2,406 matches
-
și spor în tot lucrul bun. în mod deosebit, ne rugăm pentru cei ce ne urăsc și pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru împlinirea acestor rugăciuni, să fim cu luare aminte, să ne lepădăm de toată grija cea lumească atunci când intrăm în biserică și să iertăm pe vrăjmașii noștri ca și noi să fim iertați de Dumnezeu. Participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie este posibilă doar în Sfânta și Dumnezeiasca Biserică. Prezența credincioșilor la Sfânta Liturghie este răspunsul omului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și El, în Biserică și în toate momentele vieții noastre. Unirea mistică a rugăciunii ne dă bucurie, curățenie sufletească și viață binecuvântată cu prezența lui Iisus Hristos. Rugăciunea este un mijloc de sfințire a vieții noastre, prin depărtarea de cele lumești și deșarte și unirea cu cele netrecătoare prin credință, smerenie și curăție. Prin rugăciune suntem în dialog permanent cu Dumnezeu și viața noastră sufletească este îmbunătățită. Rugăciunea săvârșită în timpul Sfintei Liturghii este o școală a învățăturii creștine și o metodă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mântuirea sufletului. Lumea e o mare de ispite și ne îndeamnă la plăceri, iar aceasta aduce uitare de Dumnezeu și de rugăciune. Această stare ne urmărește uneori chiar și în Biserică, în timpul slujbei când gândurile noastre sunt îndreptate către cele lumești, uitând momentan de sfințenia locului și a ceasului de rugăciune, de prezența lui Dumnezeu. Nu mai suntem cu luare aminte la măreția actelor ce se săvârșesc și a cuvintelor ce se rostesc de slujitori. Acesta este păcat împotriva lui Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
actelor ce se săvârșesc și a cuvintelor ce se rostesc de slujitori. Acesta este păcat împotriva lui Dumnezeu însuși. Noi venim la biserică să ne rugăm și vrem să fim ascultați, dar gândurile și sufletul nostru sunt în slujba celor lumești. Să luăm aminte! Rugăciunea este sfântă și sfințește omul, locul și timpul rostirii ei. Și cel mai important loc al rostirii rugăciunii și al întâlnirii noastre cu Dumnezeu este Sfânta și Dumnezeiasca Biserică. Aici totul este pregătit și potrivit pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
patimi și dragostea de Dumnezeu și de semenii noștri, ca dar al Sfântului Duh. într-adevăr, în timpul rugăciunii, la Sfintele Taine, se creează o atmosferă duhovnicească. Omul se apropie de Dumnezeu, smulgându-se din vâltoarea patimilor și a grijilor lumești și, înălțând către Dumnezeu rugăciuni, simte un fel de ușurare, de primenire, împăcare, simte duhul lui Dumnezeu în el. Harul este o forță nevăzută, dar simțită, pe care Dumnezeu o trimite omului ca să-l curețe, să-l sfințească, să-l
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
milostiv mie, păcătosul”. Să ne oprim o clipă la tâlharul care a fost răstignit de-a dreapta Domnului Hristos și care a fost primul dintre fiii oamenilor care a cerut un loc în împărăția Sa, cea dincolo de interesele mărginite și egoiste lumești, zicând: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni în împărăția Ta și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Aceste cuvinte ale Domnului au umplut de tărie nebiruită pe toți: apostoli, mucenici, mărturisitori și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sufletului unit cu Dumnezeu prin rugăciune”. în încheiere, vă îndemn să ne rugăm astfel: Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește rugăciunea noastră, fie că suntem departe de Tine sau aproape, fie că suntem în învălmășeala confuză a oamenilor, în agitația lumească, în grijile pământești, în bucurii sau în măreție omenească, în părăsire, în necunoaștere și în umilință. Te rugăm să ne rânduiești nouă tuturor cele ce sunt de folos pentru noi; măcar că am greșit ca niște oameni, spre Tine cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
chema Tată!” Ce suflet se cuvine să aibă cel ce zice Tată? Cum ar trebui să-ți fie conștiința pentru a putea cuteza să numești Ființa dumnezeiască Tată! Noi, cei care, iubim banii, dorim sau avem lux, ne place slava lumească, ne împlinim poftele, vrem să îl numin Tată! De aceea, când ne rugăm, Domnul ne poruncește de fapt să ne asemănăm Tatălui Ceresc printr-o viață curată, după cum tot El ne dă poruncă, în altă parte: „Fiți dar desăvârșiți precum
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
