19,907 matches
-
vrei să-ți iei carnet de conducere, mașina stă în curte iar tu te duci să aștepți trenurile. Ce să-ți fac? Fana îi mărturisi că nu i-ar plăcea să conducă mașina, nu i se părea suficient de feminin, meseria de șofer este în exclusivitate masculină, decreta ea, dar refuzul ei avea un cu totul alt miez. Dimitrie își cumpărase o mașină care arăta excelent. Fire foarte practică, se gândise că o astfel de mașină este foarte încăpătoare atât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care n-ar voi să șadă la țară mai mult de o oră, două, pe durata unei escapade. Da, e frumos. M-am născut acolo și trăiesc acolo, mi-am dorit asta, altfel m-aș fi orientat către o altă meserie, aiurea. Nu mai rezista. Deschise poșeta și scoase țigările, îl întrebă dacă fumează, el refuză, nu, nu fuma, mulțumi frumos. Eu am să trag o pipă, spuse și scăpără paiul de chibrit. Mă rog, n-o fi frumos din parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dispoziție. Dar cum rămâne treaba cu doamna Ludlow? — Se intoarce abia diseară. — Înțeleg, zise Fanny. Apropo, totul a decurs bine cu Freddy? Fotograful, adaugă ea, văzând nedumerirea de pe chipul lui Adrian. — A, da. Cred că da... Și totuși e ciudată meseria asta de fotograf, nu-i așa? — Ce-i așa de ciudat? — Păi, iti intra în casă, iti muta toată mobilă de colo colo... și, observând că o poză atârnă strâmb pe un perete, Adrian se ridică și traversa cameră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Sharp este că n-ascultă nimic din ce-i spun alții. De fapt i-am spus că mi-aș fi dorit să pot urma cursurile unei școli de stat din Basildon. — De ce? M-aș fi putut pregăti mai bine pentru meseria de gazetar decât am facut-o la o școală de maici cu internat din Hampshire, răspunse Fanny. Nu ne-am putea întoarce acum la persoana dumneavoastră? De ce v-ați lăsat de scris? — Am ajuns la concluzia că opera mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu ajung să vă urască? o întreba el. — Riscurile meseriei, zise ea, dând din umeri. — Și totuși e-o meserie ciudată, nu? Atacul la persoană. — Radeți de mine? îl lua ea la întrebări. Nu, nu! Dar trebuie să recunoașteți că articolele dumneavoastră sunt de obicei cvasi-distrugătoare. Nu asta-și doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu ajung să vă urască? o întreba el. — Riscurile meseriei, zise ea, dând din umeri. — Și totuși e-o meserie ciudată, nu? Atacul la persoană. — Radeți de mine? îl lua ea la întrebări. Nu, nu! Dar trebuie să recunoașteți că articolele dumneavoastră sunt de obicei cvasi-distrugătoare. Nu asta-și doresc cititorii dumneavoastră? — Își doresc o jurnalistică de calitate, spuse Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
începe să-i bată nebunește, spasmul visceral, adrenalină revărsata în sânge pe masura ce-și da seama că articolul e tot o împunsătura, c-a luat o țeapă a-ntâia... Adică vă imaginați toate astea? Vă-ncântă? De-asta faceți meseria asta? Pentru prima oara în acea dimineață, Fanny păru cuprinsă de o ușoară neliniște. — Nu ne-am putea întoarce la ideea că eu sunt cea care pune întrebările? întreba ea pe un ton glacial. — De ce? Pentru că așa se obișnuiește. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Am petrecut prea multe ceasuri încercând să-i refac încrederea în el. Fanny își deschise reportofonul pe furiș și rămase cu el în mână. — Păi, zise ea într-o doară, Virginia Woolf spune undeva că partea cea mai proastă a meseriei de scriitor este aceea că depinzi tot timpul de laudele primite. — Asta-i și partea cea mai proastă când ești măritata cu un scriitor, spuse Eleanor. Dacă nu te entuziasmezi în fața creației lor, devin posaci, iar dacă te entuziasmezi, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
coapsă. — Uite cum stă treaba, spuse Eleanor. Cred c-am vrut să știți adevărul, dar asta nu-nseamnă că țin morțiș să-l și publicați. — Morțiș? o îngâna Fanny pe un ton sarcastic. Va rog frumos. — Știți care mi-e meseria. Cele două femei se priviră țintă preț de o clipă. Apoi Eleanor zise: — Da, știu, distrugeți viețile oamenilor. Îi tămâiați până cad pe spate, vă insinuați în căminele lor și-i momiți să-și dea drumul la gură, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
