8,581 matches
-
platforma rezervoarelor. Îmi continuu drumul, urmărind din mers brațul macaralei, plimbînd prin văzduh una din grinzile de beton cu care a fost acoperită încăperea separatorului. Sus, pe colțul clădirii, stă mecanicul Valeriu. Jos, lîngă grinzile așezate la rînd, stau cîțiva mecanici, care au ajutat la depozitarea grinzilor. Mai încolo, pe alee, stau două mașini ale pompierilor. De ce-au fost scoase, domnule, grinzile?! mă întîmpină furios Marinescu. Vreau aerisire, îi răspund sec, văzîndu-mi de drum. Mecanicul Valeriu se agață de odgoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așezate la rînd, stau cîțiva mecanici, care au ajutat la depozitarea grinzilor. Mai încolo, pe alee, stau două mașini ale pompierilor. De ce-au fost scoase, domnule, grinzile?! mă întîmpină furios Marinescu. Vreau aerisire, îi răspund sec, văzîndu-mi de drum. Mecanicul Valeriu se agață de odgoanele macaralei și-i face semn macaragiului să-l lase jos. Macaragiul mișcă încet brațul prin aer, Valeriu fluieră admirativ, apoi, cînd este lăsat în alee, în fața mea, își duce mîna la cască, arătînd spre grinzile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-a întîmplat? o întreb, coborînd scara. Eu sînt șeful. Cum vrei să pornești cînd n-ai supapă de siguranță pe traseul de azot?! Am, cum să n-am?! îi strig furios. Aceea nu-i verificată de Metrologie. Am pus mecanicii s-o demonteze. Ce te-a apucat, măi fată?! o prind eu de braț. Tovarășe Vlădeanu! își trage ea mîna brusc. Nu uita că legile de protecția muncii sînt legi inflexibile! Aveți aici, îmi arată carnetul, o amendă de două sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și încep să-l îmbrac peste haine, deși știu c-o să mă murdăresc tot de scame albe, dar altfel nu pot e tare frig aici! Gata montajul? îl întreb pe Dinu. Gata, răspunde. Mai trebuia montată supapa la azot. Acum, mecanicii lucrează la tunelul de alimentare cu aer. Auzi, cît ai vorbit la telefon, mi-a spus Vlad de presiune. Văd că aerul e tot mai umed, arată el cu privirea în sus, de unde vin fulgi de zăpadă. Un pic mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pumn în casca de protecție. Valeriule, macaraua mai este aici? îl întreb. Este! Totul, în poziție de lucru: macaraua, mașinile pompierilor... Spune pompierilor să plece. Tu poți începe să pui grinzile la loc. Ai cu cine? Am. Au rămas cîțiva mecanici, arată el spre cei de lîngă umerii lui. Valeriu iese. Îl aud cum proptește pietroiul la loc în ușă, trîntind de cîteva ori ușa s-o închidă mai bine. Hai să băgăm azotul în rezervor, că am înghețat aici, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi-i foame. Schimbăm cuvinte de salut, apoi închid interfonul. Deasupra noastră macaraua plimbă o grindă. Valeriu stă pe clădirea vecină și face semne. Grinda e lăsată încet în jos, pînă ajunge pe poziția de pe care a fost smulsă. Cîțiva mecanici apar cu găleți pline cu ciment și le toarnă la locurile de îmbinare, în timp ce altă grindă e pusă la locul ei. În cîteva minute, încăperea e acoperită, apoi se aude cum deasupra se toarnă ciment, smoală topită și se întind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
costumele în sacul de hîrtie, leagă sacul la gură cu o sîrmă și-l ia sub braț. Coborîm împreună treptele, ne oprim în mijlocul încăperii și ne rotim privirea: în tăcerea nopții, punctată de luminile tabloului de comandă, se aud pașii mecanicilor care aștern cartonul gudronat pe acoperiș. Din ușă, Brîndușa ne privește lung, calm. Bună seara, spune ea, înaintînd. Bună seara! îi răspund eu. Vlad spune ceva cu glas scăzut, privind-o fix. Mă bucur că ați reușit! spune Brîndușa cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pînă îl arunc în canal. Pornesc apoi spre ieșire, să văd care-i situația sus pe acoperiș. Macaraua tocmai coboară o roabă metalică și cîteva găleți, cu care s-a cărat smoala topită. De pe clădire, pe scara de incendiu, apar mecanicul Valeriu, alți patru mecanici și maistrul Cornea. Gata! A ieșit ca nouă, zice Valeriu. Putem pleca? Puteți, le spun, strîngîndu-le mîna drept mulțumire. Mecanicii pleacă spre secție să-și schimbe hainele. Macaragiul coboară din cabină, o încuie și-mi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
