2,571 matches
-
îi spuse Vitellius lui Flavius Valens, care era așezat în fața lui. Prăjea măruntaie de mistreț... N-am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens clătină din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la picioarele lui... Își aminti cuvintele Velundei - gladiatorul... Orpheus... Nu era de-ajuns să urmeze indicațiile oracolului ca să intre triumfător în Roma? Scutură din cap și mușcă din piciorul de miel. — Trebuie să moară. El a ucis-o. Începu să mestece energic. — Interoghează-l. — L-am interogat înainte să-l închid în celulă. N-a deschis gura. Fă cum crezi, imperator. Ești convins că el e ucigașul? Judecă-l. Dar soldații tăi... Le-am dat mulți bani. Au obligația să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu ai știință. Oare mesagerii mei sunt mai înceți decât ucigașul ăla? — Mai întâi răsplata mea. Vitellius aruncă pe masă un săculeț burdușit. Hector se uită înăuntru, apoi vârî săculețul sub haina de blană. — Galba a fost ucis. Hangiul, care mesteca într-o oală, întoarse o clipă capul, apoi își văzu în continuare de treabă. — Galba? exclamă Vitellius uimit, aproape înecându-se. Deodată își aminti viziunea pe care o avusese în pădure, mergând spre Velunda. Caesar, Augustus, Germanicus, Caligula, Nero... apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împlinit... Dorința mea s-a împlinit. Fortuna mă așteaptă. — Nimeni nu te-a ales împărat, zise Hector sec. Obrajii lui Vitellius se dezumflară deodată. — Nu m-au ales... Cum așa? Își scoase din gură bucata de carne pe care o mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și un vas plin cu apă. — Bea. Proculus avea în față tot pâine și apă. Valerius încercă să ridice vasul cu mâna stângă, dar brațul îl durea atât de tare, încât trebui să-l apuce cu dreapta. Mâncă încet pâinea, mestecând îndelung. Asculta distrat cum un instructor îi povestea lui Proculus că la Cremona, ocupată acum de vitellieni, Caecina pusese să se construiască o arenă unde aveau să se desfășoare apropiatele munera. — Vitellius i-a umilit pe soldații noștri care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Otho... Mă refer la cei care au venit la Bedriacum din Dalmatia, Pannonia și Maesia, într-un cuvânt, din Illiria... Toți cei care au ajuns să lupte alături de Otho împotriva vitellienilor au fost pedepsiți. — Altă greșeală gravă, zise Proculus mestecând ultima bucată de pâine. Astfel, Illiria va avea un alt motiv să se ridice împotriva lui Vitellius cu prima ocazie. — Un alt motiv? întrebă Hyrpus. Și care ar fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tracului aveau un scop precis. Se ridică și reluă antrenamentul care, dincolo de aparența jocului, presupunea un efort enorm. Soarele apunea când Valerius se întinse pe salteaua lui de paie. Nu-i era foame și-și simțea mușchii arzând din cauza efortului. Mestecă încet felia de pâine care constituia cina și rămase nemișcat, cu capul pe sacul în care păstra panglica albă a Velundei. Proculus stătea lângă el. — Povestește-mi despre durere, Valerius. Proculus aprinse o lampă și o puse pe podea. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să plângă în mijlocul mulțimii, ținându-și în brațe copilul ca și cum ar fi un cerșetor, așa cum ai făcut ieri în... — Zeii mă părăsesc, îl întrerupse Vitellius. Marte îmi întoarce spatele, iar prezicătorii își bat joc de mine... Vitellius vorbea, plângea și mesteca în același timp. — Caecina m-a trădat, lui Valens i-au tăiat capul... Armata mea continuă să piardă. Foarte mulți au dezertat, iar Antonius Primus învinge. A ajuns acum la porțile Romei... Skorpius s-a sinucis, iar Orpheus trăiește. