6,186 matches
-
De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342377_a_343706]
-
îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin ȚENE Referință
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342377_a_343706]
-
Fericirea sfântă-n suflet să-mi rodească! Fac rugăciuni de mulțumiri și azi lui Dumnezeu, pentru ca vița vieții mele să fie doar un rod curat, ca și dar primit pe cale de lumină de la Împărat, ca să am în vasul meu de lut întotdeauna-ncredințarea că optimismu-mi umple cu voie bună viața și cărarea! Mă rog ca dragostea-mi din suflet să dea roadele cerești, aici, în locurile unde sunt acum, în forme pământești... Mă rog lui Dumnezeu să-mi umple viața cu
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
Mă rog lui Dumnezeu să-mi umple viața cu Duh Sfânt, ca să am bucuria Fericirii-n pribegia-mi pe pământ și să port în suflet surâsul din raze de soare cu lumini, în viața mea de călător, în casa de lut, printre străini... Ca un pui de porumbel în coaja de ou, mă rog lui Dumnezeu, ca să fiu gata de plecare, când ziua hărăzită va sosi în zare... Mă rog ca mirabila sămânță să aducă roade-n sufletul meu și-n
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
ca mirabila sămânță să aducă roade-n sufletul meu și-n credința sfântă să fie ancorate, ca să le am la decolare, din lumea de tină-n cea de lumină-n Raiul în sărbătoare... Pân-atunci încă, în acest trup de lut, luminat în Bucurie, Mă rog lui Dumnezeu să mă inspire în proză și-n poezie... Îi mulțumesc, pentru Fericirea de-o viață, lui Dumnezeu!... Referință Bibliografică: VREMURI GRELE ȘI RELE / Dumitru Buhai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 115, Anul
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PASTEL DE IARNĂ Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului PASTEL DE IARNĂ Iarna nu are zăpadă - Mă-nvăluie ziua în lut - Nu încetează să cadă, Lacrimi din primul sărut - Iernile noastre fac roadă Dansul, de la început - Nu încetează să cadă, Lacrimi din primul sărut - Lupilor timpului, pradă, Nu, amândoi n-am căzut - Cât nu-ncetează să cadă, Lacrimi din primul sărut
PASTEL DE IARNĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342532_a_343861]
-
punct de vedere morfologic, prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat”. Din definiția aceasta lipsește esența omului: sufletul său, pus în cortul lui de lut, ca să-i dea viață, chiar de Dumnezeu... Sufletul este locatarul ceresc, invizibil și intangibil, fără greutate, al ființei umane, sculptată cu măiestrie și grijă divină de Dumnezeu. El este misterul de viață ce ne ține trează mintea, izvorul logicii, dar
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
s-ar fi revărsat sufletul, ca o legătură cu Cerul și cu Misterul... Fără pilot, avionul este o mașinărie inutilă, iar mașina fără șofer este doar un obiect ce stă în parcare. Sufletul este pilotul sau șoferul trupului nostru de lut, care ascultă de el, dacă mintea omului este conectată la Inventatorul ei, cum este tabloul de comandă cu circuitele de lumină conectat la sursa de electricitate. Am fost făcuți cu un scop clar: să fim oameni!... Oameni după chipul lui
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
alcătuitoare ale trupului nostru uman - inima (motor), plămânii (oxigenarea sângelui), creierul (cu menirea lui în înmagazinarea și administrarea tehnică a gândirii), tendoane, rotule, mâinile, ca niște scripeți, oasele, ca niște mijloace de susținere, pielea, ca învelitoare a casei noastre de lut etc. ne îndeamnă să ne gândim la Creatorul nostru, în ochii Căruia suntem ființe de preț, căci ne-a creat să moștenim viața veșnică, pentru care trebuie să ne pregătim sufletul, câtă vreme suntem în școala dură de pe pământ. Omul
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
simți, când ești plin de sănătate sau când corpul ți-e bântuit de slăbiciunea unor boli ce-ți atacă nu numai carnea și oasele, inima, plămânii, ficatul, rinichii și celelalte organe vitale din „uzina” dată ție, ca o casă de lut și de împrumut, ci și sufletul ce-ți rămâne aninat în speranța credinței în Cel ce te-a creat unicat, ca să rămâi în picioare și când ceva te doare, iar zâmbetul din tine nu este alterat, ci rămâne real - așa cum
