2,404 matches
-
subminată și de o specială dexteritate de a confecționa când și când literatură accesibilă, ba chiar literatură de consum (Al doilea amant al doamnei Chatterley, o așa-zisă continuare a romanului scris de D. H. Lawrence, intră, cu toate pretențiile livrești ale „autorului” român, în această categorie, ca și Rasputin. Diavolul de la Curtea țarului, apărut în fascicule, în Colecția celor 15 lei), romanul 1916 dădea semne că A. poate renunța la mișcarea centrifugă. Dar „convertirea” e parțială și de scurtă durată
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
oferind, inventând, aș risca să spun, o tradiție organică a literaturii autohtone (efort care se poate vedea și din tentativa de a propune/impune cele patru mituri fundamentale ale poporului român, dintre care unul cel al etnogenezei este de extracție livrescă). Gestul călinescian nu pornea însă nicidecum de la o confuzie de valori și nici nu avea la origine o ignorare a contextului care a generat acele texte, ci se voia un manifest de recuperare a unui patrimoniu scris care, fără doar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
orice posibilitate de a citi vreo carte, fie din cauza circulației restrânse a manuscriselor, fie din pricina prețurilor prohibitive ale tipăriturilor 10. Or, tocmai într-un asemenea context, reticent lecturii, de orice fel, scrie Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică, o operă labirintică, complexă, livrescă, într-o limbă care este la antipodul celei spontane, marcată puternic de oralitate, folosită de majoritatea contemporanilor săi (de Neculce, de exemplu.) Din acest punct de vedere, Cantemir vine cumva în răspăr cu tendințele culturii autohtone. Atât în Divanul..., cât
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Prin urmare, Dimitrie Cantemir, plângându-se, ca mai toți autorii epocii vechi, de posibilitățile limbii române, "brudie", de a exprima noțiuni abstracte, concepte sau pur și simplu subtilități, nuanțe, încearcă o reformă pe cont propriu sau își alcătuiește un stil livresc, în disonanță sau chiar în polemică deschisă cu cel comun, îndatorat în mare măsură uzului oral. Spre deosebire de contemporanii săi care povestesc, Cantemir scrie. Pentru el, scrisul este o problemă fundamental cultă, elaborată, nu un simplu vehicul al unei gândiri care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și deprinderilor unei specii sau a alteia, desigur la nivelul de informație din secolul al XVI-lea. Experiența personală, cultura proprie constituită practic, prin observații directe sau prin învățături transmise de alții ocupă un loc tot atât de important ca și moștenirea livrescă. Acolo unde cunoștințele se termină, se exploatează mitul, după cum mitul însuși este îmbogățit și completat cu situații din lumea înconjurătoare. Și într-un caz, și în celălalt, încărcătura simbolică rămâne neatinsă. În acest mozaic copleșitor, cu ambivalențe, migrații de sensuri
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Ovidius, Aelian, Plinius, Isidor din Sevilla, Albertus Magnus, de o întreagă tradiție a interpretării moralizante creștine, de alte culegeri orientale, dintre care Kalila și Dimna, Golestanul lui Saadi l-au influențat decisiv și atâtea altele. Orientarea sa era una cultă, livrescă, trădând un enciclopedism rar în epocă și intruvabil pe tărâm românesc. Această trecere în revistă a posibilelor izvoare autohtone nu are, deci, altă intenție decât să sublinieze superioritatea surselor lui Cantemir și, în al doilea rând, să atragă atenția asupra
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rând, să atragă atenția asupra unei orientări populare, orale a culturii române. Or, Cantemir se situează într-o cu totul altă tradiție: cea a enciclopedismului european, cu rădăcini în Renaștere, care s-a prelungit până în epoca Iluminsimului. Primele mari izbânzi livrești În fine, nu este lipsit de importanță să amintim totuși că, la finele secolului al XVII-lea și în special la începutul celui de al XVIII-lea are loc și în Țările Române o anumită intensificare a interesului pentru carte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
finalitate precisă: respectarea dogmei creștine. Animalul joacă, din această perspectivă, un rol de primă importanță. Cu o precizare de la sine înțeleasă: animalul transformat în simbol. Cum are loc această transformare, această metamorfoză, această derivare dintr-un regn natural în unul livresc? Care este imaginea animalului, recompusă din toate aceste interpretări? Cum funcționa cunoașterea, care erau instrumentele sale, metodele folosite pentru investigarea realității? Ce înseamnă, mai pe scurt, pentru un medieval, a cunoaște un animal? După cum am precizat, nu e nicidecum vorba
