18,914 matches
-
înainte de 1989, deci cu două decenii în urmă) un dicționar de opere literare românești cu o mare parte din colectivul de profesori de la Facultatea de Litere din Cluj, angajând, mai precis, Catedra de literatură română, comparată și teoria literaturii. Coordonatorul mărturisește în prefață că a fost nevoie de mai multe etape pentru finalizarea proiectului. Prin 1985, se pregătea realizarea unui dicționar de opere clasicizate, în cadrul căruia literatura contemporană ocupa un loc restrâns. În 1995 s-a întâmplat o reevaluare decisivă a
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
G. Pienescu Răspunzând invitației lansate de redacția României literare, am intrat, miercuri, 24 octombrie, la orele 18, în Clubul Prometheus, al cărui interior pare să fi fost conceput pentru a înlesni un schimb liber și amiabil de idei și opinii. Mărturisesc că am pornit spre club cu speranța de a-i cunoaște pe autorii edițiilor despre care am scris și pe proprietarii sau pe managerii editurilor care le-au publicat, de a-i auzi, și pe unii, și pe ceilalți, discutând
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
o zi de miercuri, după-amiaza. Când l-am lăsat să spună câte ceva, mi-a pomenit de munca la ultimul roman (Raport asupra singurătății), destăinuindu-mi că asupra unor pagini a revenit chiar și de douăzeci de ori. Mi-a mai mărturisit că n-ar fi trebuit să-și neglijeze cărțile, ocupându-se - prea mult - de găzetărie. Altor dezvăluiri (complete!) nu le-a venit rândul - atunci. Ele au fost păstrate pentru altcândva. Le-am căpătat după vreo trei săptămâni de la întâlnirea noastră
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
în numele unor idei, opțiuni filosofice sau politice, ci, pur și simplu pentru că aceștia erau mai buni. Mă surprind întrebându-mă deseori dacă se simte cineva vinovat pentru ce s-a întâmplat cu Sorescu și cu Valeriu Cristea? Un confrate a mărturisit în scris că a resimțit moartea lui Sorescu ca pe o eliberare. Ura lui sinistră nu l-a făcut nici mai bun ca scriitor, și nici mai cunoscut. Suntem, în fapt, ceea ce scriem. Munca literară este o cursă foarte grea
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
Paraguay. Fiecare carte are un timp al ei pentru a fi scrisă, iar romanului de față, în pofida experienței pe care am dobândit-o și după mai multe încercări ratate, abia acum i-a venit rândul. Cred în destinul lui... - Vă mărturisesc că mă număr printre sutele de cititoare care s-au îndrăgostit definitiv de scrierile dumneavoastră după lectura romanului Refugii. Eroinele care populează romanul sunt veridice, credibile: de unde cunoașteți atât de bine sufletul feminin? Cât timp și cum v-ați documentat
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
puternice și mai convingătore decît în portrete și în autoportrete. Încă de foarte timpuriu, portretul devine pentru el vehiculul performanței și al conștiinței de sine. Referindu-se la un asemenea moment, la cel imediat următor terminării războiului (anii 1919-1920), Baba mărturisește fără echivoc: ,,...făceam ce voiam, căpătasem faimă și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei". Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acestuia se exercita atent, dar fără
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
sărite. "Stăpân pe matematica combinată a culorilor, poet al modalităților coloristice, Elefteriade surprinde înțelepciunea originală a obiectelor ce ni se impun prin forme și culori..." George Cioroianu, Apoziția, München, 1985. Iar Dan Grigorescu, în Dicționarul avangardelor observă: " Tablourile lui Elefteriade mărturisesc puterea de a coborî în adâncurile propriei ființe, pe care o explorează cu intensitatea unei poezii de factură expresionistă, exprimată într-o cromatică rafinat ritmată. (București, 2005). Deocamdată, atât. De la Paul Cezanne, Elefteriade știe că... " Un artist trebuie să-și
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzimea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
o îmbinare a două ideograme folosite pentru vânt și pentru fulgere; înțeleptul n-ar fi bătrânul pasiv, placid, lipsit de iluzii, ci acela care se avântă precum vântul și, aidoma fulgerului, lovește necruțător acolo unde e necesar." Seninătatea celui care mărturisește: "Trăiesc cu speranța că trecutul meu mă va succeda. Viitorul va rămâne în urmă, inutil." Dându-i crezare, devenim, cumva, coautori!