oamenilor. Îi tămâiați până cad pe spate, vă insinuați în căminele lor și-i momiți să-și dea drumul la gură, iar apoi le trădați încrederea, le faceți praf respectul de sine și le nimiciți liniștea sufletească. Asta vă e meseria. Soneria sună din nou. — La revedere, apucă Fanny să mai spună și dispăru. O clipă mai tarziu Eleanor o auzi trântind ușa din față. Se așeza pe un scaun, la masa din sufragerie, si privi în gol - sau, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ei, Creighton Dale. Erau în drum spre aeroportul Gatwick, de unde urmau să se îmbarce la bordul unei curse charter cu destinația Turcia. Mașină înainta pe șoseaua de centură a Londrei cu exact o sută zece kilometri pe oră. Avocat de meserie, Creighton respectă cu sfințenie viteză maximă legală. Carnetul lui de conducere era curat că lacrima și avea de gand să-l păstreze imaculat la nesfârșit. Ori de câte ori se grăbeau undeva, Fanny era cea care trecea la volan, în eventualitatea că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vrâncean și lui ungurean să-l îngroape pe-aici, pe aproape / în strunga de oi, iar la cap miorița să-i pună instrumentele specifice păstoriei, cele trei fluiere: de fag, de os, de soc. Această dorință reflectă dragostea păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea, chiar și după moarte, de lucrurile dragi lui. Este aici neputința omului de a se desprinde de sensul profund și grav al existenței. Moartea este văzută alegoric, substituită ca o mireasă zâmbitoare, căci, conform
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
continua sub alte forme. Existența lui se va prelungi într-un cadru cosmic, de o asemenea măreție, încât la moartea lui nu va mai fi necesar acel bocet al măicuței bătrâne. El știe sigur că, după moarte, își va continua meseria lui de cioban. Moartea dobândește sensul unei căsătorii cosmice, sugerând solidaritatea românului cu natura. Mulți cercetători au considerat acceptarea morții ca o formă de integrare a vieții în cosmos, o legătură a omului cu mediul în care trăiește. Alți cercetători
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
materiale a unităților și instituțiilor de învățământ de stat, inclusiv consolidări, reabilitări și dotări”. g finanțarea unor programe naționale de protecție socială, stabilite prin reglementări specifice; h finanțarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative, științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice, campionate și concursuri sportive școlare, cu participare națională și internațională, precum și olimpiade internaționale pe obiecte de învățământ. (Pentru corectitudinea textului, considerăm că este necesară eliminarea de la începutul acestuia a sintagmei „finanțarea privind
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
Zegrea că ce izolare cumplită i-ar Înghiți pe toți, dacă n-ar fi el, postașul? Dumneavoastră, domnule Gheretă, sunteți un vaccin contra singurătății. Credeți-mă când spun asta, pentru că mă pricep la medicamente! Îl crede. Noroc că Îi place meseria. Tratează scrisorile cu o grijă deosebită. Cu dragoste, chiar. În fiecare scrisoare se ascunde un om. Telegramele Îi displac. Chiar dacă nu toate aduc nenorociri. Veștile bune pot pricinui necazuri doar când vin prea târziu. A Întâlnit asemenea cazuri În carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Din păcate, Întrucât Grațian avea două urechi clăpăuge, ochi cafenii prietenoși și o gură cu buze groase peste o bărbie de masticator. Doar nasul era perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii susțineau chiar că așa ceva nici nu există. Așteptând să termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS, măcelar, aruncător de suliță, șofer de taxi, inginer silvic. După felul În care dormea Însă nici o meserie nu-l prindea mai bine decât aceea pe care cu onoare o ilustra de opt ani. În