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
îi place să spună (Dorință). Conștientă de faptul că trebuie să dăruie totul fără murmur, pentru că așteptările sunt mari, micuța Poetă își face un autoportret, cum altfel decât, sub auspiciile Poeziei: „m-am născut / din țăndări de pătrar / aruncate în lut / cu dor / cresc între margini de cer / uitată sub o frunză / jucându-mă / cu zorii și amurgul / adorm / sub geana pământului / încă al meu!” (Autobiografică). E surprinzător, câtă maturitate poetică se află în aceste simple rânduri, în vreme ce autori trecuți de
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
Pare tras prin roata lumii. Iscodit, trădat și singur, Neiubit... dar ce-i iubirea Când la capătul luminii Nu te-așteaptă veșnicia? Răstignit pe crucea vieții Și-nsetat de apă vie E purtat de efemerul Trup ce-și lasă-n lut zidirea. Își va aștepta verdictul Crunt sau dulce... cine-l știe? Pan’ atunci, la sânul lunii Plânge-n leagănul trufiei. Cerșetor de fericire Vrea spălat în bucurie Și putere să iubească Până trece-n nemurire. Va putea să facă față
PRIN FOCUL VIEŢII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342651_a_343980]
-
ceva? Nu așteptați să facem mămăliguța? Drăgălași acești băieți ai lui Moralciuc! Bineînțeles, am așteptat răbdători, ca niște câini de pripas, să se fiarbă bine, să se prăjească mămăliguța. După ce a fost gata, ni s-a pus în străchini de lut urdă fiartă cu zăr și mămăliguță caldă. Ba au mai tăiat băieții și niște feliuțe de caș și ne-au pus alături de mămăliguță. Ne-am pus cu toții la un prânz pe cinste. Era cât se poate de nimerit dacă aduceam
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
dintr-o dată?...” (Ca un fluviu de lumină). Nu numai cuvântul este pentru Olga Alexandra Diaconu hotărâtor, dar și gândul care, dacă e curat, devine Lumină: “gândul ascuns / în rugă și dor, / gândul ce-i ferit / de păcat și de vină / lut e / oblojit cu lumină” (E Duhul Sfânt). Autoarea este conștientă că prin darurile sale de cuvinte, exercită o putere și un mister asupra cititorilor: “Și păsări mi-amintesc: e viața cântec, / e vers ascuns prin ierburi și prin flori / Tu
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
fost între noi, De zile și nopți Trăite în doi, De dragostea noastră Fără ostoi! Mi-e sete să-ți dau Din nou un sărut Pe buzele tale fierbinți, Să stau iarăși, mut, Privindu-te goală, Ca o sculptură în lut! Mi-e dor de-ai tăi ochi, Smarald cristalin, Sub catifeaua de gene! De-al lor drag suspin, Iar fără-al lor licăr, Viața mea-i chin... Mi-e dor de-al tău zâmbet Senin și duios Pe chipul tău
ALINT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341619_a_342948]
-
scurtă la mântuire fiind creștinismul ortodox). cel în cauză trebuie să-și dea seama singur că cele lumești aparțin celor lumești iar cele cerești aparțin cerului . Sufletul omului aparține luminii, cerului, fiind o formă de Dumnezeire într-o plămădire de lut. un verset rostit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos este acesta: ,,Lasă morții să-și îngroape morții lor iar tu vino de-mi urmează Mie'' fiind acesta un îndemn de a lăsa lucrurile și averile materiale morților deci lumii acesteia cu
RĂSPUNS RĂSPUNSULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341593_a_342922]
-
à la main et celui de la technique avancée se retire dans la base de données. pendant ce temps l’humanité se redresse impondérable vers... leș cieux à la recherche de pièces d’argent au visage de saint* sculpté. FEMEIE DE LUT femeie din lut ia-mă în brațe! alunga cu pielea din piele gânduri ce gem din adâncuri sau doar mă ating șovăielnice nu-mi dau pace când dintr-un foc îmi fac părăstas și pomelnic de aduceri aminte. te supun
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
