2,766 matches
-
pe Maria pe după umeri: Să mergem Maria... Să mergem... Pleacă împreună. Lumânările pâlpâie... Câinele urlă a pustiu... Pe ușa de taină, intră grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe după umeri: Să mergem Maria... Să mergem... Pleacă împreună. Lumânările pâlpâie... Câinele urlă a pustiu... Pe ușa de taină, intră grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște!"... Răsare soarele... EPILOG ÎNVIEREA iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște!"... Răsare soarele... EPILOG ÎNVIEREA iulie 1476 "După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul, de sârg au strâns oastea ce au putut degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște!"... Răsare soarele... EPILOG ÎNVIEREA iulie 1476 "După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul, de sârg au strâns oastea ce au putut degrabă și s-au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei C VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! Un bucium buciumă răgușit. "Fugi!! Fugi Măria ta!! Fugi", aude el răsunându-i ca un ecou, gândul... "Și eu , Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! Sabia Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Albă! Ce vă pasă? Dar eu?... Eu ce să fac acuma?!... Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram... eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare... Ridică fruntea de pe masă... Clipește buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își șterge cu palma broboanele de sudoare. Pe ușa deschisă se strecoară geana de lumină a răsăritului și aerul proaspăt al pădurii după ploaie... O ciocârlie trezește zorile... După întuneric, vine lumina, spune Daniil cioplind în lemn chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
învrăjbit necazurile... "Dezbinarea"!... Aiasta ne roade... Mereu loviți, mereu rupți, dezbinați de istorie am rămas cu melicul aista... De ne-am da mâna om cu om... De-am pune umărul, " Unu' pentru toți toți pentru unu'!"... Ce putere! Și, totuși, Măria ta ai dovedit-o: nicicând Moldova n-a fost mai unită, mai puternică! Poporul e după chipul și asemănarea cârmuitorului său. Să nu uităm că suntem și ce-a făcut din noi vitregia istoriei. Da! "Bietul om e sub vremi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai făcut o țară nouă! se repede Daniil. O! Nu! Nu! spune cu durere Ștefan. Nu e ce-am visat eu... Iată, sunt douăzeci de ani... Ce-am împlinit din ce-am visat? Și ce scump am plătit pentru el. "Măria ta, proclamă Ștefan înclinându-se în fața propriei sale umbre de pe perete, ar fi cazul să ieși din scena Istoriei!... O ieșire cam jalnică, pe brânci, hohotește el sarcastic. Mai multă demnitate, domnul meu! Mai multă demnitate!" Ștefane! Ești sleit... Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cum aș putea să-ți mulțumesc pentru tot... Ce-aș putea să-ți dăruiesc? Ai trebuință de atâtea... Mulțămesc Măriei tale... Ce să-mi dăruiești? Mi-o dat Domnul de toate, zâmbește Daniil. De nimică n-am trebuință... Adică... dacă Măria ta binevoiește, trebuință aș avea... îndrăznește Daniil după câteva clipe de cumpănă și un scărpinat în creștet. Da! Spune! Orice! Spune!... O daltă mi-ar face trebuință... și o ridică de jos dintre sfărmături, o răsucește pe-o parte, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-i simte osul sub rasă. O să-ți trimit o daltă, o duzină de dălți și dăltițe să-ți termini altarul de jertfă... De-aș avea și eu o daltă... o dăltiță măcar... spune el apoi foarte încet. Foarte mulțămesc Măriei tale! se pleacă bătrânul cu recunoștință, cât îl lasă oasele, și îi cuprinde mâinile. Ce arzi! Ești bolnav Ștefane! Arzi ca focul! Rămâi! Zău așa! Timpul n-așteaptă... Daniil se uită lung, lung, îi caută ochii ca să-i ghicească gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o sfeștanie, o molitvă de curățire; afum-o cu tămâie, spal-o cu agheasmă... Mulțămesc de găzduire și de povața cea bună, spune Ștefan și se apleacă adânc înaintea lui Daniil. Daniil se ploconește adânc, cât îl lasă oasele bătrâne: Măria ta, tot hâtru... Prea mare a fost cinstea... Numai să ai grijă de tine, Ștefane... N-ai grijă. Mie nu mi se poate întâmpla nimic, se grozăvește Ștefan. Nu știi? "Sunt fermecat!" spune și se uită la șomoiogul de cârpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buciume pe culmi hăulind prin văi cu ecoul lor din obcină în obcină. Buciumă!! strigă el și aruncă ciocanul și dalta... Chiuie: Buciumă!!!... Aleargă ca bezmetic dând ocol chiliei, râzând, strigând: Buciumă!!! Am spus eu?!?!... Se împiedică în anteriu:... Vezi, Măria ta?!?! Buciumă!!! Pleznește palmă de palmă și hohotește cu bucurie mare... Își șterge obrajii uzi de lacrimi... Cade în genunchi spre nevăzutul altar, ridică ochii, brațele spre Cer: "Tatăl Nostru carele ești în Ceruri"!... Tu auzi, Doamne?! Ajută-l Iisuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu dușmanii... Spiritul lui de a risca și de a da piept bărbătește cu primejdii tot mai noi, bravura cu care se arunca personal în luptă și talentul lui militar care se manifesta prin a surprinde dușmanul..." Gorka cronicar german * "Măria ta! Parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei. Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se arunca personal în luptă și talentul lui militar care se manifesta prin a surprinde dușmanul..." Gorka cronicar german * "Măria ta! Parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei. Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte căci avem nădejdea în Măria ta, domn și prea îndurător al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte căci avem nădejdea în Măria ta, domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și de sabia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei * "...Dinamica, geniul, energia, demnitatea voievodală, spiritul de inițiativă și vitalitatea excepțională , puse de Ștefan cel Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