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
cu arhitectura începeam. Cu descrierea clădirilor care adăpostesc spectacolele, cu ce e bine sau complet eronat. Cîteva soluții și variante însoțeau discursul domniei sale pentru mai binele teatrului. Un discurs modern, elegant, flexibil, cu o largă respirație spirituală. Îl urmăream sedusă, mărturisesc. Un bărbat frumos, de o noblețe aiuritoare, conținută, profundă. O personalitate ce mi se părea că exprimă paradoxul absolut, că merge la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului, că plutește, cu alte cuvinte, iar zborul său are parametrii unei rigori perfecte
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
Eminescu la romantism! Așa încît cercetarea personalității artistului, "de unde pare pe bună dreptate că va constrînge misterul constitutiv al artei să se divulge, ne dăruiește de fapt un alt punct de vedere extrinsec". într-un remarcabil gest autocritic, Streinu își mărturisește propriul impas la care a ajuns, dintr-un elan, sugrumat la un moment dat, al căutării "misterului constitutiv" al poeziei lui Tudor Arghezi. După ce a denunțat aluviunile de universitarism și psihologism, pline de "concepte și preconcepte" mai mult ori mai
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
de ani. O vârstă până la care eseistul trăise câteva experiențe fundamentale într-o viață de om. A gustat din plin bucuriile vieții în perioada interbelică și în primii ani de după război. Părea destinat unei strălucite cariere diplomatice (care, după cum singur mărturisea, mulți ani mai târziu, la vremea respectivă presupunea să știi să săruți mâna unei doamne, momentul în care trebuie să dai pagina unei partituri și, nu în ultimul rând, deprinderea de a conversa și de a valsa în reuniunile de
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
dezagreabile ale existenței. Titlul unui interviu pe care mi l-a acordat la mijlocul anilor '90 (reprodus în volumul Nostalgia Europei, Polirom, Iași 2003) spune totul "Era păcat de Dumnezeu să ies din pușcărie fără să gust o bătaie adevărată". Eseistul mărturisea că s-ar fi simțit frustrat dacă ar fi ieșit din închisoare fără să suporte o corecție ca la carte. Din fericire (!?) a avut parte de o asemenea experiență limită fiind spânzurat de picioare și bătut la tălpi. Tot de
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
fericire (!?) a avut parte de o asemenea experiență limită fiind spânzurat de picioare și bătut la tălpi. Tot de anii închisorii se leagă și controversatul său pact cu diavolul (acordul de colaborare cu Securitatea). În același interviu, Alexandru Paleologu a mărturisit că, asemeni lui Soljenițîn, a cedat nu atunci când a fost supus terorii, ci când un anchetator elegant și amabil la tratat cu țigări și hârtie de scris spunându-i că în România se întâmplă toate nenorocirile pe care le-a
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
autoare) a avut succesul pe care l-a avut. Nu vreau să strecor în acest fel o ingratitudine, total nemeritată, căci romanul mi-a plăcut și la a doua lectură, convingându-mă de sub-stanțialitatea universului epic și de subtilitatea scriiturii. Mărturisesc doar, având la îndemână și documentele receptării, că romanul mi se pare scris parcă în mod special pe gustul criticii și al naratologilor, pretinzând un cititor cultivat și experimentat, dintr-o categorie de elită ce se subțiază neliniștitor. Autoarea a
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
care n-o să te prea lase niciodată să refaci, din volume date la vânzare pe rând, opera completă a unui scriitor, golurile sînt rare, într-o lume, altminteri, sistematică. Așa încît ceva emoție mai pot să procure numai sus-pomenitele începuturi. Mărturisesc că n-am căutat - dincolo de Ciocoii vechi și noi în ediții școlare, de care te lovești la tot pasul - să adun cu dinadinsul opera lui Filimon din fărîme de anticariat. Am preferat s-o deschid, întreagă, într-o ediție tip
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
Vrăjmașii - se spune - trebuie înrobiți. Trebuie omorâți. Și cu asta, basta! Dar în nici un caz, nu trebuie să le vrei binele." O spunem încă o dată. "Relația dintre Dumnezeu și credincioși nu e una cerând obligatoriu dragoste, ci supunere!" Și autorul mărturisește: "Capitol savuros." * Se cunoaște observația lui Lenin - burghezia își va face singură ștreangul cu care comuniștii îi vor spânzura pe toți, în cele din urmă. Așa și cu creștinii, susține islamul, fanatic... "în fine, spre deosebire de creștini, musulmanii (nici) nu simt
