3,725 matches
-
-i cer așa ceva. — Va trebui pur și simplu să i-o ceri minunatului tău Laurence. Și nu-ți spune ceva despre caracterul lor faptul că poți gândi să-i ceri asta lui Jack, dar nu preasfântului doctor Westcott? Aș mai medita la asta în locul tău. Rareori o văzuse Fran așa de furioasă pe Stevie, dar, ce-i drept, întotdeauna avusese o slăbiciune pentru Jack. Și dacă vrei un motiv mai serios de îngrijorare, ce zici de ăsta? De săptămâna viitoare, Express
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sus. sprijin Eu sunt de părere că acest aspect este hotărâtor în viață. Mă refer la sprijinul și sfatul cuiva când ești mai tânăr și nu ai experiență în viață. M-a influențat destul de mult o persoană care m-a meditat la examenul de clasa a opta. Aceasta m-a sfătuit. Datorită încurajărilor ei am muncit să învăț și am reușit să trec examenul cu bine. Cei care nu reușeau să treacă examenul erau trimiși la țară la școli profesionale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lămpile care atârnau pe pereții aurii, deasupra capetelor lor. Arătau ca niște pești. „Chiar dacă n-ar fi fost lumina aceea“, gândi Takamori privind în jur, „tot ca niște pești arătau“. De exemplu, ochii tânărului care făcea pe intelectualul, încruntat (probabil medita la vreo problemă filosofică), erau exact ca ai unui chefal. Și fata aceea, dusă pe gânduri pe când asculta duiosul chanson, era ca un peștișor dintre aceia care se vând zece bucăți pentru un yen. Bărbatul între două vârste care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
inimoasă, încât nu-i venea să-și creadă ochilor. Ce ziceți de Dachi? — Șarlatanul ăla? Îl toacă de toți bănuții până dimineață. Ce ziceți de sensei?, sugeră Kimie, femeia cea grasă. — Da, e o idee. Au tăcut o clipă ca să mediteze. — Ce zici? Vrei să mergi la sensei? — Da, sensei. — E un bătrân cam ciudat, dar dacă-l rugăm noi, o să te primească peste noapte... Poate-ți dă și ceva de lucru. După ce-au căzut de acord, femeile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ochii pe ziarul de dimineață. A auzit-o urcând scările și într-o clipă a intrat în camera lui, cu ziarul în mână. În ultima vreme, poate sub influența lui Gaston, începuse să spună și lucruri mai stranii. — Ce vrei? Meditam asupra sensului vieții și morții. Nu vreau ca o profană ca tine să-mi tulbure meditația mea sacră. Vorbea de sub plapumă. Vocea lui suna de parcă avea lână în gură. — Termină cu prostiile. După cum spune Goethe... — Scrie ceva în ziarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce nu vreau să aud. — Nu-ți face griji. SÎnt conștientă că Întreaga mea familie e de părere că mi-e străin Înțelesul cuvîntului „diplomație“, dar, În realitate, am mai mult tact decît Își imaginează lumea. Închid receptorul, nevrînd să meditez la ce anume a intenționat Emma să zică. — Ellie! — Sally! Ce faci tu aici? — Nu ți-a spus Fran că vin? — Nu, dar și pe mine m-a invitat cam În ultima clipă. În prag, Sally se răsucește scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu Michael, a cui nuntă crezi că a fost? A mea? Nu, nu fi naivă. A fost nunta maică-mii. Dar va veni și vremea ta. Mă ia de după umeri și mă strînge. — Și dacă nu o să am decît fii? meditez eu cu voce tare, În timp ce Încerc să Întîlnesc privirea lui Dan și mă Întreb dacă nu cumva ar fi momentul potrivit să le spunem de copil, acum, că nunta a luat sfîrșit și, ca prin minune, stresul și constrîngerile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lisa, dar cum de reușește mereu să găsească numai ticăloși? — Știu! mă aprobă Trish. Ai crede că, după Dezertor, ar merita pe cineva cu adevărat drăguț, dar ăsta e doar un dobitoc arogant. — Iar ea e de-a dreptul minunată, meditez eu. Să fie un sentiment de nesiguranță? — Ce se Întîmplă acolo? Ușa se deschide și Lisa intră cu pași mari, zîmbind cu gura pînă la urechi. — Purtați o conversație privată sau e liber orișicine să vi se alăture? — Tocmai spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de copilărească, așa că nu rupe legătura cu ea de dragul meu. Un singur lucru te-aș ruga, anume să nu-mi povestești despre ea, pentru că În clipa de față nu vreau să aud nimic. Ne reluăm plimbarea și, o vreme, Trish meditează