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cele 14 dansatoare a căror frumusețe abia se ascunde în spatele fragilelor anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vom redresa pe plan economic. În final, madam bioenergetician îmi oferea adresa unui distins realizator de programe pe calculator privind armonizarea ritmurilor biologice cu cele cosmice și guvernamentale. Onorariului insignifiant i se mai adăugau cei cincizeci de mii pentru broșura “ Mestecați rar și cu înghițituri mici. Arta supraviețuirii la agatârși”. N-are rost să vă mai plictisesc cu nenumăratele experiențe cărora le-am pătruns intimitățile și mă voi opri la cititul destinului pe talpa tălpii, o zguduitoare revelație care nu m-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe stradă. Într-o marți, pe la prînz, m-am postat c-un zîmbet cald lîngă gardul Facultății de Filologie și nu m-a abordat nimeni feeric. Un puști apărut de nicăieri m-a privit iscoditor cîteva secunde, proțăpit În fața mea. Mesteca gumă. Fără nici o explicație a făcut un balonaș grețos și l-a spart, speriindu-mă. M-am Întors acasă. Cum m-a văzut, Mariana a-nceput să cînte. De la linia melodică introductivă simplă, de iubire stinsă, a trecut În registrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care (așa am citit) erai scos ca să fii bătut ori să te plimbi ca un cîine prin curte ori să mănînci din nou bătaie. Înghițind ani de zile un terci cu viermi. Suportai insultele și pumnii și viermii și-i mestecai și pe-ăia, c-aveau proteine. Ți-era foame. Treceau patruzeci de ani. Și acceptai deodată să stai de vorbă-n fața reflectoarelor cu Păunescu. Prin acest aparent simplu fapt, Ciuceanu (și din nenorocire nu doar el) nefăcînd altceva decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gustări minuscule, negre, măsline, prăjiturele de casă, nu se vedea bine dar regele a-nceput să mănînce, părea Înfometat, scriitorul l-a-ntrebat cum s-a simțit În România pe care tocmai o vizitase după atîția ani, și el i-a răspuns, mestecînd, bine. Atmosfera s-a destins. Au Început să mestece cu toții. Să pună Întrebări. Cum pot face ca prietenul meu să nu-și piardă erecția În timp ce-și pune prezervativul? Ideea este să faceți din acest lucru o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vedea bine dar regele a-nceput să mănînce, părea Înfometat, scriitorul l-a-ntrebat cum s-a simțit În România pe care tocmai o vizitase după atîția ani, și el i-a răspuns, mestecînd, bine. Atmosfera s-a destins. Au Început să mestece cu toții. Să pună Întrebări. Cum pot face ca prietenul meu să nu-și piardă erecția În timp ce-și pune prezervativul? Ideea este să faceți din acest lucru o parte a distracției, psihologic vorbind, o atitudine de genul „Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vrei să mă dezbrac pentru tine ? Sigur că vroiam, astfel Încît m-am dus la un concert de jazz anul trecut, piruetînd printre automobilele de lux ale unor oameni ce nu se duceau la concert. Mi-am lipit guma de mestecat pe parbrizul unui Audi A6 din care cobora o doamnă. Mirosea a colonie. „Se mințea cu turbare, dincolo de orice imaginație, dincolo de ridicol și absurd. Toată lumea Învățase să mintă. CÎștiga cel care mințea cu mai multă nerușinare. Curînd nu mai fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Stone, că nu stătea altfel. Dramă ce ne Înviorează tocmai În clipa-n care jandarmul beat Îl calcă pe biciclist. Concertul a fost memorabil și, la ieșire, mi-am recuperat guma de pe parbrizul doamnei și-am Început s-o mestec pe blues-ul ce mă ducea acasă. RECVIEM PENTRU PABLO „Barbara Cartland este regina romanului sentimental. O figură unică În istoria scrisului.” Răspunsul pe care l-a adresat detractorilor săi o salvează de toate păcatele: „Nu-mi pasă de literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Se Întîlnește cu eroul În spatele unei biserici. Descriere fiord. Un pește sare În apă. Valetul pleacă. Femeia din Olanda e Întîlnită pe-o dună de deșeuri artificiale. Aluzie profund senzuală. Ultima țară și ultima femeie sînt anonime. În timpul povestirilor, DJ mestecă atent. E foarte abil În bucătărie. Descriere abilități. După o săptămînă, devine inabil. Îl atacă fluturii și gîndăceii care după ziua de luni Începuseră să-l Îndrăgească, acum Își schimbă