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
sfatul ce-mi dai d-a mă duce la Oxford" (Gr. G. Tocilescu); "Te-ai supărat; ai crezut că mă înnec în Sena! Dar iacă-mă scăpat la Milano.[...] Nu mă îndoesc că voi profita mult de Ascoli, dar totuși mărturisesc, cum ți-am mărturisit înainte de a pleca, că mi-ar mai plăcea la Paris". (I. Bianu); "îmi pare bine că Milanul a început să-ți placă. Chiar însă dacă nu ți-ar place, chiar dacă n-ar fi doamnele și domnișoarele
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
d-a mă duce la Oxford" (Gr. G. Tocilescu); "Te-ai supărat; ai crezut că mă înnec în Sena! Dar iacă-mă scăpat la Milano.[...] Nu mă îndoesc că voi profita mult de Ascoli, dar totuși mărturisesc, cum ți-am mărturisit înainte de a pleca, că mi-ar mai plăcea la Paris". (I. Bianu); "îmi pare bine că Milanul a început să-ți placă. Chiar însă dacă nu ți-ar place, chiar dacă n-ar fi doamnele și domnișoarele cele nostime, și tot
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
finețea de orfevru - simptom al unei mari ambiții - pe care o învederează textele d-sale lirice ar putea sugera mai curînd distanța în relație cu aportul în domeniu al altora. Și totuși nu e așa. Cu îndreptățire, Ilie Constantin își mărturisește "strania, statornica bucurie pe care o simți față de reușitele celorlalți, ținută în frîu de un anume echilibru în aprecierea axiologică". însă mai e ceva. Autorul ține să ne încredințeze asupra intenției de a-și transmuta "handicapul" de-a fi el
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Dora Pavel Rescrierea - misiunea cea mai importantî" Dora Pavel: Dragă Dinu Flămând, în dialogurile noastre de pînă acum, nu mi-ai mărturisit încă preferințele tale legate de "uneltele" cu care scrii. Dinu Flămând: Scriu cu toate. Dar, ca să dau o anumită formă răspunsului, o să pornesc de la începutul "mecanizării" scrisului meu, care se situează, bineînțeles, în primii ani ai "Echinox"-ului. În sediul
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
înțelept, cu modestia omului de bibliotecă, Alexandru Dobrescu. La fel cum a fost, din fericire pentru mine, și descoperirea cărții sale (ieșită de neunde parcă, sub marca unei edituri - EM.OL.IS - despre care, probabil, foarte puțini au auzit vreodată). Mărturisesc că sunt tot mai nerăbdător să am pe biroul de studiu volumele doi, trei și patru din Corsarii minții. Ziua, ca sită bibliografică extrem de utilă istoriei literare. Noaptea, ca ziar de scandal dintre cele mai rafinate.
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
despre gloria artistului și eternizarea operei lui. Pentru câteva secunde discuțiile încetară. Se auzeau doar greierii de vară ce cântau înnebuniți de arșiță și canarul de la casa învecinată a lui Takis Kalmouhos. - Frumos lucru poezia, spuse Sikelianos. - Eu prefer romanele, mărturisi Galateia și se-ntoarse spre Kazantzakis: Tu ce planuri ai? - Am planuri berechet. Călătorii, teatru, romane. Nu știu dac-o s-apuc să le fac pe toate. - Ceea ce scrii acum despre Zorbas, ce-o să fie? O cărticică sau o cărămidă? - Nu
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
căutările și achizițiile mele vreau să vorbesc, nu asupra lor doresc să insist, ci - folosindu-mă de acest prilej - să-i informez pe Cronicari că au un ilustru antecesor. Da, chiar pe mai sus însemnatul George Topîrceanu. Lucru pe care, mărturisesc, și eu l-am aflat destul de recent. Și spunându-mi că, poate, într-o zi s-ar putea inaugura Muzeul perla contemporană, să le adaug și pe cele astfel descoperite la îndemâna viitorilor curatori. Procedând, însă, în prealabil - și spre a
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
audiază sonata de Veracini interpretată de Enescu, "încîntătoarea: am ascultat-o anul trecut cu Thibaud, dar o uitasem complet", o sonată în la minor de Bach, "categoric formidabil cîntată", o sonată de Mozart, Sonata lui Franck, în execuția lui Hubermann, mărturisește atît de cioranian: Sînt obosit de atîta muzică, dar e încă singurul lucru consolator din ultimul timp". Un mod probabil de defensivă morală, dar și un stimul lăuntric sui-generis îl reprezintă orgoliul pe care Sebastian nu se poate împiedica a
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]