KorAP: Find »[drukola/base=mâncare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...904 >

22,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

da nici o atenție acelei descoperiri. Își imagina că-i aduce la cunoștință domnului J.L.B. Matekoni faptul că viitoarea lui nevastă e o criminală! Ar putea născoci că femeia aia deja și-a ucis doi soți,. Le-a pus ceva în mâncare. Acum sunt amândoi morți din cauza ei. Iar el n-ar spune nimic, doar ar zâmbi. Nu te cred, i-ar replica; și i-ar repeta asta chiar dacă ea i-ar flutura pe la nas titlurile din Botswana Daily News: Mma Ramotswe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
cartofi piure. Prânzul nu era tocmai gata când domnul J.L.B. Matekoni sosi acasă. Auzi camioneta și zgomotul porții trântite, apoi ușa deschizându-se. Când venea acasă, de obicei el striga doar „am ajuns“, să o anunțe că-i poate pune mâncarea pe masă. Astăzi, însă, nu o strigă; în schimb, se auzi o altă voce. Își ținu răsuflarea. Îi trecu prin cap că venise acasă cu femeia aia, pe care o invitase să ia masa cu el. În cazul ăsta, o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
altă voce. Își ținu răsuflarea. Îi trecu prin cap că venise acasă cu femeia aia, pe care o invitase să ia masa cu el. În cazul ăsta, o să ascundă repede friptura și o să-l anunțe că nu-i nimic de mâncare în casă. N-ar putea suporta ideea ca Mma Ramotswe să se înfrupte din mâncarea ei; mai curând ar arunca-o la câini decât s-o pună în fața femeii ăleia care amenința s-o lase pe drumuri. Se deplasă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pe care o invitase să ia masa cu el. În cazul ăsta, o să ascundă repede friptura și o să-l anunțe că nu-i nimic de mâncare în casă. N-ar putea suporta ideea ca Mma Ramotswe să se înfrupte din mâncarea ei; mai curând ar arunca-o la câini decât s-o pună în fața femeii ăleia care amenința s-o lase pe drumuri. Se deplasă spre ușa bucătăriei și se uită atentă pe coridor. Chiar la ușa de la intrare, ținând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ai grijă de rudele tale indiferent de cât ar fi de îndepărtate. Sunt aici, Rra, strigă ea. Prânzul e gata! Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
copiilor. Fetița îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc, Mma, spuse ea respectuoasă. Sunteți foarte amabilă. Băiatul nu zise nimic. Se uita la menajeră cu ochii aceia descumpănitori și o făcu să se cutremure în sinea ei. Se întoarse în bucătărie să pună mâncarea în farfurii. Îi puse fetiței o porție mare și rămase destul și pentru domnul J.L.B. Matekoni. Băiatului, însă, îi dădu doar puțină tocană și o acoperi în mare parte cu resturile din oala de cartofi. Nu vroia să-i dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
nevoită să se aplece mult înainte în scaunul cu rotile ca să poată mânca, deoarece masa nu era destul de înaltă ca să încapă sub ea scaunul cu rotile. Dar se descurca bine și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea, apoi își împreună politicos mâinile și-l urmări pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
care-și dedicase viața, fără să se văicărească, unei nesfârșite curățenii: curățenia curții, curățenia casei, curățenia copiilor. Asta era fotografia unei eroine; o eroină nedeclarată, dar, totuși, o eroină. Cea de-a treia persoană, Oswald Ranta, era cu totul altă mâncare de pește. Era un bărbat spilcuit, foarte bine îmbrăcat. Purta cămașă albă și cravată și, la fel ca Mma Soloi, zâmbea la aparatul de fotografiat. Zâmbetul său, însă, era total diferit. — Uită-te la bărbatul acesta, spuse Mma Ramotswe. Uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
