2,843 matches
-
a pierde vremea în cafenele și de a cuceri femei, trăiesc experiența neverosimilă a unei dedublări biografice. Într-un orășe burghez dintr-o țară occidentală imaginară, cei doi se cunosc la Café de l'Union, local frecventat de o clientelă melancolică, al cărei înger păzitor bovarc este chelnerița Laurinda. Daniel, protagonistul, duce un trai lejer în urma concedierii de la Băncile Unite Seelandeze, iar Joseph, corespondentul unor ziare germane, pare un profesionist al sobrietății și rigorii. Unul dintre cele mai bine articulate paliere
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Munro*, confirmă statutul de scriitor autentic al unui artist afirmat în muzică. Cariera sa în formația Nick Cave and The Bad Seeds l-a impus ca pe una dintre cele mai carismatice și originale figuri ale rock-ului alternativ. Sonoritățile melancolice, frisoanele erotice, fascinația permanentă a morții și a universului thanatic, cadrele lirice amintind de legende despre iubiri nefericite și crime pasionale sunt transferate, prin liniile de tensiune ale unui imaginar fabulos, în traiectorii epice de o intensitate neobișnuită. Bunny Munro
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Vali), și un supra- personaj tulburător și toxic, Veronica Manea. Romanul reunește, de fapt, trei texte - narațiunea la persoana întâi, a lui Vali și două scrisori, prima, a Ramonei, și cea de-a doua, a lui Vali. Într-o seară melancolică de vară târzie, Vali, un tânăr oarecum plictisit, dar deloc banal, vede pe o stradă din București, în semiîntuneric, o fată izbind puternic cu pumnii zidul unei case. Tencuiala șubredă cade pe asfalt, el se apropie, o întreabă ce i
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și un poet mai mult decât interesant. Oricine i-a văzut filmele a putut intui poezia intrinsecă straniilor sale personaje. Fiecare e o proiecție dinamică a unui coșmar, uneori blând, alteori atroce, însă întotdeauna viu și neliniștitor. Volumul de poeme Melancolica moarte a Băiatului-stridie* reface, într-o miniatură a cărei frumusețe devine perceptibilă printr-un complex joc vizual, o lume pestriță a micilor monștrii ce populează, de fapt, planeta Tim Burton. Originalitatea poetului Burton provine dintr-o încrucișare la fel de bizară ca
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fabuloasă ce se tot destramă și se rescrie, ca într-un amuzament savant prin care-și propune să expună viscerele fetide ale Istoriei în contrast cu inefabilul existenței individuale, al trecerii prin lume și prin propria viață ca un străin rătăcit și melancolic. "Orizont", nr. 4 (1555), aprilie 2013 Arhetip și monstru Primul roman al Martei Petreu, scris la trei decenii după ce debutul editorial cu volumul de poezie Aduceți verbele (1981) are o miză bine conturată și iradiază, din toate cele peste trei sute
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o perpetuă criză identitară. Lirica Itakăi, Jurnal despre Čarnojević și Stražilovo* sunt repere esențiale în modernitatea literară sârbă și reunesc deopotrivă un corpus remarcabil de teme radicale ale literaturii central- europene - străinul și rătăcitorul, soldatul și omul fără însușiri, lirismul melancolic și ironia, în plan secund persistând refuzul viziunii tradiționale asupra relației dintre individ și istorie. Jurnal despre Čarnojević a apărut în 1921, la Belgrad, în biblioteca "Albatros", având un pregnant caracter autobiografic și o importanță aparte în evoluția discursului literar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
uitate, într-o cronică mai recentă din revista "Apostrof": desigur, Elegiile "nu sunt încă avangardiste", dar, "în universul lor "mic", sună foarte autentic". De asemenea, poemele doar evocă lumea vârstei infantile prin decor și impresia generală de teatru de păpuși melancolic și neliniștitor. Ele nu se adresează copiilor, ci doar expun o lume miniaturală, în aceștia care au locuit odată, dar care nu le mai aparține, deoarece a fost invadată de tristețe, degradare și moarte. Efectul căutat este deschiderea unei ferestre
