10,420 matches
-
de grea, eu iubesc planeta mea!”. Să nu abdicăm de la acest principiu, căci altfel ne trezim în haos. Roca marțiană de pe birou, trezită de glasul impunător al lui Iuliu Corodan, se gudura recunoscătoare pe lângă mâna acestuia. Directorul UNIVAX-ului o mângâie mașinal și continuă: — De aceea, imediat, veți pregăti nava „Bourul” și veți porni în căutarea satelitului. O fi universul infinit, dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră în ordine, cu satisfacția datoriei ce urmau a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Bourul” și veți porni în căutarea satelitului. O fi universul infinit, dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră în ordine, cu satisfacția datoriei ce urmau a o îndeplini înscrisă pe carnețele. Iuliu Corodan rămase singur. Mai mângâie o dată roca, apoi o puse în cușcă. Episodul 4 În magazia UNIVAX-ului După ce ieșiră din biroul lui Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, roboții se îndreptară spre magazia de aprovizionare pentru misiuni. — Salut, nea Gică! spuseră ei intrând în hala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Gică. — A înjura, răspunseră veseli roboții tineri, mai complecși. — Așa, măi, zise nea Gică și, neavând ce face, indică unde se aflau toate cele trebuincioase. Roboții le luară și ieșiră. Șari-neni, marțiana, se apropie blândă de nea Gică și-l mângâie: — Nu fost supărat, draghe. Dache tu vrut, învățat io la tine suduit. Noi la Marte mult folosit. — Zău? zise nea Gică. Ia s-aud! — Prima dat poți zici așa: Terra cui făcut la tine bou și azvârlit în spațiu... Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de ore. În acel moment, Stejeran 1 vru să spună ceva, dar Felix S 23, haț!, îl scoase din priză. Stejeran 1 încremeni cu mâna ridicată, cu ochii dați peste cap și cu antenele pleoștite. — Bietul băiat! spuse Getta 2, mângâindu-i carcasa pământie. Și vorbea atât de frumos! — Un autodidact, zise Felix S 23, trăgând husa peste el. Crede că dacă citește mult nu-l mai poate scoate nimeni din priză. Noapte bună! Îl scoase și pe Dromiket 4 de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
galaxie fără prune. — Nu vă supărați - zise robotul Felix S 23 -, dumneavoastră nu v-ați născut pe Terra? — Nu, băiete, răspunse bărbosul. Suntem copii din spori. N-avem mamă, n-avem tată. Nu-l avem decât pe ăsta, și-și mângâie „Lauserul” automat. Îmi pare rău, zise Felix S 23. Asta este, ce să-i faci, oftă bărbosul și scoase din buzunarul de la spate o sticlă plată. Nu beți doamnă? — Mulțumesc, nu prea obișnuiesc, zise Getta 2. — Păcat, făcu bărbosul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
anului 1829, vine odată cu sinuciderea bătrânului Nicolas Gabriel Galois (ca urmare a persecuțiilor lașe ale regaliștilor), să umbrească definitiv viața lui Evariste Galois. Noi ne închipuim foarte bine ce trebuie să fi fost, pentru inima revoluționară a lui Galois, visul, mângâiat din copilărie, de a fi primit ca elev al Școalei Politehnice, una din ultimele cetăți republicane din acești ani de restaurație. Intrarea în Școala Normală, care se petrece în decembrie 1829, nu fără oarecare greutăți, nu-l poate mîn-gîia de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La braț cu toamna Elena Marin Alexe Și dacă toamna îmi presară pe suflet gândul care doare, aștept o altă primăvară scăldată-n razele de soare. Și dacă sufăr în tăcere am gândul mângâiat de Tine, știu că sunt clipe efemere care se rătăcesc prin mine. Și dacă ochiul Tău, Isuse spre mine caută-n tăcere, îmi vindecă tristeți nespuse regrete, lacrimă, durere. Și dacă inima pornește spre-albastra cerului cărare, din alte zări pace
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]
-
și în amintire, menit de Creator ca să înfrunt tot ce-i greșit în lume, prin iubire. Nu am urât și am iertat mereu și n-am răspuns nici când primeam injurii, luând de pe alți umeri ce-a fost greu și mângâind prin zâmbet furia urii. N-am vrut să am în viața mea dușmani și-am fost mereu prieten cu oricine. Invidioșii s-au convins în ani c-am răsplătit tot răul lor prin bine. Și totuși sufăr uneori cumplit văzând
