3,144 matches
-
2000) -, instrumentarul, (pre)textul liric este nu doar științific actual, dar, se pare, unul dintre subiectele de cercetare tot mai amănunțită ale viitorului apropiat. Aliajul argheziano-mandelbrot-ian transcende, astfel, limitele stricte ale istoriografiei poetice, păstrându-se în același timp în câmpul lirismului pur, pixelii și fractalii transformându-se sub pana poetului în bizare peisaje geografice, în frânturi de plante sau în simpatice deși mutante insecte. Ca și în celelalte cărți ale poetului timișorean, umorul se împletește firesc cu scrupulozitatea execuției în ritm
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
Alexandria, Rashomon ș.a.). Individualizarea acestor glasuri prin respectarea unor registre și tonalități variabile de la un personaj la altul cere virtuozitate. Ceea ce și demonstrează excelenta traducere a Gabrielei Danțiș, care atinge în varianta românească o transparență remarcabilă a textului și un lirism care te scoate din cuvînt transpunîndu-te în muzică.
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
prodigioasa, reînviind, în paginile cărții recent publicate, o lume și o epocă literară. Sigur că autorul e poet prin structura, debutînd, încă în 1936, cu placheta Coloane albe (dintre multele sale volume aș aminti pe cel din 1945, Turnuri). Dar lirismul e bine controlat în aceste amintiri fericit întitulate Între Capșa și Corso, atestînd deprinderea în ale prozei, verificată și prin cele ale sale două române istorice din 1961 și 1962. De altfel, memorialistica e, prin natura ei, elegiaca și profund
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
fac bagaje./ În mintea lui iubita sînt peste mare/ cu fulgi în loc de șolzi/ alene fîlfîind în aer (un fel de înger?)" (Zi). Ni se pare a vedea în această metamorfoza o trăsătură generală a poeticii optzeciste și anume fugă de lirism, care purcede din fugă eului de sine. Așa cum am arătat și alteori, numeroși optzeciști virează spre descripție, anecdota, reportaj că spre o obiectivare salutara. Unor impulsuri structurale anafective, extrovertite, li se asociază astfel, după toate probabilitățile, presiunea mediului totalitar, care
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
dintre „expresivitatea involuntară” și retorica avangardei („Căci, privită retrospectiv, avangarda se arată a fi - în cvasitotalitatea manifestărilor ei cu adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a istoricului literar, Eugen
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
și la publicații evreiești ca Hatikva, Lumea evreie și Mîntuirea, la aceasta din urmă publicînd densul eseu Elenism și iudaism. Mărturisesc că din poezia sa, adunată în 1930 prin grija lui Ion Minulescu, în volumul Priveliști îmi place mai ales lirismul tradiționalist (mai ales ceea din ciclul Herța), ceea ce îl îndreptățea pe Călinescu, firește în Istoria literaturii..., să-i comenteze opera la capitolul poezia chtonică. Să citez din Herța I: "În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a fîn./ Vîntul
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Pe altă parte, o stare interioară tensionată, de o puritate adolescetină, individualiza poemele, le conferea muzicalitate și transparență, emoție și prospețime. Calitățile acestea, esențiale pentru a marca un debut, nu se pierd cu trecerea timpului, ci își păstrează misterul și lirismul prin care au cucerit inițial, dar și își sporesc vizibil originialitatea, nuanțându-se și rafinându-se, la nivelul scriturii, de la o carte la alta. La cele două amintite adaug Pronume, Căpșuna în capcană, Biserică în Troia, Cerneala violetă și antologia
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
schițată, în linii sintetice, chiar în Preliminarii. Prima sa componentă o alcătuiește raportul poetului cu mediul său, raport stabilit în adolescență și mai cu seamă în tinerețe, adică la vîrstele cristalizării unei conștiințe (Să nu fi intrat copilăria în economia lirismului bacovian dintr-un scrupul estetic? Să fi fost vorba nu de absența unor amintiri paradiziace, ci de incongruența lor cu chipul solitarului măcinat de obsesii?): Etapele vieții unui scriitor nu sînt egale între ele ca importanță. Pentru cei mai mulți cea care
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