profund. În cele din urmă, spune: Probabil că-mi fac griji degeaba. Oricum, nu mi-a răspuns la telefoane. Chiar ai rupt definitiv orice relație cu ea? — Da, definitiv și iremediabil, răspund, cu aerul că e o decizie finală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și câțiva care nu puteau să-i ierte faptul de a-i fi obligat să-și alunge concubinele și să nu folosească biserica drept sursă de câștig. Trăia cumpătat într-o modestă casă, unde primea, dădea sfaturi și, mai ales, medita și se ruga. Arienii, neauzind nicicând din partea lui cuvinte de ofensă sau îndemnuri de a-și schimba credința, țineau mult la el și nu refuzau să asculte de bunăvoie omiliile sale în biserica San Michele. Adeodato citea bucăți din Scriptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
irascibilă. Emma rămase nemișcată, cu pleoapele lipite. Încercă să-i imite pe asceții indieni, pe călugării budiști sau pe adepții vreunei secte, capabili să facă abstracție de corpul lor, de neplăcerile lumii fizice și materiale, ajutați de puterea gândului. A medita. A levita. A transcende. Să uite de Antonio, acolo, afară, În noaptea asta, la fel ca ieri, la fel ca alaltăieri. Să uite de proteza dentară a mamei sale, din paharul de pe comodă, de copiii care dormeau În bucătărie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mori. — O, de s-ar putea! glumi Emma. Dar nu pot - toți murim, din păcate, așa ca bunicul, ca unchiul Remo... Dar Îți jur că n-am să mor până când nu vei fi mare, e bine? Kevin nu răspunse. Medita, neîncrezător, atingându-i fața cu degetele, conturul gurii, nările, pleoapele, genele. Emma se Întrebă despre care familie vorbise Olimpia. Familia mea, acum, e toată aici. a șasea oră O pungă de plastic plutea albă În Întuneric: Ago se distra accelerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la vânătoare împreună cu soldații palatului, fiind un viteaz destoinic și neînfricat, ce cunoaște meșteșugul armelor, pe când fratele său era foarte liniștit și calm, delicat și emotiv. Fire timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă în spinarea calului său neînfricat împreună cu care colinda de-a lungul și de-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveam ore. Tot drumul spre clasă am stat cu capul în pământ, aveam două beneficii: primul era că reușeam să scap de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai echipei de fotbal și al doilea: reușeam să meditez la cele întâmplate. Ca de obicei, scaunul meu era gol, așezat ușor înclinat spre fereastră, în spatele clasei, izolat. Banca era scrijelită, astfel lăsând-o, însă parcă ceva nu era la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lor era minată. Djerzinski și el, Desplechin, cu pregătirea lor inițială de fizicieni, erau probabil singurii din CNRS care Își dădeau seama: când bazele atomice ale vieții vor fi abordate cu adevărat, fundamentele biologiei actuale se vor face țăndări. Desplechin medită la aceste chestiuni În timp ce seara se lăsa peste Sena. Nu putea să-și imagineze pe ce căi avea s-o apuce gândirea lui Djerzinski; nu se simțea În stare nici măcar să-i vorbească. Se apropia de șaizeci de ani: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cascadă curgea Într-un mic lac, verde și calm; chiar lângă lac, Întinsă pe o lespede, o femeie goală se usca la soare, În timp ce alta se săpunea Înainte de a plonja. Mai aproape de ei, Îngenuncheat pe-o rogojină, un bărbos Înalt medita sau dormea. Tot gol, și foarte bronzat; părul lung, blond deschis, contrasta puternic cu pielea arămie; semăna vag cu Kris Kristofferson. Bruno se simțea deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mereu În căutarea unei rațiuni de a trăi.” În schimb, catalogul 3 Suisses părea să dea o interpretare mai istorică angoasei europene. Implicită Încă de la primele pagini, conștiința unei viitoare mutații de civilizație era formulată explicit la pagina 17; Michel medită mai multe ore la mesajul conținut În cele două fraze ce precizau tematica actualei colecții: „Optimismul, generozitatea, Înțelegerea, armonia fac lumea să meargă Înainte. VIITORUL VA FI FEMININ.” La telejurnalul de la ora 20, Bruno Masure anunță că o sondă americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sa, și se va Însoți cu femeia sa și vor fi amândoi un trup. Este o taină mare, vă spun, legată de Cristos și Biserică.” Într-adevăr, era o formulă bine găsită: și vor fi amândoi un singur trup. Michel medită un timp la această perspectivă, o privi pe Anne: calmă și concentrată, părea să-și țină respirația; era aproape frumoasă. Stimulat probabil de citatul din Sfântul Pavel, pastorul continua cu o energie crescândă: „Doamne, fii bun cu roaba ta: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
