5,376 matches
-
Când ați venit asupra noastră noi am cerut îndurare - aman - pentru noi și pentru neamurile noastre și pentru toți cei de credința noastră în schimbul haraciului și al umilinței noastre. De-acum înainte nu vom mai construi în orașele noastre nici mânăstiri, nici biserici, nici schituri. Nu vom mai repara lăcașurile credinței noastre și nici casele noastre din cartierele musulmane. Orice musulman va putea intra nestingherit în bisericile noastre, pentru aceasta le vom lărgi ușile...” Mihai simțea cum i se băteau tâmplele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clopotele. Un ciocănit scurt și scârțâitul ușii chiliei îi dădu de veste că însoțitorul său intrase înăuntru. Mihai se sculă și ridică mâna stângă în sus a mirare: — Clopotele? Cum de bat clopotele? — La noi, la Sfânta Ecaterina, și la mânăstirea Sfântului Macarie a dat Mahomed voie clopotelor să bată. Doar aici și la Athos în toată împărăția, oftă smeritul călugăr, făcându-și cruce. Întunericul era spart de făcliile pe care le purtau frații ce se grăbeau spre biserică. Se încadră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și încheie viața așa, dar el? Intră în biserică. Din strană, monoton, veneau către el psalm după psalm. Începu să-și recite șoptit rugăciunile și liniștea îl cuprinse. Își va ține legământul; va scăpa de obsesii. Va ctitori o mânăstire în munte pe locul unde Dumnezeu îl scăpase de urmăritorii care voiau să-l omoare, va fi ca aceasta și-i va spune Sinaia. Vremurile au fost aspre cu neamul lor, au avut mulți dușmani și, ca să se apere, a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și ultimul pătrar. Cât au stat în rugăciune afară se făcuse rece. Aerul era de o transparență neobișnuită și luna își arunca lumina până spre Muntele Sinai. Ieși din rând și rămase să privească. De pe culmea pe care era ridicată mânăstirea Sfânta Ecaterina, Muntele îi apărea în toată măreția. Jocul de umbre îl transportă în fantastic, pentru că luna din spatele lui trimitea aproape perpendicular razele pe masivul ce se desfășura privirilor, anulând parcă dimensiunile câmpiei Er Rahah. I se părea că la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imensei stânci, un monolit teșit, și că argintiul fluidului luminos dădea rocii porfirice aspectul de metal vechi. Între el și Munte, câmpia Er Rahah mai avea câteva tufișuri mărăcinoase care justificau numele Sinai - Cel cu Spini. Știa că de la zidul mânăstirii până la stânca uriașă erau mai puțin de șase stadii și mai știa că de la poale până spre vârfuri peretele aproape vertical se aruncă sălbatic spre cer la înălțimi, depășind douăsprezece stadii. Umbra neagră a colosului făcea să dispară totul în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel de seninătate și siguranță pe care el Cantacuzinul, spătarul, fratele lui Șerban Vodă, n-o avea. — Ești mulțumit de ceea ce vezi? întrebă încet părintele. — Sfinția ta, de unde ești? — Mi-am îmbrăcat haina pe care o port la Athos, la mânăstirea Ivir, aceasta vrei să știi. Aha, de aceea vorbești grecește? — Toți vorbim acum grecește, chiar și măria ta. — Eu sunt grec după tată. Dar sfinția ta? — Cine mai este astăzi grec? Tatăl măriei tale? Se pare una din bunicile măriei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ani când l-au luat de Crăciun pe tata și l-au sugrumat la Snagov, și după vreo trei ani ni l-au trimis otrăvit pe fratele meu Drăghici de la Istanbul, de i-am astrucat trupul la Comana, la mânăstire. — Doamne miluiește, și călugărul își făcu larg semnul crucii. Câtă nenorocire! Cu adevărat vale a plângerii este lumea aceasta. Doamne, izbăvește-ne de mânia păgânilor! — Care păgâni, preacucernice? Grecii, în spatele omorurilor stau grecii noștri, frații noștri dreptcredincioși. Fiecare grec mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în el năzuința să le facă atât de frumoase încât, deși lucru de mână omenească, să fie demne de jertfa lui Hristos. Parcă plutea, pașii veneau singuri unul după altul, nu simțea oboseala urcușului făcut, da, da, va face o mânăstire în Valahia, acolo în munte, ca să-și aducă aminte... Deodată, din