cu parfum victorian de comitat uitat de lume, cu o monotonie din care răzbate un izvor de poezie idilică. Dansul în arteziană, stropitul cu apă, micile trânte frățești fără finalitate, rostogolitul prin iarbă sunt perfect cadrabile cu acest gen de lirism pașnic. În mod cert, în seria unor Tarkovski, Bergman, Reygadas, Kim Ki-duk etc., Malick a reușit să realizeze un poem cinematografic. Din păcate, poemul este excesiv încărcat de tropi, ceea ce evacuează nuan- țele și conduce la efecte gongorice, la o
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
De fiecare dată mă trezeam din cauza unui coșmar insuportabil. Ar fi trebuit să țin jurnalul acelor nopți cumplite. Toate rezervele mele de poezie s-au dus atunci. După aceea, nu mai puteam fi decît prozator. Pe măsură ce somnul revenea, pierdeam puținul lirism ce-mi rămăsese". Continua să aibe stări de disperare pură, socotind că sinuciderea e singura soluție, singura mîngîiere, poarta cea mare, trecînd dincolo, ocolind moartea. La 13 februarie 1969 (însemnare datată) "Azi-dimineață m-am gîndit din nou că sinuciderea e
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
de secol - din care jumătate petrecut în Suedia - Baciu a știut să prelucreze acumulările și sedimentările muzicale într’o sinteză personală, intens poetică. El generează și modelează climate emoționale ce acoperă un spațiu cultural vast, oscilând între melosul românesc și lirismul scandinav. Pianistul și-a găsit în Ioan Billy Bontaș un percuționist inteligent și empatic, iar în Dietmar Osterburg un basist de înaltă precizie. La rândul său, Mircea Tiberian își continuă investigațiile în domeniile spontaneității asociative, în compania germanilor Maurice DuMartin
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
atât în domeniul serialismului muzical cât și a modalismului. După un deceniu și jumătate, pe aceași direcție a exemplului enescian, Simfonia a II-a "Aulodica" reia cu consecventă orientare conceptul de heterofonie într-un cadru de exemplară economie a mijloacelor; lirismul - de filiație populară - emana din zona cântecului lung, a doinei, și cunoaște accente tragice; tema-semnal, de la începutul lucrării, are un rol important în economia acestui opus pe parcursul căruia relația dintre libertate și maxima economie a mijloacelor se manifestă drept un
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
bulbii luminoși ai narciselor/ de pe mormîntul din inima lumii, la stelele căzătoare/ ale nopții pe care o bem, adesea, din vin" (Laudă ție, obsesie blondă a morții). Treapta cea mai înaltă a raportului erotic cu universul pe care-l întrupează lirismul aci discutat îl constituie acest amestec al regnurilor, această mitologie instantanee a fenomenalului ce revelă, metaforic, o contopire deplină a aparențelor plastice între ele, ca și cu sufletul intens contemplativ al poetului, în virtutea unei esențe unice: "N-am mai băut
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
ale industriei imaginii, așa cum și-o închipuie, cu denivelări, românii. E o observație care conține în ea forța unei evidențe și pe care numai umorul special al autorului însuși ar putea-o, până la urmă, relativiza. Există, pe fiecare pagină, un lirism mereu subminat și o narativitate pusă sub la îndoială, o biografie cu multe puncte comutabile și o sinceritate care trebuie luată cum grano salis. Drumul lui Codrescu la volanul unui Cadillac roșu începe cu o dezrădăcinare. Din pieton convins, el
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
sau Premiul Internațional Nonino (2011). Dans și vis (2004) este a doua parte a trilogiei Chipul tău, mâine - un proiect literar ambițios, ce amintește pe alocuri de jocul cerebral al lui Borges, de umorul negru al lui Pynchon și de lirismul meditativ al lui Proust. Volumul continuă povestea peripețiilor lui Jaime Deza, un expatriat spaniol care trăiește în prezent la Londra și lucrează ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor ultimi, Javier Marías îmbină suspansul romanelor de spionaj cu lirismul romanelor de dragoste, oferind cititorului o meditație tulburătoare asupra iubirii și geloziei, asupra pericolelor cunoașterii și ale limbajului și asupra violenței. Trilogia Chipul tău, mâine cuprinde trei volume: Febră și lance (2002; Polirom 2005), Dans și vis (2004; în pregătire
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
