2,918 matches
-
ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, că să izbăvești pe cei ce i-ai zidit din robia vrăjmașului. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea. În cult, lucrarea lui Hristos este un fapt prezent. Cultul nu este memorie, ci "eveniment mântuitor prezent" sau e "eveniment mântuitor prezent, întemeiat pe lucrarea mântuitoare trecută, readusă în memorie. Biserica este comuniune de rugăciune și de mărturisire a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și de lumea trecătoare"15. Nu întâmplător liturghia ortodoxă se încheie cu un apel la Tradiție, la însoțirea cu ea spre izbândire, întru Fiul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Înscrierea corectă în Sfânta Tradiție sau Predanie reprezintă cerința fundamentală pentru orice creștin autentic. Astfel, îndemnul deloc de neglijat Înapoi la Tradiție! ar putea fi reformulat prin apelul revigorant Înainte la Sfânta Tradiție! Discursul istoriografic și prin extensie
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
că cel care nu are Ecclesia mamă, nu poate avea tată pe Dumnezeu 4. Dacă Sfântul Ciprian aseamănă Biserica cu corabia lui Noe, în afara căreia fiind, nimeni n-a putut să scape 5, Fericitul Ieronim mărturisește că cel care se mântuiește, se mântuiește în Biserică 6. În schimb, Fericitul Augustin spune răspicat că nimeni nu ajunge la mântuire și la viața veșnică fără suportul christic - Hristos, cap al Ecclesiei -; numai cine se află în trupul Său - Biserica - îl are pe Hristos
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care nu are Ecclesia mamă, nu poate avea tată pe Dumnezeu 4. Dacă Sfântul Ciprian aseamănă Biserica cu corabia lui Noe, în afara căreia fiind, nimeni n-a putut să scape 5, Fericitul Ieronim mărturisește că cel care se mântuiește, se mântuiește în Biserică 6. În schimb, Fericitul Augustin spune răspicat că nimeni nu ajunge la mântuire și la viața veșnică fără suportul christic - Hristos, cap al Ecclesiei -; numai cine se află în trupul Său - Biserica - îl are pe Hristos cap7. În timp ce
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în înviere; că existența noastră este spre Hristos și că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare. Vei avea o credință și credința te va mântui. Vei avea o dragoste și dragostea te va face bun. Acesta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus ți-l adresează prin tumultul lumii, prin desișul patimilor cu care nimeni niciodată nu te-a învățat să te
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care ar trebui să te slujească și astfel se confirmă cuvintele Scripturii, care ne Îndeamnă să nu ne punem Încrederea În oameni, ci În Dumnezeu. Așa cum Hristos, Mielul cel nevinovat, merge În măgura Golgotei să moară pentru ca noi să fim mântuiți obiectiv prin jertfa supremă de pe cruce, care devine altarul Învățătorului Ceresc, la fel și Constantin Brâncoveanu merge În pribegie la Edicule spre a primi botezul muceniciei și a-i Întări În credință pe cei ce i-a condus timp de
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
închis și centralizat refuză să accepte pe orice plan. Izolaționismul (implicit antieuropean) este reflexul său permanent și fundamental. De fapt, problema ar trebui să se închidă definitiv prin recunoașterea principiului constituțional al libertății de credință. poți să crezi, să te mântui, să urci la cer cum dorești, fără a înceta să fii în același timp și român. Distincția între român și bun român (Nae Ionescu) este falsă de la un capăt la altul. și tot în limitele constituționale și ale libertății de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
face un om nevoiaș, dar numai să fii credincios și milostiv. Așa face un adevărat creștin. Iisus Hristos Mântuitorul nostru ne spune și ne asigură că sunt fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui; cu alte cuvinte, se vor mântui. 31. Smerenia, înaltă virtute creștină Smerenia este o virtute rară și este ca o floare care crește în sufletele curate, plăcute lui Dumnezeu. Se zice că într-o zi, îngerul florilor îi spuse tămâioarei: „Ce răsplată să-ți dau pentru