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mari. E drept că uneori comentariile naratorului/autorului trădează satisfacția sau disprețul, sila sau, după caz, dezamăgirea, revolta față de anumite evenimente, fapte, pe care însă caută să nu le deformeze, mulțumindu-se să le sancționeze prin comentariu sau prin exercițiul livresc al moralizării (de aici și justificarea efortulului de a colporta sau născoci peste 760 de sentenții 7). Dar asta nu era suficient. Autorul se mai răzbună și în alt mod. Dacă personajele sale ar fi purtat măști nemodificate, așa cum existau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
you." (Lewis Carroll, Alice's Adventures in Wonderland and Through the Looking Glass) 1 Dacă acceptăm (și nu văd cum nu am putea-o face) ideea că Istoria ieroglifică este, cel puțin ca intenție inițială, o scriere autobiografică, de răscumpărare livrescă a unei frustrări politice, vom fi nevoiți să investigăm cu sporită atenție personajul central al alegoriei, Inorogul, care îl reprezintă pe însuși autorul cărții. "Mască a autorului", "emblemă autobiografică", după cum bine s-a spus2, el este personajul în construcția căruia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acest caz existența unei "tradiții": în raport cu literaturile care s-au constituit în secolul al XIX-lea, exclusiv pe fondul unei creații populare și al unei culturi religioase, aceste literaturi au avut un "start" precoce, care le-a asigurat continuitatea productivității livrești. Literatura italiană face parte dintr-o altă clasă, a literaturilor care și-au revendicat și disputat în secolele XIV și XV, alături de literatura franceză și cea spaniolă, privilegiul de a continua și substitui literatura latină. Ceea ce le definește e contribuția
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
patrimoniul capodoperelor și al geniilor, posibilitatea de a-i concura pe autorii din panteonul mondial, pe Homer și pe Virgiliu. Într-un caz, e vorba așadar de un tip de decalaj cultural bazat pe existența instituțiilor și pe volumul producției livrești; în celălalt - de un decalaj perceput la nivelul vârfurilor și al realizărilor excepționale. Diferența tipologică a celor trei culturi literare e încă mai vizibilă dacă luăm în considerare criteriul central pe care îl evocă dialogul: recunoașterea limbii în "academiele Europei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ne ajută să definim anumite tranșe de realitate: un apus de soare, o plimbare sub lumina lunii etc. Ipoteza centrală e că poeziile pe care le citim sau le auzim nu se acumulează doar într-un tezaur pasiv de amintiri livrești, ci funcționează ca niște cadre semnificative ale existenței noastre. "Momentele poetice" reprezintă autonomizarea unui episod, desprinderea lui din fluxul trăitului, sub impresia unei noțiuni a "poeziei". Așa cum spunem despre un peisaj că e "pictural" sau despre o situație că e
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care Biserica Catolică (și Vaticanul ca atare) gândea demersul de presă ca formă de adaptare la realitățile societății moderne. Autorul ne proiectează, mai ales în primul capitol, Biserica Catolică și mijloacele de comunicare socială, într-o analiză bazată pe surse livrești occidentale asupra felului în care Vaticanul a reacționat la maniera modernă de constituire și afirmare a identităților, modul în care s-a impus ideea de presă catolică, forme de control asupra mesajului și răspândirii lui prin presă, constituirea unei doctrine
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de reprezentare a trecutului (descrierea lui) în care stăpânirea stilului și artei „punerii în scenă” a ceea ce s-a petrecut erau secretele unei rețete de succes. Accentul s-a pus pe narațiune ca act artistic, în care arbitrariul autorului, licențele livrești și prezența figurilor de stil s-au confruntat cu ambiția de a face din cunoașterea istorică o metodă de analiză a evenimentelor, cauzelor și efectelor în timp. De circa două decenii încoace, se pare că „lupta” dintre istoria ca artă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în însăși prevestirea discuției. Așa i-ați spus atunci, nu!? Ei bine, Carlo a reușit să scrie cartea fără să plagieze pe nimeni, nici măcar versurile din Dante, mă tem însă că ați avut dreptate cel puțin într-un punct. Profund livrescă, cartea lui vrea să treacă drept un omagiu al Cărții, dar câtă risipă de cuvinte mai ales când nici o idee de acolo nu e nouă! Prin urmare, Carlo nu e doar un vanitos, dar și un mare "risipitor", iar cartea
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
