene (alături de G. Ibrăileanu), toate fiind văzute drept contribuții necesare la înțelegerea unui autor considerat facil. Extrem de utile se dovedesc informațiile reunite în volumul Contribuții inedite la istoria literaturii române (2001), referitoare la câteva personalități literare. Este vorba despre „manuscrise
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]