confuzii Între libertate și imprevizibilitate. Turbulențele curentului de apă lângă piciorul unui pod sunt structural imprevizibile; totuși, nimeni nu s-ar gândi să le califice drept libere. Își turnă un pahar de vin alb, trase perdelele și se Întinse ca să mediteze. Ecuațiile teoriei haosului nu făceau nici o referire la mediul fizic În care au loc manifestările lor; această ubicuitate le permitea să găsească aplicații În hidrodinamică, dar și În genetica populațiilor, În meteorologie sau În sociologia grupurilor. Puterea lor de modelizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
obișnuiesc cu ideea. E ziua mea liberă. Nimeni nu poate să-mi ceară nimic. Nimeni nu mă poate suna pentru a-mi solicita prezența. E timpul meu și numai al meu. Timpul meu personal. Cum stau așa la fereastră și meditez la asta, mă cuprinde o senzație ciudată. Mă simt ușoară, parcă plutesc, ca un balon cu heliu. Pe față mi se întinde un zâmbet de beatitudine. Îmi zăresc ochii în reflexia de pe geam. Pentru prima oară în viața mea, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă crispez. Șuvița decolorată sare în ochi mai tare ca niciodată. Îmi dau părul în față și în spate de câteva ori - dar nu o pot camufla nicicum. Poate pot să merg cu mâna pusă absent în creștet, de parcă aș medita profund. Încerc câteva poze firești în oglindă. — Te doare capul ? Mă răsucesc pe călcâie și îl văd pe Nathaniel în ușa deschisă, în cămașă simplă și jeanși. — Ăă... nu, spun, cu mâna încă la cap. Tocmai... N-are nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
draga mea, dar îți priește de minune. — A. Păi, vă mulțumesc. Zâmbesc rușinată. Adevărul ăsta e, chiar mă simt altfel. Cred că în ultima vreme am fost mult mai relaxată. Iau o gură de cafea și mă las pe spătar, meditând la spusele ei. Mă bucur de viață mai mult decât o făceam înainte... văd mai multe decât vedeam altădată... — Dar de auzit nu auzi că sună telefonul, mă întrerupe doamna Farley blând, arătând spre buzunarul meu. A ! zic uimită și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iert“. — Nu neapărat, răspunde Jemima. Ar putea să Însemne și „Nu te iert“. Sau ar putea să Însemne „Nu mă obosesc să-ți trimit Înapoi florile idioate, atît de puțin Însemni pentru mine.“ CÎteva clipe, rămînem toate trei În tăcere, meditînd la spusele ei. Ideea e că, ăsta-i adevărul, sînt niște flori de vis. — Deci, le vreți sau nu ? spune curierul. — Păi... O, Doamne, acum chiar sînt confuză de tot. — Emma, dacă le trimiți Înapoi, Înseamnă că ești un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
luau parte la seminariile sale drept actori ai zguduitoarei drame eterne. Când Începeau cursurile, prima lui mișcare era să le ceară să uite totul despre familiile lor. Tații studenților erau negustori În Crawfordsville, Indiana sau Pontiac, Illinois. Fiii acestor negustori meditau profund și cu seriozitate la Istoria Războiului Peloponeziac, la Banchetul și la Fedru, și nu li se părea deloc ciudat că erau mai familiarizați cu Nicias și cu Alcibiade decât cu vagonul de transportat lapte sau cu prăvăliile cu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
treptat, prin Învârtirea unei manivele plasată la piciorul patului. Brusc Îi vedeai gambele slăbănoage ridicându‑se, ieșind de sub așternut. Și pentru că nu‑și putea deschide complet pleoapele, expresia de alarmă din ochi nu era vizibilă decât pe jumătate. Poate că medita asupra acestui fapt, asupra direcționării fizice a vieții, asupra nenumăratelor căi pe care poți fi vătămat, rănit, chiar ucis - o linie de gândire total neobișnuită pentru el. O infirmieră se ivise pe neașteptate și mecanicul (un tehnician de la spital) stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]