ŞI TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364348_a_365677]
-
Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată. Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă, Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă, Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă, Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină. Frățiorul lui întreabă: "Ionuț când o să mai vină?" Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină? Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
a murit. CAPITOLUL 8 VIAȚA LUI AVVA MIROGHEN HIDROPICUL În lavra Turnurilor era un călugăr cu numele Miroghen. Acesta ducea o viață atât de aspră încât a ajuns hidropic. Bătrânilor care veneau la dânsul să-l vadă și să-l mângâie, le spunea: - Rugati-va pentru mine, părinților, să nu ajungă hidropic omul meu cel dinăuntru ! Cât mă privește pe mine, mă rog lui Dumnezeu să rămân multă vreme într-o astfel de boală. Eutihie, arhiepiscopul Ierusalimului a auzit de avva
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > E TOAMNĂ! Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364387_a_365716]
-
cred că în urma mea voi lăsa prea multe goluri în inimile celor care spun că mă iubesc și pe care încerc să-i cred deși, eu nu simt în ființa mea iubirea lor. Iubire! Ce cuvânt Dumnezeiesc, care m-a mângâiat dar m-a și lovit de multe ori în viață. Inima mea ascunde multe taine legate de acest sentiment pe care aș vrea să-l simt din nou în interiorul meu și să cred că fericirea este posibilă și că nu
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
în care toate arderile interioare m-au consumat și mă simțeam pustită dar mâinile mele au vorbit pentru mine prin cuvintele scrise. Este adevărat că a fost o vreme când a trebuit să învăț despre expresia privirii, despre cum să mângâi cu mâinile pe cei care îi iubesc și îi doresc și așa am aflat că puterea stă în tine și nu trebuie să o ceri altora. Atunci când se naște un copil, mânuța lui este ca un semn de bun venit
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
în viață și ne-au ajutat. Să nu uităm că fără mâinile noastre, ar fi greu să trăim, să iubim și să să supravețuim în cele mai grele momente ale vieții. Cu ele ne ștergem fruntea, ochii plini de lacrimi, mângâiem natura și trezim pasiunea. Mâinile noastre ne reprezintă în ochii celorlalți și vorbesc despre problemele noastre, în special palma, ale cărui linii au fost studiate de foarte mulți oameni care au dezvoltat o ștință numită ,,Chiromanție,, În urmă cu peste
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
schimbătoare a corpului omenesc deoarece, exista o mare legătură între ea și funcțiile creierului. Eu am fost pasionată și sunt în continuare de această ștință și am un respect deosebit atunci când ating sau privesc mâna unui om. Mă trezec uneori mângâindu-mi mâinile sau privind îndelung palmele pe care le apropii de buze și le sărut. Nu este un gest de nascisism ci doar o duioșie izvorâtă din inima mea, care știe cât au lucrat ele pentru mine în viață. Poate
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
supus la lucruri dureroase, alteori au făcut ceace eu le-am comandat și tot cu ele mi-am șters de multe ori lacrimile. Uneori gândul îmi zboară la mâinile mamei mele care după cum îmi aduc aminte nu prea m-au mângâiat, dar le priveam fascinată, deoarece cu toate că era o țărancă, avea o mâini foarte fine și gingașe. Chiar și atunci când îmi dădea câte o bătaie eu îi luam mâna și o sărutam, iar ea se oprea mirată și îmi zâmbea. Continuam
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
cred că în urma mea voi lăsa prea multe goluri în inimile celor care spun că mă iubesc și pe care încerc să-i cred, deși eu nu simt în ființa mea iubirea lor. Iubire! Ce cuvânt Dumnezeiesc, care m-a mângâiat dar m-a și lovit de multe ori în viață. Inima mea ascunde multe taine legate de acest sentiment pe care aș vrea să-l simt din nou în interiorul meu și să cred că fericirea este posibilă și că nu