său. Pe care fiecare îl cîștigă - sau îl pierde - în stil propriu. Viața este o continuă - și inutilă - căutare a ceea ce, prin tradiție, se consideră a fi o amintire mitică. A ceea ce, pentru alții, este o epifanie. Cu cît mai livrescă - biblică, originar - cu atît mai completă, mai desăvîrșită. Tautologic - paradiziacă. Paradisul este incomprehensibil. Noi sîntem aceia ce, zadarnic, disperați, îi căutăm un sens. Poate că aceasta e, de fapt, după o jumătate de mileniu, morala alegoriei lui Cranach, Bătrînul. Vaugham
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
când / frumusețea împiedică gândirea - gândirea simțirea / și simțămintele cuvintele". (Interval) Scrisul, poezia însăși este resimțită ca inutilă, criza de substanță este și una de expresie. Nu întâmplător splendidul poem La umbra pustietății în floare. Duhului meu este și cel mai livresc. Pentru prima dată viața are destulă carnație să provoace textul și o face decisiv: "Litere și cuvinte și nimic. / Litere și cuvinte și nimic./ Dar viața? Dar toată mișcarea inimii tale / și tot ritmul și toată muzica omenească a corpului
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
și inapetența pentru teribilism sau avangarde: "nu-i vorba de o rezistență la ideile inovative, ci de un soi de sensibilitate academică pe care Clujul profund o conține generic și care are forța unei nisus formativus. Consecințele ei vizibile sînt livrescul, în creație, erudiția, în discursul critic, și disciplina învățăturii, în didactica de tip universitar". De altfel, "echinoxismul s-a regenerat prin conservarea orgolioasă a propriei tradiții care a constat mereu în prioritatea valorii estetice. O schimbare radicală de paradigmă nu
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
ambiguă trăire estetică și în vibrație metafizică adîncă. Fără să fi fost un om cultivat în accepțiunea academică a cuvîntului, adică fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului, Bitzan a intuit că una dintre cele mai eficiente modalități de a provoca interogații filosofice și vibrații estetice este bruscarea ontologică, dizlocarea obiectului din funcția, din natura și chiar din existența sa. Operînd exclusiv cu semne și cu structuri preexistente
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de secol XIX sau începutului de secol XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros livresc, estetizant, și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei transpare o enormă capacitate de admirație și
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
normal ca partidele Alianței să încerce fiecare întărirea propriei poziții, spre a-și pregăti blocstarturi mai bune pentru viitor. Dar aceasta n-are voie să amputeze coerența și forța acțiunii politice comune. Fie-mi permisă o puțin cam pedantă comparație livrescă preluată de la poeții Alceu și Horațiu: corabia țării bântuită de furtuni puternice are un echipaj care nu în totalitate colaborează pentru scoaterea navei din impas. în aceste circumstanțe, pilotul - Platon îl compară în mai multe rânduri pe conducătorul cetății cu
Metamorfoze by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11357_a_12682]
-
ajunge la suava ironie din Probabil Lorelei de Leo Butnaru (p. 166-168) și la scenariul abstract din Adam și Eva sau dialectica singurătății de Teo Chiriac (p. 205-209). Senzualitatea îndrăzneață se asociază cu reflecția autoironică în postmodernismul de un erotism livresc, pudibond, al lui Ștefan Baștovoi, Iulian Fruntașu și al Margaretei Curtescu, dinspre finalul antologiei (p. 257-260). E un itinerariu care procură satisfacții estetice cititorului... îndrăgostit. Descifrarea semnificațiilor parabolice (politice sau morale) poate fi un alt sens explorator în această antologie
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
real prin figurarea sa ,fără perdea". Obscenitatea joacă rolul de antidot al unui real nesatisfăcător, ilustrînd o defulare prin emisia imaginii, o terapeutică prin scriitură (impresia aparent bizară a Angelei Marinescu, potrivit căreia am avea a face cu o producție livrescă, ar putea fi omologată în sensul acesta): ,cînd/ curul tău se rostogolea pe cer/ nourii treceau peste el, încet/ luna se mișca de la/ o margine la alta/ a patului" (Iulian Fruntașu: Poem de dragoste). Sau: ,fac sex oral cu soarele
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
cu mare succes toate scrierile. Este volumul pe care l-am avut la îndemână, cu profit pentru o transpunere cât mai fidelă în românește a acestor poeme surprinzător de simple, însă de o mare intensitate lirică, în care și referințele livrești - în esență, la Biblie - se integrează unui discurs ce pare calchiat pe concretul vieții imediate, aproape lipsit de metafore. Vânt de Apele dormeau în nesfârșirea nemișcătoare. Ebraica veche scrie vântul dintâi ca pe un verb de aripi: "merahefet", dâră pe
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]