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o fotografie veche de-acum un secol și jumătate, domnișoara Jeanette Glockmeyer are aerul că ascunde, subtil, ceva. Probabil și-a întrerupt timp de câteva clipe lectura de după-amiază pentru a-și contopi surâsul și privirea fixă într-o expresie melancolică, rezonând fin cu sobrietatea studiată a primul său portret de tânără burgheză. Așezată pe un scaun înalt, își sprijină brațul stâng pe o măsuță, în timp ce mâinile țin întredeschisă o carte de rugăciuni îndreptată puțin în jos, spre faldurile bogate ale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Dobrescu, Editura Humanitas, București, 2008. * Ames Joyce, Portret al artistului la tinerețe, traducere de Antoaneta Ralian, prefață de Dana Crăciun, Editura Humanitas, București, 2012. * Jean Mattern, Băile Király, traducere din franceză de Silviu Lupescu, Editura Polirom, Iași, 2009. * Tim Burton, Melancolica moarte a Băiatului-stridie, traducere de Marius Chivu, Editura Humanitas, București, 2009. * Philip Roth, Nemesis, traducere din limba engleză de Radu Pavel Gheo, ediție revizuită de Ramona Gönczöl, Editura Polirom, Iași, 2011. * Virginia Woolf, Orlando, traducere din engleză și note de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
toate acestea au devenit posibile numai o singură dată, pe un anumit teritoriu geografic și etnic, asemănătoare cumva unui miracol. Dacă! De acest lucru, de acest fapt Încercam să-l conving pe prietenul meu Nichita, marele poet, care, nu o dată, melancolic și sceptic, regreta că nu a devenit poet al marii culturi ruse; dar el, așa cum Îl știm și așa cum Îi știm opera, nu se putea naște decât aici, În Ploieștiul În care cneazina Tatiana Cereaciukina s-a Întâlnit cu Românul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care se confesează autorului e tipică decadentismului de sfârșit de secol: "E târziu, de acum nu voi mai iubi decât rochiile de mătase și poeziile triste". Interioritatea muzicală, peisajele autumnale, parcurile desfrunzite, lumea rafinată sau vulgară, boema artistică, ființele rătăcite, melancolice, "străzi cu grădini plouate" iată teme și motive din panoplia simbolistă, transpuse în dicțiune lirică. În amestecul de umbră și lumină, peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grele, țărancele încearcă ușa, cerșetoarea țiganca deschide, mă! flutură prin vagon spre capătul celălalt, nemișcată în geam, țin fata de mînă și îmi urmez drumul, dacă trenul se urnește din șosea într-o varietate fizionomică a Sălajului, față rotundă, omega melancolic, bluza lucrată în casă, halta Giorocuta, Dacia papuc așteaptă și ea, chipul fetiței filigranul sticlei în mers, lumina sub nori, picurii tăiați în fereastră, apa Crasnei sub pipăiri de Apuseni, Muntele Șes la sud mormane mai întunecate, halta Derșida abandonată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
era așa de intensă, încât până și susurul apelor sărăcăcioase, ce se ciocneau în drum spre gura revărsării lor în Crișul Negru de bolovanii presărați pe vatra pârâului care străbătea orașul, se auzea veșnic limpede, ca un refren de cântec melancolic repetându-se la infinit cale de sute de metri; ca și mugetul vacilor întorcându-se singure, fără păstorul lor, de la păscut. În urma Dictatului de la Viena, Beiuș devine capitală de județ și, până la reîntregirea Ardealului, orașul care nu fusese sortit unui
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
căsnicia ideală, nici buna dispoziție, nici sănătatea, nici înțelegerea superioară a lucrurilor e adevărat. Dar există vreo sursă lumească a unor astfel de „bunuri“? E sărăcia mai productivă? E obligatoriu ca omul cu bani să fie o otreapă sau un melancolic nevindecabil? Tot ce se poate spune e că „fericirea“ nu depinde de bani. Că drumul spre ea are alte repere, alte determinări, ba chiar că obsesia de a o căuta, cu buzunarul plin sau gol, e un mod aproape sigur
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii osten tative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor, există colinele Toscanei și Coasta Boacii, femei frumoase și deștepte, cărți, solidarități curate, taclale prietenești, coincidențe riguroase, savori melancolice, tigri albi. Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționeazășarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiția să impunem atenției noastre zilnice alte priorități și alte orizonturi. Insensibilitatea cotidiană Faptul de a avea imaginație e o garanție de nefericire. Nu te poți bucura de imediat, fie pentru că îți amintești, melancolic, de necazuri trecute, fie pentru că te preocupă dificultăți viitoare. Nu te poți bucura de amintiri agreabile, pentru că ele țin de trecut, și nu te poți bucura de posibile împliniri viitoare, pentru că te gândești la obstacolele, sau pur și simplu la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cazuri, preocuparea dominantă a persoanei, unicul conținut al prestației ei publice: un viciu și o obsesie. Te poți scula și te poți culca în fiecare zi cu o grijă, cu o dorință de împlinire, cu un afect