primul rând adormea de fiecare dată citind. Continua să țină cartea sub nas chiar când sforăia. Vorbea În somn. Ținea discursuri. Comenta cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însăși. O legătură care intriga pe mulți mai ales că de oferte avantajoase nu ducea lipsă. Ea Însă Îi rămânea credincioasă. Pentru că putea renunța la el În orice clipă, fără nici un efort, fără păreri de rău. Fără suferință! Își făcea meseria cu plăcere și se bucura să recunoască acest lucru. În rest, bătea străzile trăgându-l și pe Petru după ea. Trăia Într-un provizorat continuu și se Îngrozea la gândul că această legătură i-ar putea fi fatală. În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua-te-ar dracu, că departe mai ești! Alo, Canada? Ai chematul, dragă! Vorbiți, vă rog. Din cabina numărul 1, două fiind de toate, se auzi vocea guturală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Judecata de Apoi. Uneori se Întreba dacă autocritica și căința sunt același lucru și dacă În fața Cântarului divin acestea mai aveau greutate... În atelierul doamnei Koblicska mirosea a nuci verzi. Fiică de croitor „bărbați și dame”, ea a ales aceeași meserie. Și nu a greșit deloc, căci nici un atelier din oraș nu era mai căutat ca al ei. Rolul său era simplu. Cam la două luni Îmbrăca un costum de zi sau seară, croit, pentru el, și stătea, impunător cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Muzica lui Matei Îi scotea din minți ca și farurile aprinse ale tractorului. Duminica, Matei nu lipsea de la biserică. Era și cantor și diac. Avea o voce plăcută și era un bărbat vederos. Susana era mândră de el. Țărani de meserie erau puțini În sat și bătrâni. Copiii de școală primară intrau cu toții Într-o singură sală de clasă. Pentru gimnaziu se duceau la Zușag cu autobuzul. Foștii navetiști la mină sau la combinatul chimic, ca Matei, și-au vândut apartamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
polonezi care vindeau vapoarele lui Jaruzelski oricui le dădea În schimb câțiva ani de libertate. Când s-a trezit, a văzut că șeful nu era de găsit. Nici el, nici fata. Nu și-a făcut griji. Șeful era geolog de meserie și nu i s-a Întâmplat să se rătăcească. În pustă, nici nu te poți rătăci. Toate drumurile duc la Budapesta, la Balaton ori la Viena. Ca să ajungi la Episcopia Bihorului, trebuie să ai un ghinion nemaipomenit. În caz că vrei asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar după aceea; își vor putea face o opinie despre calitățile, capacitatea intelectuală a acestora (nivel de cultură generală, grad de pregătire în domeniu, trăsăturile lor de oameni onești și de bună-credință, integri, dacă au avut deprinderile riguros impuse de meseria lor, dacă au fost demni, patrioți și care nu s-au condus după principiul ubi bene, ibi patria au mers unii, până la sacrificii ș.a.), precum și despre activitatea ca diplomați și aportul lor la binele României. Imaginea pe care a avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de onoare a Societății de Prietenie România Africa; Cetățean de onoare al comunei sale natale. CORIOLAN ATANASIU Născut în Brăila, la 17 septembrie 1932, într-o familie nevoiașă cu patru copii, el fiind mezinul. Tatăl său, Ion, era tipograf de meserie, iar mama, Sofia, casnică. La vârsta de patru ani, a rămas orfan de tată și viața a devenit și mai grea pentru familie. Este căsătorit din anul 1953, cu o brăileancă (Emilia) și are doi fii și trei nepoți. Studii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
realizează un profit sută la sută, scriitorul zece la sută". Sistemul editorial nu funcționează sau funcționează în detrimentul autorului, cîtă vreme cel care a scris cartea ia 5% din preț, librarul 25-30%, iar editorul nu pierde nimic, niciodată. Totuși, scrisul e meserie; ce-ai scris, marfă. Îți "desfaci" cartea și... ... te ajută Dumnezeu și Sfînta Piață Liberă. Nu-i chiar așa. Nu toți autorii își pot vinde cărțile singuri. Ne aflăm într-o criză a cititului, dar și a cumpăratului de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]