et celui de la technique avancée se retire dans la base de données. pendant ce temps l’humanité se redresse impondérable vers... leș cieux à la recherche de pièces d’argent au visage de saint* sculpté. FEMEIE DE LUT femeie din lut ia-mă în brațe! alunga cu pielea din piele gânduri ce gem din adâncuri sau doar mă ating șovăielnice nu-mi dau pace când dintr-un foc îmi fac părăstas și pomelnic de aduceri aminte. te supun la vot mirean
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
la fraîcheur de l’herbe j’explose d’un rire acerbe risquant le blâme total en des pointes poétiquement rythmées dans l’incantation chuchotée aux belles frigides de la ville de Cluj Napoca violentées en subsidiaire par le pithécanthrope amour de soi. LUT ISPITITOR alintă-mă om aflat la începuturi risipitor agasant de verdicte veridice doar din unghi mediatic. alungă-mă om aflat santinela pe metereze de spaimă din tristețe în râset descoperindu-i tăcerii rănite accente psihopatologic rezonabile firii. remodelează-mă om
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
metereze de spaimă din tristețe în râset descoperindu-i tăcerii rănite accente psihopatologic rezonabile firii. remodelează-mă om din zăpadă tristă că nu va mai fi nicicând... așa albă și pură turnând pe nerăsuflate plumb topit în formă mea de lut ispititor. ARGILE TENTATRICE dorlote-moi homme des débuts agaçant prodigue de verdicts tout juste véridiques sous l’aspect médiatique. chasse-moi homme sentinelle sur des remparts d’effroi de tristesse en rire découvrant des accents au silence blessé psychopathologiquement raisonnable à să
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
țara/ De orgolii și de ură/ De prin colțuri - sare zgură/ Și ne-aduce iar ocara.” (Vocile străbune - Cetatea Bologa, Sufletul nostru nu-i de răstignit, Blestem, Sătui de minciună, Plecați ni-s copiii ... , Revoltă). Ridicând privirea către cer (omul - lut moale în mâna Olarului Primordial), poeta simte că salvgardarea poporului român este regăsirea credinței, prin care se întărește speranța și se vindecă neîncrederea: „Doamne, te rog să faci Tu o minune/ Păzește glia noastră românească/ Adună-i fii-acasă-n vremuri bune
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
Pot deveni mișel între mișei Doar să te uit nu pot, din ură și dispreț Din dragoste și tot ce nu-i măreț Accept să ne împroaște cu noroi O lume, doar să fim noi doi In aur se preface lutul greu IAR GLASUL TĂU E DAT DE DUMNEZEU Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 122 Păstrez în minte ceea ce ai fost In inimă păstrez mai mult Prezentul curge lent și fără rost Eu nu te pot privi, doar te ascult In
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
culturii Vincea (Gumelnița, Boian, Gradeșnița, Vrața), prezentând semne ale scrierii Vechii Civilizații Europene/Old European Civilization. Tăblițele de la Tărtăria aparținând scrierii Vechii Civilizații Europene/Old European Civilization sunt cu aproape 2000 de ani mai vechi decât scrierea sumeriană. Confecționată din lut ars, tăblița circulară are un diametru de 6,6 cm., cu un orificiu în partea superioară, ceea ce presupune că era utilizată ca medalion în cazul în care era legată cu sfoară . Tăblița este împărțită de o cruce în patru cadrane
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
Acasa > Versuri > Iubire > RONDELUL ÎMPĂCĂRII Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii Și modelat ca-n palmă lutul În gest divin al făuririi. Când îți ascult tăcut cuvântul Ce dă alt sens mărturisirii Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii. În taina nopții înstelată Ce priveghează tot pământul Când te declari nevinovată Grăbit abandonând veșmântul
RONDELUL ÎMPĂCĂRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340697_a_342026]
-
buze, nici sunet. Sta-n vitrina cu jaluzele de gips, ca un manechin ucis de praful din gândul străzii. Seara cu degete de vânt și gene de cafea își dezbrăca rochia în vestiarul cerului. Tu, filtrai cu Dumnezeu, pipăindu-ți lutul încă virgin. Referință Bibliografică: Poeme despre tine / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POEME DESPRE TINE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340708_a_342037]