comportamentul. Don Juan vrea un walkmen. Apare mașina valetului (un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Așa a crezut el. Și a tras consecințele. Știi și d-ta că a stat 15 ani la închisoare; 15 ani, până a fost grațiat. Pantelimon mușcase cu spor dintr-o felie de parizer, și se trudea acum s-o mestece cât mai repede. Ioanichie Petrescu îl privea zâmbind. - Și dacă a fost grațiat, continuă după o pauză, nu mai poate fi arestat pentru că poartă pelerina lui unchiu-su... Dar vezi că nu se astâmpără. Are dreptate Năstase: sunt unii oameni care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă la loc. - E din 6 iunie 1966, spuse. - A apărut și s-a distribuit acum trei zile, precizează Ghibercea. N-ați auzit nimic despre edițiile apocrife ale Sdnteii? Pantazi luă scobitoarea, o rupse în bucățele și începu s-o mestece încet, concentrat. - De doi ani verific identitatea și cercetez dosarele lucrătorilor de la uzinele pe care le cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea. Dar nu știu nimic precis, adăugă începînd să depună
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
piste ca și noi: explozia de la Fabrica de Cerneală, procesul subdirectorului Muzeului Armatei, supravegherea tipografiei și a distribuției ziarului. I-am întîlnit peste tot. Și, foarte probabil, au utilizat și ei calculatoarele electronice... Fără nici un rezultat. - Și totuși, începu Pantazi mestecând calm un rest de scobitoare, totuși, afacerea nu poate fi decât internațională. Noi suntem o țară mică, și dușmanii noștri interni au fost demult anihilați sau reduși la neputință. Este imposibil de închipuit că, sub ochii noștri, s-a putut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a întîmplat, de ce s-a supărat fata... Fără să-și dea seama, Maria se îmbujorase. - Povestea, îți repet, e foarte simplă, continuă Antim ridicând ochii și privind-o, așa cum abia mușcase din al doilea sandwich și rămăsese încurcată, neîndrăznind să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic din coniac, își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
escabeche? E foarte bun. Vino mai aproape, stai aici. — Enrique, spuse ea lipindu-se de el. Își așeză o mînĂ pe coapsa lui și cu cealaltă Îl mîngîie pe gît: — Enrique al meu. — Ai grijă cum mă atingi, spuse el mestecînd. Stau foarte rău cu spatele. — Te bucuri că te-ai Întors din război? — Nu m-am gîndit la asta. — Enrique, ce-i cu Cucho? — Mort, la Lérida. — Și Felipe? — Mort. Tot la Lérida. — Arturo? — Mort la Teruel. — Și Vicente? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce-ți trebuie la o femeie, nu? Ei Îi plăceau oaspeții pentru că unii aduceau lucruri culturale cu ei - domnul John spunea că nevastă-sa e moartă după cultură, așa cum un tăietor de lemne e mort după Peerless, tutunul Ăla de mestecat care era foarte bun. De fapt, el respecta dragostea ei pentru cultură, pentru că ea-i zisese că iubește cultura așa cum iubește el whisky-ul tare și-i mai zicea: — Packard, nu-i nevoie să-ți pese și ție de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plăcuse niciodată de Evans și nici n-avea vreo urmă de respect pentru el, dar simțea că delegatul era periculos. Nu stătuse să-l analizeze, dar Îi observase privirea lipsită de expresie și gura mai Încleștată decît a unuia care mestecă tutun. Și mai avea și un dinte veritabil de elan prins de lanțul de la ceas. Era un colț frumos, provenit de la un mascul de vreo cinci ani. Era un dinte frumos și domnul John Îl mai privi o dată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dădu bărbatului de lîngă el. Acesta ne zîmbi și paznicul Îi aprinse țigara. — Tare drăguț mai ești cu mine, Îi spuse apoi paznicului. Paznicul ne Întinse Înapoi pachetul de țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel scund de la fereastră. Am fost o dată acolo. — Cred și eu c-ai fost, spuse paznicul, n-am ce zice. Ne-am mutat chiar În fața lor. Paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]