se întoarse spre ea și-i văzu expresia de pe chip. — Ce vrei să faci? Să-l împuști pe domnul J.L.B. Matekoni? Doar n-ai de gând să tragi în el data viitoare când intră în bucătărie și se plânge de mâncare? Ei?! Nu, n-am de gând să împușc pe nimeni. Vreau să strecor arma în casa cuiva. Apoi voi spune poliției că există un pistol în casa aia, iar ei se vor duce și-l vor găsi. — Adică n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
timpul să se așeze în jurul mesei, pentru prima oară ca o familie. Mma Ramotswe spuse o rugăciune. — Suntem recunoscători pentru acest dovleac și această carne, spuse ea. Sunt frați și surori de-ale noastre care n-au pe masă o mâncare cât de cât decentă, ne gândim la ei și ne rugăm ca, pe viitor, să aibă dovleac și carne în farfuriile lor. Și-i mulțumim lui Dumnezeu, care i-a adus pe acești copii în viețile noastre ca să fim fericiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
n-am unde este.“ N-ar fi și asta tot o minciună? — Da, dar față de criminal nu ai datoria să spui adevărul. Așa că-l poți minți. În schimb, îi datorezi adevărul clientului, soțului și poliției. E o cu totul altă mâncare de pește. — De ce? Dacă e o greșeală să minți, atunci e greșit să minți în orice situație. Dacă oamenii ar minți când își închipuie ei că-i bine să minți, n-am ști niciodată când spun adevărul. Mma Makutsi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

prostălane, nu se face așa ceva, cum s-o zbughești pe scări?” - Dacă te mai frăsuiești, îți cârpesc vreo două de nu te vezi! mă avertizează maică-mea trăgându-mă de-o ureche. Și mănâncă tot, doar n-o s-arunce oamenii mâncarea! Știi ce greu e-n ziua de azi... - Vreau acasă, mă duc singur, nu fac nimic, stau în curte, vreau acasă... - Ba ai să stai aici și-ai să taci! Vezi c-o cauți cu lumânarea... Și unchiul Mișu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Nu... - Vine de mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place aici, că e cald, îs din ăștia cu Iehova și care cântă la chitară la slujbe, cică acolo în Irlanda lui plouă tot timpul... Îi place și mâncarea noastră... A italienilor nu-i place, că ăia mănâncă numai spaghete... Prietenul ăsta al meu mi-a zis că omul are în Anglia un soi de firmă de pază, vrea să ia și români, vreo patru, dar vrea cunoscuți, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zilele, că-n loc să facă școală, m-a făcut pe mine, c-a fost proastă, copil îi trebuia ei? Da’ n-a putut să scape, era altfel pe-atunci. Numai ea știe cât se spetește să-mi pună de mâncare-n față, unui găligan ca mine, care nu știe altceva decât să vină plin de scaieți... „Doamneee, de ce m-ai mai făcut? Numai eu știu în viața asta cât am îndurat de la taică-tău, tu ce știi, că stai și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
tuuu... - Cum am să pun eu masa și tu n-ai să vii să mănânci, cum o să tragem noi țuica și tu n-o să fii, cum o să mâncăm noi și tu n-o să mai stai în capu’ mesei, că ție mâncare nu-ți mai trebuie, sufletu’ meu, că ție băutură nu-ți mai trebuie, of, of, of, cum o să fie iarnă și-o să fie vară și tu n-o să fii, cum o să fie zi și-o să fie noapte și tu n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nu bag degete nicăieri, ca instalatorul care verifică dacă nu picură apa pe la îmbinări și coturi și nu-i roasă garnitura, n-am stofă de Ultimul Tango la Paris. Iar faza cu mânjitul pe piept și prin alte locuri cu mâncare nu-mi mai spune nimic de când, pe la vreo patru ani, m-am scăldat în troacă și-aveam terci amestecat cu cartofi în fund și-n urechi. N-o fi macho după rețetă, nu bandez de să ridic chiuveta, mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

Drept ar fi fost să recunoască, desigur, că o asemenea respingere era pe deplin Împărtășită, fiindcă niciodată, de cînd se ținea minte, nu-l Încercase nici cea mai mică dorință de a mîngîia un cîine sau de a da de mîncare unei pisici și În mai multe Împrejurări, cînd Îi surprindea neatenți pe punte În timpul gărzii nocturne, le trăgea niște șuturi atît de puternice, Încît deseori plonjau În marea În care dispăreau definitiv. Mereu marea; nu avea să-și amintească nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