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
eram supărată că mă dădea mereu numai pe mine zgrimțuroaicei de soră-sa. Câteva zile aceasta s-a purta frumos cu mine, dar eu nu o iubeam și pace. Nu vroiam să fiu fata ei și când vroia să mă mângâie fugeam. După câteva luni m-au dus din nou la ai mei unde am rămas timp de încă doi ani. Voi mai scrie și alte întâmplări din copilăria mea deoarece cred că el mă fac să mă simt încă tânără
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
Ivită din stâncă sau spumă de mare Ețti pâinea iubirii de dor aburind. Tu dărui iubirea-ți nestinsă în veci Și poduri de suflet zidești ne’ncetat Alese miresme presari pe poteci Pe care ți-e pasul mereu frământat. Tu mângâi cu dragoste totul în jur Iertarea o porți smerită pe umeri Ți-e sufletul tandru și-atata de pur Încât dăruind tu n-arăți când suferi. Femeie ești astăzi când zorii mijesc Și mâine vei fi tot aceeași, femeie Tot
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
AȘTEPT, IUBITO... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-aștept, iubito, Pe mâna-mi căpătâi. Și fruntea-ți boltă Cerească Cu ochii stele, Cu-a mea tăcere Din privire, s-o mângâi. Privirea ta Să-mi povestească, În șoaptă, De frumuseți pierdute În clipele-mi pustii. În ochii-ți negri, Deschisă poartă, Să-mi rătăcesc Uitarea din visele târzii. Referință Bibliografică: Te-aștept, iubito... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TE-AŞTEPT, IUBITO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364512_a_365841]
-
har - poate și datorită trăirilor sincere - capabilă să lecuiască răul , sau poate dorurile neatinse. Contemplat prin desenul minți mele, Poemul Phoenix, a reușit să-mi fie hazardul ingenios ce mi-a atins sentimentul cel mai puternic al dragostei mele pure ; mângâindu-l cu sufletul și o lacrimă topită din tot albăstruiul unui petec din sfântul Cer, simt ca pe o * soră ce-mi este frate . * *Până la zbor , / până peste ape / Unul e nor / fără de ploape , / Până la tine / sunt pământ / Ochii-s
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
chiar și când Tu nu-L mai vrei? Cum poți uita că El te iubește la fel de mult și în sfințenie și în păcat, dar mai ales cum poți uita cât de Mângâietor poate El fi dacă Îl lași să-ți mângâie inima? Sunt sigur că ai gustat de atâtea ori în viața ta, la măsura la care ai putut primi, gingăția, dar și atotputernicia dragostei lui Dumnezeu. Ți-am vorbit despre această Iubire ce Domnul ți-o poartă pentru că fără Ea
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
oase, Sângele ni-i otrăvit, Înghețăm de frig în case, Iernile s-au nărăvit. În parc plânge o statuie, Pe un soclu de granit, Căci, de când suntem în UE, Tot mai rău ne-am cătrănit... În parc plânge o statuie, Mângâiată de un ram. Lângă ea, spre ceruri, suie Catedrala unui neam... Referință Bibliografică: În parc plânge o statuie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate
ÎN PARC PLÂNGE O STATUIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364508_a_365837]
-
ale lor înțelesuri răsucite.. Între atingerile îngerești ale sufletului, Printre alungările diavolești ale trupului, Înspre plantările miraculoase dintre idei, Între inspirările-mi sufletului compuneai.. \ Valuri de nea în mustață mea, Cu Tine în brațe, desprins de a destinului ațe, te mângâiam cu privirea, te adulam cu inima.. Te tot învârteam de amețisem, dar tu mai vroiai, de dor mă pârjolisem, da tu tot mai vroiai, cu privirea mă străpungeai ca să nu mă opresc.. dar, până la urmă ajunsesem și într-o baltă
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
mine si zâmbești în semn de mulțumire. Eu tot pe tăcute, serios mă scutur că nu știu despre ce-i vorba, ba că la un moment dat eram gelos ridicând o sprânceană.. Tu zâmbind mai mult întinzi mâna și mă mângâi pe umăr apoi mă ciufulești... Chip minunat, zâmbet sublim, Vis adorat că de copil intim, Ce râde în cascade abisale, De, si Frumusetea-i mă doare.. Privirea-i Angelica așa blândă, Mereu s-o îndrăgesc mă încântă, Cum simțea ea
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]