împreună cu Stăpânul nostru Hristos.” „Cererea noastră este dreaptă; cerem împărăția lui Dumnezeu, adică împărăția cerurilor, fiindcă există și un alt fel de împărăție, cea pământească. Cine s-a lepădat însă de lume, acela stă mai presus de onoruri și împărății lumești. Deci, cel ce s- a dat pe sine lui Dumnezeu și lui Hristos nu- și mai poate dori o împărăție pământească, ci numai împărăția cerurilor.” „In al doilea rând, spune Sf. Grigorie de Nyssa, ne rugăm să vie împărăția lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
atingere cu ispita, pentru că vrăjmașul ne îndeamnă cu ademenirile lumii acesteia, purtându-le pe sub privirile noastre, spre a ne trezi pofta de ele. Războiul este înfricoșător, dar numai cei care se luptă până la capăt nu vor cădea în mrejele patimilor lumești. Sf. Ciprian al Cartaginei ne explică a șasea cerere prin aceea că vrăjmașul nu poate să facă nimic dacă Dumnezeu nu îngăduie. Vrăjmașul nu poate avea nici o putere asupra noastră, decât dacă i se dă de sus. Putem scăpa de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mă povățuiască spre Tine prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut, nu am pocăință, nici umilință care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne! S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei mele pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dura ani de zile. De cel mai multe ori, datorită măririi prostatei, are loc o ștrangulare a uretrei, apare așa-zisul "baraj al vezicii". Au efecte benefice mișcarea cât mai multă, căldura și regimul alimentar echilibrat. BLENORAGIE (gonoree, sculament, boală lumească sau bărbătească, frântură din vis, freanță, frenție, scurgere pe țeavă) În medicina populară, această boală venerică, produsă "pe canal, jos, sub formă de spuzituri" (scurgeri), era tratată prin: Preparate cu gândaci verzi (gândăcei) de frasin În ceaiuri (cantaridă pisată), sau
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și ale organelor genitale Anurie. Strangurie, zăpreală. Incontinență urinară: pișatul În pat. Litiază urinară (vezicală): piatră la bășică, nisip. Blenoragie. Gonoree: sculament, scurgere, frântură În vis, frântură din vânt, triper (Transilvania). Sifilis: cel pierit, pierit, mâncătură, frențe, sfrențe, boierie, boală lumească, șancăr. Impotență: neputință, legat la bărbat. V. Bolile sistemului osos Cifoză. Scolioză. Lordoză. Rahitism: cocoașă, ghebe, ghib. Necroză: colți de lup. VI. Bolile infecțioase Febră tifoidă: tifos, lingoare, lungoare, boală lungă, boală mare, boală rusească (județul Constanța). Paludism. Febră palustră
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
nemijlocită cu existența unui altul, cu un „Tu” pe care o resimte un „Eu”. Existența psihică este în mod primar realitatea ta însăți. Evenimentul întâlnirii este însăși realitatea propriu-zisă. „Existența sufletească” este determinată, după H. Tellenbach, de următoarele aspecte: „trupesc”, „lumesc”, „temporal”, „întâlnire” și „limbaj”. Unitatea acestor aspecte rezidă în conceperea psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atât pentru clădiri, cât și pentru topografia orașelor. Un domeniu aparte îl reprezintă sfera sexualității. În cazul acesteia identitatea psihicului cu trupul se realizează între „mine” (Eu) și „celălalt” (Tu) având caracterul unei întâlniri cu semnificație de completare reciprocă. 2) Lumescul (Welthaftigkeit) Sufletul este realitatea existenței noastre trupești, temporale, în această lume. În sensul cesta lumescul ne apare ca o parte integrantă a existenței noastre psihice. Lumea este orizontul realității noastre sufletești, dar și spațiul după care ne orientăm și în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cazul acesteia identitatea psihicului cu trupul se realizează între „mine” (Eu) și „celălalt” (Tu) având caracterul unei întâlniri cu semnificație de completare reciprocă. 2) Lumescul (Welthaftigkeit) Sufletul este realitatea existenței noastre trupești, temporale, în această lume. În sensul cesta lumescul ne apare ca o parte integrantă a existenței noastre psihice. Lumea este orizontul realității noastre sufletești, dar și spațiul după care ne orientăm și în cadrul căruia se derulează existența noastră temporal-istorică. Pentru M. Merleau-Ponty „lumea este mediul natural și câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
degenerarea spirituală s-a îndepărtat de la cercetare, deoarece cercetarea adevărată presupune ridicarea vibrației poporului și cercetători în toate domeniile. În cercetare ar trebui să lucreze numai oameni ce pun pe primul loc în viața sa relația cu Dumnezeu nu cele lumești. Un alt mod de a facilita cumpărarea unui produs este prezentarea în o atmosferă de fericire de beatitudine: un produs de curățat toaleta utilizat în un palat, o mașină de serie cumpărată de un om ce stă în un palat