toate părțile, ca o apă îl înconjurară sunete, armonii, glasuri de femei, alternând ca într-o curgere neîntreruptă cu vocile grave ale bărbaților. Era ca un imn trist pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale bărbaților. Era ca un imn trist pentru o victorie, știută doar, într-o luptă care este în desfășurare și care mai cere încă jertfele. Soarele trecuse peste platou și acum, ocolit, azvârlea umbra uriașă a Muntelui peste culmea și mânăstirea Sfintei Ecaterina. Cerul era alb-auriu ca în icoana scării Sfântului Ioan. Soarele apunea jos, spătarul Mihai era deasupra, în față vârful lui Moise, în stânga lângă stâncă arabii ridicaseră pentru Moise o moschee, creștinii mai încolo o biserică și evreii peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la schitul Fecioarei, îl trezi călăuza sa. — Da, da, să mă ajuți. O să trimit patru frați călugări să vadă și să învețe. Să-i povățuiești. Deprinde de la ei și sfinția ta să vorbești românește, că cine știe... Am mai zis: mânăstirea o să se cheme Sinaia. Să mă ajuți să-mi țin legământul. — Acum, hai să ne rugăm! Se lăsară amândoi în genunchi pe iarbă; printre spinii cei cu minunate flori roșii și peste armoniile ce izvorau din genuni se ridica vocea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să mă rog pentru tine, robul lui Dumnezeu Mihail, dar iapa n-o s-o mai găsești, împăcarea este cea pe care trebuie s-o afli“. Sta acum și se întreba: oare liniștea pe care o dobândise atât de greu la mânăstire la Sfânta Ecaterina, acolo în deșert, și pe care o simțea cum se spulberă acum la întoarcere în lumea asta, lumea lui, lumea legăturilor politice, a iscodirii și a supravegherii continue a celui de lângă tine, liniștea pe care o câștigase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i s-au măritat fetele, poruncise pentru zestrea lor tocmai la Brașov tacâmuri de argint aurite cu furculițe cum nu aveau nici la curtea regelui Ludovic. Toți ai săi, adunați împreună, au dus-o și au îngropat-o în bolnița mânăstirii de la Mărgineni, alături de soțul domniei sale, marele postelnic Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stăm aici decât până la Paști. După Paști plecăm din târg, aprobă jupâneasa Marica. — Spune, taică, hai spune, se rugă Maria, să fie cu căpcăuni, cu fete închise în foișor de către ieniceri, cu rădvane care pleacă pe drum spre Cozia spre mânăstire și o iau prin codru și pădurea nu se mai termină niciodată, se lungește și se adaugă mereu tot mai deasă, spune, taică, și cui nu-i place să se ducă la culcare și să viseze ca măria sa beizadea Gheorghe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantine, ce o să spui, că doar ai fost martor când și-a făcut maica testamentul? — Știu eu? Îmi pare doar rău că, dacă nu le dă partea lor lui naș Dinu și unchiului Mihai, n-o să se mai ridice metocul mânăstirii de la Sinai. N-o să ne mai vină părinții cu care vorbi unchiul pe unde a umblat. Și uite așa cade în baltă toată urzeala. Hai, Marico. Mă gândeam să aducem dascăli noi, să-nvețe coconii carte bună, schimbă el vorba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boi de cărăușie grea. Și de partea cui ar fi sfinții părinți de pe la Sfântul Munte și de pe tot cuprinsul Olteniei, când mai toți se cuminecă din potirele de argint aurit sau chiar din aur curat cu care le-a dăruit mânăstirile domnia sa vel logofătul Brâncoveanu? Acum iată-l cum își face ogoare noi pentru porumb prin pârloage, ca să-și mărească negoțul cu grâu. Se spune chiar că-și ține la mare cinste rudele din partea nevesti-sii, pe Văcărești, pentru că ăștia au știința