canal. Pornesc apoi spre ieșire, să văd care-i situația sus pe acoperiș. Macaraua tocmai coboară o roabă metalică și cîteva găleți, cu care s-a cărat smoala topită. De pe clădire, pe scara de incendiu, apar mecanicul Valeriu, alți patru mecanici și maistrul Cornea. Gata! A ieșit ca nouă, zice Valeriu. Putem pleca? Puteți, le spun, strîngîndu-le mîna drept mulțumire. Mecanicii pleacă spre secție să-și schimbe hainele. Macaragiul coboară din cabină, o încuie și-mi spune că lasă macaraua pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cîteva găleți, cu care s-a cărat smoala topită. De pe clădire, pe scara de incendiu, apar mecanicul Valeriu, alți patru mecanici și maistrul Cornea. Gata! A ieșit ca nouă, zice Valeriu. Putem pleca? Puteți, le spun, strîngîndu-le mîna drept mulțumire. Mecanicii pleacă spre secție să-și schimbe hainele. Macaragiul coboară din cabină, o încuie și-mi spune că lasă macaraua pînă mîine dimineață aici; acum, noaptea, e periculos s-o ducă pînă la zona de extindere. Îi mulțumesc, el se înclină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi spun, înapoindu-i cordonul. Cine gustă o dată din poezia gestului încărcat de dragoste nu se mai vindecă. Istoria omenirii a dovedit-o cu prisosință. Nu se mai vindecă nici dacă va primi în schimb cuțite de bucătărie, confiscate de la mecanicii secției, sau lenjerie de Lyon ori de Hanovra, arăt eu spre capotul ei, cu etichetă de Hanovra. Livia își strînge din nou cordonul peste mijloc, înnodîndu-și-l încet, cu mișcări lente, ca o părere de rău. Știi, Mihai... Știu! Poți așterne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
i s-au găsit în valiză ca să se documenteze pentru un roman pe care îl scrie... Nu, categoric, nu sunt în stare să mă țin de cuvânt, iar m-am sculat ca să aprind draga de Azurea neagră; trebuia să vină mecanicul s-o aranjeze, să-i ridice fitilul, dar, ca de obicei, a uitat să urce. Însă nu sunt supărată pe el, fiindcă datorită lui am superba sugativă verde - în oraș nu se mai găsește - și hârtie și caiete. Poate din cauza
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sic!, n.n.)”, astfel: „Dincă: <<Nu ți-am spus. Nu știam totul. Acum patru ani Încă nu cunoșteam totul, nu mă călisem. Creeam și eu În munca mea și atît. Lupta vie, asta deschisă cu răul, n-o știam. De noi mecanicii s-au apropiat tîrziu tovarășii, cu băgare de seamă. CÎnd am priceput, tu nu mai erai al meu>>”. Dar al cui?, ne Întrebăm noi. Mare atenție se acordase unei replici din piesă despre care cenzorul spunea că „... poate căpăta un
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
laborator de soluții sterile. Din 1953 este transferat la Spitalul TBC Solca, județul Suceava, în scopul de a organiza și aici o farmacie. În această perioadă a elaborat și perfecționat tehnica de preparare a perfuziilor de PAS și HIN. Împreună cu mecanicul spitalului, P. Schultz, a conceput fabricarea unui aparat de distilat apa cu debit continuu, apreciat cu un premiu acordat de Comisia de Inovații din țara noastră. Metodele de preparare a perfuziilor elaborate de farmacistul Alexandru Pastia au fost aplicate în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
somn.) Toate astea vor să însemne că gustul lui Brad Bird este impecabil ; pînă și Parisul lui reușește să fie romantic și arhetipal și așa mai departe, fără a părea kitsch sau clocit. Umorul burlesc nu e niciodată grosolan sau mecanic : Bird și-a imaginat pînă în cel mai mic detaliu toate traseele pe care le poate face un șobolan printr-o bucătărie, cu toate accidentele care i se pot întîmpla, și rezultatul impresionează nu doar prin excelență tehnică, ci și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tehnice pentru că tancul este o armă de elită ce presupune cunoștințe tehnice. Dacă se defecta un tanc dumneavoastră știați să-i găsiți hiba? M. M.: Da! M-am dus și am luat în primire tancurile plutonului, trei la număr, și mecanicii au scos trusa și, la un moment dat, citeam eu inventarul: chenotronul care e o lampă, dar un anumit tip de lampă și unul a încercat să mă fenteze, dar nu i-a mers și, gata, din momentul acela s-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aer pe conductă suflam și trăgeam pe conductele alea de râgâiam două zile a motorină! -, dacă are filtre înfundate ș.a.m.d. Deci, noțiunile elementare le aveam. Nu știam să segmentăm motorul, să-l dăm jos, căci asta era treaba mecanicilor. Dar, dacă se rupea șenila, știam să înlocuim bolțul la șenilă, să umblăm la roata motrice, la cea de întindere, să întindem șenila ca să nu se rupă. Deci, treburi din acestea de mecanică le făceam. Pe urmă era tunul, pentru