intens, euforizant, sau melancolic. Pe vremuri, lumea se scula și se culca făcând o rugăciune. Dar să te scoli și să te culci cu maxilarele încleștate, să fii locuit, neîncetat, de proiectul demolării, să cauți mereu, hămesit, strategia optimă a linșa jului trebuie să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un aparat Roentgen: mi se văd coastele ca la o radiografie. După 14 ani, martirizat de obscure jocuri hormonale, am început să mă îngraș. În adolescență, am slăbit din nou. Apoi m-am reîngrășat. Oricum, foarte devreme, am devenit un melancolic căutător de diete. Medicii mă dojenesc, legând toate nea junsurile mele organice de o siluetă scă pată de sub control, iar amicii știu că, dacă vor să-mi facă un compliment, trebuie să-mi spună des: „Ai mai slăbit!“ În sfârșit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
citi într-o narațiune critică fluentă, bine scrisă, solid documentată. Seamănă portretul tânărului Eminescu cu portretul unui personaj din Aur, mărire și amor? Nu știu, dar ipoteza unei comparații nu mă scandalizează câtă vreme autorul vorbește, în genere, despre tipul melancolicului. A transpus Eminescu atmosfera familiei Eminovici în povestirea La curtea cuconului Vasile Creangă ? Iarăși, nu știu și nici nu am mari neliniști din această cauză, dar pot să accept o discuție despre viața familiei Eminovici câtă vreme discuția se bizuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
gândul (sau, mai degrabă, senzația) inevitabilului sfârșit, căci nimic nu se asociază mai mult cu starea de beatitudine decât sentimentul morții; extremele se atrag în mod irezistibil: Peste vârfuri trece lună,/ Codru-și bate frunza lin,/ Dintre ramuri de arin/ Melancolic cornul sună.// Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte 113. Iubita imaginară sau aievea este înșăși frumusețea declanșatoare a iubirii și totodată dătătoarea de moarte: De ce taci, când fermecată/ Inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
precădere apanajul sincerității. Cât privește credința, judecata esențială a unui om ca Panait Istrati este revelatorie și pentru Eminescu: eu nu concep să devină o profesiune ceea ce este de domeniul credinței 144. Pentru a vorbi de dragostea dintâi, exuberantă și melancolică, a poetului, ar trebui să ne imaginăm totul cinematografic, de sus și de foarte departe. Spiritele moderne, prin excelență grăbite, abia de au timp să înțeleagă incursiunile eminesciene în țara florilor neatinse, unde Iarba-i moale, stuful mare/ Nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
proiectată pe mrejele de frunze... și acel chip luă din ce în ce conture mai mai clare... era el153. De aici înainte, totul este o derulare lentă, care amintește de procedeul cinematografic al încetinirii. Brusc, copilul devine altfel implicat. Devine melancolic și meditativ; îi va dispărea acea naivitate eroică a băiatului pe câmpul imaginar de luptă din bătălia cu... broaștele. Deocamdată, iubita este prezentată firesc: Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă./ O ploaie de flori albe se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mic, legănat de mama sa: Tragănă-se tragănă/ Frunza de mi-o leagănă.144 Poetul se află în deplină rezonanță cu Măria Sa, codrul, căci din întreaga sa entitate, el emană acel armonic sunet al cornului: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn145. Întreaga frumusețe a sunetului este percepută de poet ca venită numai din partea codrului: Dar din valea depărtată/ Sunetele abia se-ntorn146. El, la rându-i, în codru trece și cântă doina dragă 147. Codrul acesta miraculos este în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aceeași funcție: În vis mă arde soare și cerul e văpae,/ Pe lac barca e-mpinsă de valuri care merg,/ Iar undele-i uimite, profunde și bălae/ Reflectă-n ele țărmii 173. În viziunea poetului, lacul este un resort de natură melancolică, declanșator atât al unor imagini-poveste: La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci/ Părea că vede zâne cu păr de aur roș -, cât și al unora quasirealiste: În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce,/ [...] trestia cea naltă vuind de vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și a naturii sufletului uman) devin un întreg de lavă inseparabilă: Numai murmurul cel dulce/ Din izvorul fermecat/ Asurzește melancolic/ A lor suflet îmbătat 216. Chiar și atunci când autorul face o descriere în proză, tot efectele auditive predomină: În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea 217
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]