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despre lupta dintre venețieni și turci când, șoptit, interveni Brâncoveanu: — Ce mai este nou în târg, jupâne? se adresă el lui Hamie. Ce să fie, se spune că i au prins dorobanții pe cei ce-au prădat astă vară la mânăstire la Sfântul Gheorghe. Constantin, marele stolnic, ridică plictisit capul și-l privi atent pe Hamie. Acesta reluă cu vocea tremurată: — Au de căpetenie pe unul Boico, un sârb. Când l-au afumat, a spus că el e ăl de-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simțise nevoia să se convingă că este ascultat cu atenție. Prelatul îi confirmă dând din cap, fără ca fața lui să-și piardă expresia de blândețe și seninătate. — Da, cred că atunci când au plecat am visat prima oară. Parcă eram la mânăstire la Cotroceni și mă uitam de afară la alcătuirea bisericii, stând așezat pe un macat pus pe iarbă. Și cum stam așa, o durere mare m-a cuprins în tot trupul și mă înfricoșai neștiind ce este. Și tot eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vârstă, deși Theodosie era cu zece ani mai mare. Patima cu care mitropolitul se dăruia chemării sale îl făcea să înțeleagă firea aprinsă a domnitorului. Prieteni de nu se știe când, încă de pe vremea în care Șerban se ascundea la mânăstirea Hangu. Când a răsărit prima oară steaua lui Șerban, în vremea lui Antonie Vodă din Popești, Theodosie a fost adus mitropolit la București; atunci când Grigore Ghica și apoi Gheorghe Duca au prigonit Cantacuzinii, Theodosie a fost scos din scaunul său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Șerban, în vremea lui Antonie Vodă din Popești, Theodosie a fost adus mitropolit la București; atunci când Grigore Ghica și apoi Gheorghe Duca au prigonit Cantacuzinii, Theodosie a fost scos din scaunul său și trimis să se pocăiască șapte ani la mânăstirea Tismana. Însă imediat cum Șerban s-a întors de la Istanbul cu firmanul domnesc, și sfinția sa a fost adus înapoi ca să sprijine domnia cu rugăciunile, cu sfatul și cu înțelepciunea sa. Era o tăcută rivalitate între mitropolit și Dinu-Constantin, marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste care venea să se îmbuce cel inferior. După ce răspunse la salutul neînțeles al tânărului, pentru că vorbirea îi era foanfă, mitropolitul îl întrebă sec: — De ce mânăstire ții? Veni un răspuns scurt, dar Theodosie nu pricepu nimic, de fapt nu-l interesa, socoti însă că fusese inspirat când pusese întrebarea; era limpede că trebuia să trimită la Mitropolie un mesaj scris, pentru că omul din fața lui era incapabil
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fericit și i-a explicat cu atâta elocință și bunăvoință, că doamna și-a făcut cruce exact ca sfinția ta. Am aflat că în vinerea ce a urmat a dat un acatist să fie citit la icoana Maicii Domnului de la mânăstirea Radu Vodă, pentru că pe vremea aceea era însărcinată cu Gheorghe; se cam speriase de slut... Între timp slugile aduseseră o masă lungă și îngustă, pe care o acoperiră cu un ștergar, și începură să înșire felurile de mâncare. Vodă își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era „sfatul necredincioșilor”? Ai aruncat asupra lui Grigore Ghica blestem greu de arhiereu pentru că vărsase sânge nevinovat. A chemat Grigore Vodă atunci patriarhii și te-au judecat, ți-au luat mitra și cârja de păstor și te-au aruncat la mânăstire la Tismana. Cum ai putut să te închizi în chilia din pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la mânăstire la Tismana. Cum ai putut să te închizi în chilia din pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și revedeau scena din trecut. — Niciodată nu am fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și revedeau scena din trecut. — Niciodată nu am fost mai fericit. — Ba da, măria ta. Atunci la Cotroceni, când am sfințit biserica mânăstirii. — O nu, nici pe departe! Ce știe sfinția ta? Să poruncesc eu Șerban Vodă sfântului sinod și patriarhului de la Constantinopol să te rejudece și să-ți șteargă vina, crezi că a fost lucru puțin? Ceream și porunceam sinodului să-ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
romani și atunci toți vor asta, și nemții, și rușii, chiar și sultanul iar vrea, ca acum două sute de ani, să fie uns împărat... — Și măria ta? — Eu mă simt așa. M-am socotit împărat când înainte de orice am ridicat mânăstirea de la Cotroceni și am închinat-o muntelui Athos și în special mânăstirii Ivir. Nu avem oare noi grija cărții de liturghie și de sfințenie pentru toți credincioșii creștini din împărăție? Nu ne pomenește pe noi popa când deschide evanghelia și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]