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
dar Cartea acesta nu i pentru tine...” „Ba, tocmai că este pentru mine...” „Cum așa?!” Atunci gazda, care citea Biblia în fiecare săptămână, o deschise la un loc, unde erau scrise aceste cuvinte: „Domnul Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu” Și apoi îi mai zise: „Eu sunt păcătos, așa că această carte este pentru mine, ca Domnul Iisus să mă ajute să nu mai fiu un păcătos”. Și omul mândru se simți
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
cu haine nemțești. Sătenii își întâmpină oaspeții veniți la horă,ridicându-și pălăriile în semn de respect.Țăranii cer sfaturi preotului și învățătorului,îi roagă să-i cunune sau să le boteze copiii.În marea lui aspirație de a se mântui de sărăcie, Ion se consultă cu învățătorul și ,în special,cu Titu. Flăcăul îl imploră pe Zaharia Herdelea să-i facă o jalbă în urma conflictului cu Simion Lungu pe care l-a frustrat de o palmă de loc,când e
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
n-o mai găsești în urmă"). De fapt, la târg, fata îl recunoaște, fără să-și dea seama, pe cel care i-a fost menit chiar de la naștere. Nimeni nu mai poate schimba nimic, târguiala este doar aparentă, personajele sunt mântuite de destin. Basmul nu se încheie însă cu nunta celor doi. Ciobanul își întreabă nevasta cu care între timp "făcuse patru copii, unul mai chipeș decât altul", de unde provine numele de nord ("care era totodată și un vestit magician, de vreme ce
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Procesul este mai absurd, cu atât "saltul" exaltat din Castelul apare mai emoționant și mai ilegitim. Aflăm aici în stare pură paradoxul gândirii existențialiste, așa cum îl exprimă de exemplu Kierkegaard: "Trebuie să ucidem speranța terestră, căci numai atunci ne vom mântui prin adevărata speranță", și care poate fi tradus astfel: "Trebuie să fi scris Procesul pentru a putea începe să scrii Castelul." Într-adevăr, cei mai mulți dintre cei care s-au ocupat de Kafka au definit opera sa ca pe un strigăt
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
acest salt care caracterizează orice gândire existențialistă, în această încăpățânare de a străbate la nesfârșit o divinitate fără suprafață, semnul unei lucidități care se abandonează pe sine? Se susține că nu-i decât un orgoliu care abdică spre a se mântui. Această renunțare ar fi, mi se spune, fecundă. Dar o situație nu o schimbă întru nimic pe cealaltă. În ochii mei, valoarea morală a lucidității nu va fi micșorată numai pentru că mi se spune că e, ca orice orgoliu, sterilă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
punct de reper original se dovedește cel intitulat A gândi cu Eminescu. În perspectiva istoriei literare, V. este primul care evidențiază „mântuirea” ca formă supremă de afirmare a eului poetic eminescian: printr-o dramatică luptă a contrariilor, opoziția dintre „mă mântuie, părinte” și „mă-ntunec” izvorăște nu dintr-o credință dogmatică, ci din acel sentiment mioritic care la Eminescu transfigurează moartea în nuntă cosmică. V. a scris și trei „meditații dialogice”, specie mai apropiată de sfera literaturii atât ca mod de
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