căci nicăieri nu găseai carne de mai bună calitate, care să se mai și păstreze, pe deasupra, vie și proaspătă pînă la capătul unei călătorii extrem de lungi. O țestoasă adultă reușea să supraviețuiască la bord mai bine de un an fără mîncare sau apă, grație metabolismului său foarte lent, și se puteau tăia bucăți din ea, după nevoile bucătarului, fără să moară și să dea semne de durere. Uneori, cei mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
adevăr acolo, În fața lui, și, deși mort, continua să fie din carne și oase. - Ești tînăr și frumos, șopti el răgușit, mai mult pentru sine. Ai putea munci zi și noapte și n-ar trebui să-ți dau nici măcar de mîncare - se opri În fața lui și Îl privi de aproape, dîndu-și seama că nu era deloc impresionat de urîțenia lui. Ești foarte frumos, a repetat. Un dar minunat al Elegbei. Nu primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
camerei, o mirosi, dînd de dușcă un rom tare și parfumat. - Frumoasă viață duceți voi, căpitanii! exclamă el În chip de concluzie. Niciodată nu vă lipsește nimic și aveți spațiu cît cuprinde, În vreme ce echipajul putrezește Îngrămădit dedesubt... Rom, paturi curate, mîncare bună, ba chiar și femei, pe spinarea celor care muncesc cu adevărat - lăsă ulcica deoparte și Începu să deschidă sertarele și cuferele, Îngrămădind pe masă tot ce i se părea de interes. Îți amintești de Guyenot, nu-i așa? Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ta, Îi atrase el atenția. Și dacă vrei să-ți păstrezi degetele care ți-au mai rămas, te sfătuiesc să ții ochi larg deschiși... Nu mai trebuie să muncești, o să-ți dau o carafă cu rom pe săptămînă și ceva mîncare, dar va trebui să mă informezi dacă vreunul dintre ei se lasă pe tînjală, se revoltă sau nu pricepe de vorbă bună... Și astfel reuși să-i despartă pe prizonieri. De-o parte se afla Mendoza, și Împreună cu el cîinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
carii, o Înspăimîntă și mai tare, dacă era cu putință, decît indescriptibila lui sluțenie. Pot fi foarte crud cu tine dacă Îmi propun asta continuă el. Așa că urmează-mi sfatul: mărginește-te la a-mi ține casa curată, pregătește-mi mîncare bună și desfă-ți picioarele cînd Îți poruncesc și Îți garantez că o să trăiești liniștită pînă cînd o să mă satur de tine... Ai priceput? Încuviință În tăcere, convinsă că vorbea cît se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mai aștepta nerăbdător prezența unei nave cu vele În depărtare. Acum nu mai avea nevoie decît de ceea ce avea și ar fi dorit ca nici un alt vapor să nu mai ajungă vreodată În „apele sale”. Cinci supuși, o femeie și mîncare din belșug, precum și praf de pușcă, rom și cărți erau tot ce-i trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi putut ascunde intrarea Într-o peșteră, dar nu fu chip să dea de urma fugarului, deși căpitanul Lazemby se jură de nenumărate ori că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i strîngă pe ceilalți prizonieri, Îi conduse pe poteci numai de el știute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ești pentru mine cineva care să poată fi iubit sau viitoarea mamă a copiilor mei... Ești sclava mea, un obiect, și, cum te-am avertizat la momentul potrivit, obligațiile tale sînt să-mi ții casa curată, să-mi dai de mîncare și să-ți desfaci picioarele cînd Îți poruncesc - arătă afară, spre prăpastie. Iar dacă mă superi, Îți jur că o să iei drumul fiului tău. Carmen de Ibarra - ce absurd era ca cineva să o fi numit Niña Carmen cîndva! - nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]