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
pregătit de timpuri cu mai mare avariție decît o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung". Autorul Isarlîk-ului recunoaște că un veac nu-i suficient pentru un salt de la cîntecul lumesc la o poezie de experiență și transfigurare, încît, în încheiere, crede că e nimerit să mă eschivez la timp în celălalt univers de curății și semne. Încă o dată Ion Barbu își afirmă propriul univers ca unic și suficient sieși - Sfînt
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
spre răsărit, pe calea cerului, întilnește întîia vamă, unde spiritele cele rele, după ce au oprit Sufletul însoțit de bunii îngeri, îi înfățișează păcatele sale prin cuvînt, vorbe deșarte, convorbiri zadarnice, vorbe obscene, batjocori, luarea în rîs a lucrurilor Sfinte, cîntece lumești, cîntări pasionate, rîs, ș.a. A doua vamă este aceea a minciunii: orice minciună, călcare de jurămînt, întrebuințarea Numelui lui Dumnezeu în deșert, călcarea făgăduințelor făcute înaintea lui Dumnezeu, ascunderea păcatelor înaintea Duhovnicului... A treia vamă e aceia a calomniei: calomnierea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
profund și pe care-l rezumă drept istoria unei pasiuni scrise de un Tristan care-a pierdut pe Isolda lui. Pentru Marele Logofăt iubirea este adevărata sa profesiune. Deși, după moartea Zulniei n-a renunțat cum își promitea la cele lumești, la nuri și alte cele, poezia, subliniază autorul Scriitorilor români de azi, poezia în vicleana ei indeterminare, rămîne însă fidelă pasiunii unice, dumnezeiești pentru ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan, Conachi are inteligența să moară (în poezie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și-ar pierde orice consistență interioară. Cum trebuie să arate cauza în numele căreia politicianul aspiră la putere și face uz de putere - este o chestiune ce ține de credință. El poate sluji țeluri naționale sau umanitare, sociale și etice sau culturale, lumești sau religioase; poate fi susținut de o credință în "progres" - indiferent în ce sens - sau, bunăoară, poate tăgădui cu răceală o asemenea credință; poate să pretindă că se pune în slujba unei "idei" sau, respingînd din principiu o atare pretenție
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în păcat. Și să nu uităm că există tot atîția demoni cîte patimi sînt. Trecînd de la sacrul stării de "a fi", pur și simplu, la profanul stării de "a avea", omul și-a declanșat goana după un "efemer absolut": avuția lumească, în multitudinea formelor sale, începînd de la dorința de a se îmbogăți pe sine prin stăpînirea cosmosului (în loc să contribuie el însuși la îmbogățirea acestuia), pînă la cele mai comune dorințe ale existenței fizice. Mîncînd înainte de vreme fructul oprit, oamenii nu au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde-i Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu știu! Au doară eu sînt păzitorul fratelui meu?"" [Facerea, 4:9]. Și, începînd de aici, s-a însăilat o întreagă istorie a minciunii lumești, a cărei desfășurare nici astăzi nu s-a încheiat încă. * Deși ar putea să pară nefirească, afirmația că minciuna caracterizează esența însăși a ființei umane poate fi argumentată și în alți termeni decît aceia ai mitului biblic. Dacă am fi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unele locuri chiar și în zilele noastre - intrarea în viața consacrată însemna «părăsirea lumii». O atare atitudine nu numai că nu e posibilă, ci, din punct de vedere evanghelic, nici nu este compatibilă decât în măsura în care am părăsi tot ceea ce este «lumesc», mai ales că lumescul stă înăuntrul vieții religioase și, întotdeauna, înăuntrul propriei inimi. Dacă nu putem, și nici nu trebuie, să părăsim lumea, cu atât mai puțin nu putem «părăsi veacul» în care suntem chemați să trăim și să mărturisim
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în zilele noastre - intrarea în viața consacrată însemna «părăsirea lumii». O atare atitudine nu numai că nu e posibilă, ci, din punct de vedere evanghelic, nici nu este compatibilă decât în măsura în care am părăsi tot ceea ce este «lumesc», mai ales că lumescul stă înăuntrul vieții religioase și, întotdeauna, înăuntrul propriei inimi. Dacă nu putem, și nici nu trebuie, să părăsim lumea, cu atât mai puțin nu putem «părăsi veacul» în care suntem chemați să trăim și să mărturisim. Dacă intrăm în acestă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]