au fost albi, negri, indieni, japonezi, latino-americani, exilați din estul comunist, pușcăriași recent eliberați și viitori președinți de companii sau guverne. Toți au trăit senzația solidarității, toți și-au dizolvat contradicția tinereții în dragoste și muzică, în drog sau alcool, mântuindu-și într-un fel, și-ntr-un târziu, angoasa. VERBA WOLANd Ia-mă și pe mine-n zbor! Ruxandra CESEREANU Pe când eram fetiță (adică prin 1968, când aveam 5 ani), exista un refren cam idiot pe care îl fredonam cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ei vertebrală, tâlcul ei, se concentrează în succesiunea de evenimente în mijlocul cărora e Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu"80. De la Iisus încoace, istoria a intrat pe un făgaș linear, rostul ei fiind de a da omenirii răgazul să se mântuiască. Este un timp suspendat de eternitate. Deși mântuirea este un efort personal, împletirea destinelor individuale alcătuiește destinul omenirii. Toată povestea asta a istoriei lumii are un singur sens, pe care filozoful Alexandru Mironescu îl rezumă astfel: "Promovarea și împlinirea unui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
destin. Acesta este adevărul ultim al metafizicii istoriei.90 Putem fi de acord cu filozoful rus în privința istoriei, care nu s-a încheiat încă și nu știm ce verdict va primi. În ce privește destinul individual însă, știm că omul se poate mântui aici, în istorie. Hristos s-a făcut om ca noi să ajungem dumnezei, după har. Omnisciența sau preștiința lui Dumnezeu nu presupune anularea libertății umane într-un fatalism peren sau într-o predestinare inertă. Dimpotrivă, Adam, prin alegerea sa, oricât
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoria nu ar fi ceea ce este. În timp ce vechii greci erau victimele sorții, creștinii sunt urmașii lui Cain, angajați în a transforma lumea și a o pregăti pentru a Doua Venire. În acest proces, omul, notează Paul Ricoeur, ajunge să se mântuiască prin imaginație, ca funcție mito-poetică ă (cf. lat. poesis, gr. poiesis = crea: "Imaginându-și propriile posibilități, omul acționează ca profet al propriei existențe [...]. Schimbându-și imaginația, omul își modifică existența"18. Deși fraza are un iz marxist, Ricoeur nu se
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cel al istoriei și al vieții"20. Ce altă dovadă mai convingătoare decât aceasta împotriva transmigrației sufletelor? Oare o singură întrupare, o viață cu bucuriile și suferințele ei unice, cu povara crucii noastre individuale, nu este de ajuns să ne mântuim? Lui Iisus i-au ajuns 33 de ani, deci și nouă, celor mai "vârstnici" astăzi decât El atunci, ar fi trebuit să ne fie suficient. Dar noi ne amăgim într-o amânare sine die a pocăinței, pe motivul că "mai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și de adevăr". (Ioan 1, 14) 4.1. Iisus Hristos: centrul si sfârșitul istoriei Dumnezeu s-a făcut om! Aceasta este marea taină a Întrupării, marele adevăr pe care creștinii îl anunță lumii pentru ca toți să creadă și să se mântuiască. Deși sunt și alte religii care vorbesc de un salvator, apărut undeva într-un timp imemorial și rătăcit în mit, niciodată, până la nașterea lui Iisus, Dumnezeu nu s-a făcut om pogorându-se în istorie. La vechii greci nici măcar zeii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
să spun, chiar idolul lor. Frica de a greși din nou este singura scuză a evreilor de a nu-l vedea pe Mesia sosit nu călare pe un cal alb, exclusiv pentru salvarea lor, ci pe un asin pentru a mântui lumea întreagă. Marele Inchizitor al lui Dostoievski nu este un iezuit spaniol, terifiat de dezintegrarea status-quo-ului, ci ar putea fi personificarea poporului evreu. În ce ne privește pe noi creștinii, trebuie să avem înțelepciunea de a nu face greșeala lor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
București de a rămîne neutri față de conflictul armat declanșat, avertizînd în conferința Calvarul nostru, ținută la Ateneul român pe 15 ianuarie 1915, că „soarta românismului din Ardeal se hotărăște acum și la București [...]. Ori intră România în acțiune ca să ne mîntuiască pe noi și să se întărească pe sine, ori rațiunea de a fi a românismului din Ardeal este cu desăvîrșire știrbită [...]. Ori treceți acum munții spre ei ca să-i scăpați, ori rugați pe Dumnezeu să ridice munții pînă la cer
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]