această cerere, arata acum țării, În calitate de ministru de externe, care trebuia să fie politica sa În conflictul dintre Franța, potrivnica Rusiei și Prusia, aliata ei. Nu aceiași era și părerea prințului Carol, care Îi scria regelui prusac În aceiași zi: „Măria Voastră nu trebuie să se Îndoiască nici o clipă de sentimentele mele, deși mă văd silit să-mi impun cea mai strictă rezervă În față unui popor latin pe care simpatiile sale Îl entuziasmează ușor pentru cei de aceeași rasă. Sentimentele
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
unde nu știu ce instinct m-a îndrumat. Nemuritorul murise, era pus în coșciug, sosisem, din întâmplare, la înmormântarea lui. Era absolut singur; nimeni, doar un preot plictisit. Ca și nemurirea, și moartea este singură. În drum spre casă, am oprit în fața mării. Nici o corabie, numai un imens pustiu de culoarea cernelii albastre. Și cerul pustiu. Viitorul e în ouă Uneori, cuprins de sentimente obscure cărora nu le deslușesc înțelesul, o iau razna, căutând ceea ce nu am pierdut, înspre marginile tot mai vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Acolo, la noi, la Putna, ctitoria lui Ștefan cel Mare...și-a ales veșnicul loc de odihnă a oaselor lui trudite, nu numai pentru apărarea nației sale, ci și pentru aceea a creștinătății răsăritene întregi [...]. Această țară ți-o închinăm Măria ta, noi toți,..., plecați puțini, ne întoarcem acum mai mulți. Sufletul cel vechi e neschimbat. L-am transmis oaspeților și fraților noștri de alt neam, care împreună cu noi vin înaintea majestății voastre”. Adânc emoționat, regele Ferdinand a răspuns că primește
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
născut pentru a fi preot și a făcut-o într-un mod lăudabil. El s-a interesat de om, restituindu-i demnitatea și conștiința socială: asta a fost acțiunea sa revoluționară. Opera și efortul lui a fost mai nimic în fața mării de copii exploatați, umiliți și abandonați. O picătură care se pierdea în foarte vastul ocean al indiferenței și al egoismului uman; dar nu putea să rămână inert în așteptarea unei lumi mai drepte. Trebuia să facă ceva imediat. Voia să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
compartimentări cu tratament diferențial, relațiile erau ușoare și purtau amprenta bunei dispoziții în această capitală veselă, unde fiecare se aborda cu un cordial Gruss Gott63 sau un Kiss die Hand64 respectuos unde, pentru birjar sau negustor, clientul era cel puțin "Măria Voastră" Eure Gnaden printr-o înnobilare automată, în virtutea faimosului Gemütlichkeit 65 vienez. Acest Gemütlichkeit constituia farmecul și tara locuitorilor Vienei: agreabil pentru contactele vieții cotidiene, el era marca ușurinței ce refuză efortul de a lua o decizie cînd era totuși
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de îndelungata domnie, va arăta atunci cam la fel ca Ștefan cel Mare în Apus de soare, dar nu va avea linia de clasament a voievodului. Nu tu victorii, nu tu mînăstiri, nu tu calificări, nimic! Biscuiți, oștenii mei! Biscuim, Măria Ta, mai ales că acum se arată în zare nu oastea turcilor, ci noul și marele stadion de la Ciorogîrla, Popești-Leordeni sau Dragomirești-Vale. Unde-o fi iarba mai grasă și pămîntul statului mai reavăn. Ne-apucăm peste cîteva luni, după-amiaza, după
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de un realism poznaș. Gerilă, Ochilă și celelalte monstruozități ale basmului se ceartă în casa de fier înroșită a împăratului Roș ca dascălii în gazdă la ciobotarul din Fălticeni. Vorbirea împăratului Roș e de o grasă vulgaritate. Pișcat de pureci, măria-sa drăcuie. Până și între obiecte se încinge o comică sfadă: "- Măsoară-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul? - Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd. - Vorba ceea, soro: "Șede
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din Athala de Chateaubriand. Îl mai uimesc mijloacele rudimentare de trai, bucătăria savantă (zeamă de găină, sarmale, claponi în țiglă, plăcinte și ulcioare cu vin vechi). În Nunta domniței Ruxanda domină același element euforic. Gonit din scaun, într-o poiană, măria-sa Vasilie-vodă bea o cupă de vin pe care i-o întinde nelipsitul paharnic. Iașul a fost pârjolit, dar ieșenii taie imperturbabili de Sfântul Ignat râmătorii. Mijlocul de a dezlega limba iscoadelor este vinul roș fiert într-o oală nouă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]