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
maistrul electromecanic, maistrul de instalații etc. De regulă, maistrul acesta făcea școala doi-trei ani, mânca pe pâine meseria. Deci, treburi de astea generale știam, ca să nu rămân cu tancul în drum. S. B.: Sau să nu știți ce să cereți mecanicilor. M. M.: Noi am mâncat școală. Mergeam din Pitești până la Bascov câteva zeci de kilometri pe jos. M-am întâlnit cu majurii care m-au învățat meserie și ne aduceam aminte cum aveam degetele julite de la leviere. Și i-am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pluton (locotenent sau locotenent-major), un subofițer și doi soldați. Patru oameni. Dă jos șenilele, curăță-le, curăță tunul... Patru oameni, dintre care doi erau cadre. Mai puțin la tancul trei, că acolo erau patru soldați, că erau caporali, comandantul și mecanicul. Viață grea. Nu era ca acum, cu pompe, ci alimentam cu butoaiele, cu găleata. Rupe șenila, dă-o jos, curăț-o! Ați văzut că în parc era lună. S. B.: Era lună, dar când veneau din aplicație... M. M.: Vaaai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
luptă, ia-ți măsuri, n-am timp să vorbesc cu tine". S. B.: V-a lăsat. M. M.: Ce să facă și el? Am început să verific modul în care s-a acționat. "Le-ai dat muniție?" "Le-am dat". "Mecanicii conductori unde-s?" "Scot tancurile". "Gata, dă-le drumul la mașini!" Au plecat agenții după cadre. Nu știai ce să mai faci. Am fugit la parc, desigilaseră caporalii mașinile, mecanicii conductori erau la posturi. S. B.: Da, da, pentru că erau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
s-a acționat. "Le-ai dat muniție?" "Le-am dat". "Mecanicii conductori unde-s?" "Scot tancurile". "Gata, dă-le drumul la mașini!" Au plecat agenții după cadre. Nu știai ce să mai faci. Am fugit la parc, desigilaseră caporalii mașinile, mecanicii conductori erau la posturi. S. B.: Da, da, pentru că erau mașinile care ieșeau doar la alarmă. M. M.: Doar la alarmă. Au desigilat tancurile cu muniție, au intrat în parcul ăstălalt, au pornit motoarele. Vă dați seama, trebuia pornite preîncălzitoare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
astfel de experiență este deosebit de rară. Să fi văzut în ce condiții au trăit militarii acolo... S. B.: Aș vrea să descrieți mai în detaliu atmosfera din tancuri. M. M.: Dați-vă seama, într-un tanc sunt patru oameni. Este mecanicul conductor care stă în față, și ceilalți trei nu-l văd, îi văd numai scaunul și dau cu piciorul în scaun. Dacă e ceva strigă: "Băi, trezește-te, pornește!" Este ochitorul care stă la tun, în spatele lui stă comandantul. Ochitorul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
teren de vastă cuprindere epistemică de către Horia-Roman Patapievici și poartă numele de „omul recent” . Cu o evidentă întrebuințare peiorativă, omul recent reprezintă un om decuplat de la întregul capital de cunoaștere al antecesorilor săi, capital care nu poate fi numaidecât echivalat mecanic tradiției. Un al doilea sens se degajă de aici, acela de modernitate, iar Horia-Roman Patapievici și-a focalizat întregul demers pe analiza unei antropologii a modernității. Contemporanul face astfel figură de contrast cu demodatul, perimatul, cu ceea ce a ieșit din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la ridicarea și consolidarea prestigiului științei românești. Cercetător și cărturar de factură enciclopedică, și-a dedicat învățământului tehnic superior capacitatea sa neobișnuită de muncă și creație. S-a născut la 15 noiembrie 1906, în orașul Chișinău, ca fiu al unui mecanic de locomotivă care făcea curse regulate între Ungheni, Chișinău și St. Petersburg. A urmat școala primară la Ungheni și studiile secundare la Liceul Alecu Russo din orașul natal, susținând bacalaureatul în 1923. În 1926 se înscrie la Facultatea de Științe
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
de cadru didactic universitar care săși fi împletit atât de strâns viața sa personală cu cea a instituției în care a lucrat. A creat școli recunoscute de cercetare științifică, a adus contribuții remarcabile și durabile la progresul matematicii moderne, al mecanicii teoretice și aplicative. În anii 1995-1956 a efectuat lungi vizite la universitățile din Moscova, Gruzia, Kirchizia, Ucraina și în Ungaria, la Miscolt. În 1964 a fost invitat și a ținut cursuri și conferințe la 20 de universități, timp de două
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]