suprinde însă aici este maturitatea autorului. Un critic mai suspicios l-ar putea bănui că și-a antedatat textele, că este un fals adolescent. Fără tatonări, ezitări, stridențe, note false, majoritatea poemelor sunt perfect cizelate și întru totul caracteristice pentru lirismul particular al "șaizecistului" întârziat. Mă întreb de ce a așteptat acesta atâția ani (până în 1970) pentru a-și strânge versurile într-un prim volum, de vreme ce, încă de la finele deceniului precedent, el se înfățișează deja maturat, format, publicabil. Numai două-trei texte distonează
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
mai puțin familiarizate cu poezia anglo-saxonă și în fața unei noi generații de cititori. Mai întîi de toate nu putem să nu remarcăm faptul că The Waste Land este și astăzi cît se poate de actual. Modul în care autorul amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, anticipînd gustul pentru hibridizarea genurilor, atît de des invocat de postmoderni, apetența pentru pastișă și parodie, folosirea, cu eleganță a intertextului (citatele din Upanișade, din Wagner, Baudelaire, Nerval, Shakespeare etc., se integrează perfect în ansamblul poemului eliotian
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
romane care se hrănesc cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie, ca un sine qua non. Nici nu ne putem imagina un David Lodge lipsit de ironie. Dar poate el fi înțeles dacă lectorul refuză lirismul? Când ne așteptăm mai puțin, izbucnește la suprafață o căldură care face puterea de pătrundere și mai incisivă, care e împlântată în comicul multicolor, în dispoziția ironică. E oare tandrețea una din armele dvs. ori este ea doar un efect
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
este ea doar un efect nedorit al unei sensibilități care scapă ici colo de sub control? Ați scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia dvs. nu e rece, ci tandră. Mușcați cu dinți de pâslă. Sunteți un romancier comic afectuos, dacă acceptați caracterizarea. Cât din lirismul dvs. a trecut în alt fel de literatură decât romanul? David Lodge: Întrebările sunt atât de strâns
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia dvs. nu e rece, ci tandră. Mușcați cu dinți de pâslă. Sunteți un romancier comic afectuos, dacă acceptați caracterizarea. Cât din lirismul dvs. a trecut în alt fel de literatură decât romanul? David Lodge: Întrebările sunt atât de strâns întrepătrunse că am să le răspund în bloc. Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
și de farsă în intrigă. Nice Work și ce i-a urmat au elemente comice, dar nu le-aș descrie ca romane comice. Ele sunt pur și simplu romane în sensul de literatură. Nu sunt sigur ce vrea să spună lirism, dar discursul la persoana întâi e liric, iar eu am folosit mult narațiunea la persoana întâi în ultimele mele trei romane (inclusiv Thinks...), poate ca să abordez emoțiile "tandre" asociate cu iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă a scriitorilor români din anii ‘90 este cea a supraexplicitării simbolurilor în fața
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
mare performanță. Florin Simionca, Horia Sandu și Iustinian Zetea au constituit un trio bine echilibrat. Este și meritul dirijorului Iurie Florea că a susținut parcursul ritmic cu dinamism și mână sigură, cu un anume flux energetic care străbate întregul, doar lirismul și poezia îl vizitează mai rar. Pe vremuri, publicul mergea la operă doar ca să asculte voci; astăzi melomanii vin la operă ca să audă și să vadă un spectacol complex în care accentul cade în aceeași măsură pe muzică și pe
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
competență resursele vocii, ale didjeridoo-ului sau cutiei de rezonanță a instrumentului personal. Grație harului lor imperturbabil, spectacolul de la Comédie de Champs-Elysées constituie o ilustrare concludenta a ceea ce Desnos definea ca fiind categoria estetică a burlescului: "forma cea mai deconcertantă a lirismului". Dar ce este în definitiv acest "duel"? Gymnopedie pentru un coșmar canibal? Balada pentru o midinetă abandonată? Concert pentru carte-bleue? Toccatta pentru sechestrare? Rap pentru deprimare socială? Menuet pentru sadismul militar? Cântec românesc pentru un scut nostalgic? Cred că din
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]