KorAP: Find »[drukola/base=mișca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...833 >

20,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

trece spre cafeneaua de sub scări. Au vopsit cașcarabeta unde se vindea bere la dozator. Acolo sunt oprite două mașini cu soldați antitero. Văd pentru prima dată în ultimii vreo opt ani cum țâșnește apa din amorașii din mijloc și se mișcă pe jet un fel de scoică, bănuiesc că e scoică. Polițiștii stau în colțuri și nu lasă pe nimeni să treacă. - Ce se-ntâmplă aici? întreb un reporter de la televiziunea prin cablu, pe care-l știu din vedere. - O să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
perete, patru inși dotați cu burți impozante, apți să dezlege tainele psihicului uman, râd gros. Maxențiu, amicul meu, se melancolizează și-și plimbă privirea peste adunare. - Nu c-aș vrea să mă laud, dar am prevăzut că lucrurile încep să miște... Mișcă, zice criticul. Max e tot mai întunecat la față, își mușcă buza de jos, se trage de mustață și presimt că se apropie momentul exploziei. Nu știu ce formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
patru inși dotați cu burți impozante, apți să dezlege tainele psihicului uman, râd gros. Maxențiu, amicul meu, se melancolizează și-și plimbă privirea peste adunare. - Nu c-aș vrea să mă laud, dar am prevăzut că lucrurile încep să miște... Mișcă, zice criticul. Max e tot mai întunecat la față, își mușcă buza de jos, se trage de mustață și presimt că se apropie momentul exploziei. Nu știu ce formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea loc.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
e moale, dacă dau cu vârful papucilor, se iau brazde cu tot cu iarbă. Când le întorc, găsesc râme, se răsucesc deranjate de soare, unele sunt rozalii, altele mai galben-cenușii. Altele bat spre verde. Dacă le rup în două, ele încă mai mișcă și fiecare poate s-o ia în altă direcție. Și amândouă au cap și coadă. - Râmele înoată? - Nu mai întinde atâta viermii ăia! Ce prostii îți mai trec prin cap? - Zi bogdaproste și vino la baba... ia de-aici. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă mai sunt! Nu încerc s-o sărut, nu mă mișc, căldura ei îmi face bine, parcă toate arcurile acelea întinse de prea multă vreme, gata să se rupă, revin încet la loc. Râde și ea, mă știe de fapt bine. - Nu vreau să plec chiar acum... - Știu... Te pun să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug? Mă-ntorc. - Ce faci, profesore? Stai, potoală-te, că nu ești tu clientu’ nostru, râde Alifie, o cunoștință de demult, de pe la ștrand. Te-am văzut când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
unu’ din altă gașcă, ne râcâiam între noi de mult, de la o mașină și-un cur... M-au prins mai beat într-o noapte și mi l-au retezat... Io nici nu mai lucrez de-acuma, că nu mai pot mișca fantele, da-i duc pe ăilalți. - Am ajuns, aici stau. - În jaful ăsta? Dup-atâta școală? - În ăsta... - Bine, profesore... Ne-om mai vedea noi. Și... aici n-ai grețuri, băieții știu că ești de-al nostru, poți să umbli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe suprafața căreia navighează cocoloașe și mă transform într-un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu ochi mari, negri. Bat din palme, nu se clintește. Pe gresie, o bucată de săpun ros. A mâncat săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare păcăleală ai tras! Ia-ți coada la spinare cât mai repede, până nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de alcool, zvîrli cît colo cuțitul și se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău ultimele picături din băutura Împuțită pe care și-o prepara, ca de obicei, singur, Închise ochii, răpus de somn și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
María Alejandra... Iar pe căpitanul meu o să-l bucure nespus să verifice de ce un avorton ca tine se ocupă de vrăjitorie. Zicînd acestea, negrul Întinse brațul și Îl apucă de gît, strîngîndu-și mîna puternică ce părea o creangă de fier: - Mișcă-te! i-a poruncit pe același ton zeflemitor, dar care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lanțuri și-o să lucrezi cît e ziulica de lungă. O să te păzesc În permanență, chiar dacă tu nu mă vei vedea, iar la căderea nopții va trebui să dormi oriunde se va-ntîmpla să te afli, fiindcă altfel, dacă descopăr că te miști prin Întuneric, Îți tai boașele... Ne-am Înțeles? Sebastián Mendoza Își pierdu două degete de la mîna stîngă - aceleași pe care „stăpînul” lui le avea atrofiate - Înainte de a ajunge la concluzia că nu-și putea permite să facă nici cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu timpul Într-o teroare irepresibilă, accentuată de faptul că, deseori, treceau săptămîni Întregi fără să-l vadă pe răpitorul lui, deși simțea neîncetat În preajmă prezența lui amenințătoare. Unde anume se ascundea sau cum reușea performanța de a se mișca de colo-colo fără să-și trădeze prezența și făcîndu-l totodată să priceapă că „se afla acolo”, păzindu-l, era ceva care scăpa inteligenței chilianului, Însă era limpede că Iguana Oberlus aluneca precum o umbră sau ca o ființă invizibilă, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
gîturile și a rămîne țepeni, cu capul dat pe spate, Într-o grimasă tragică. Focile răsuflau greu În golf, deschizîndu-și botul numai cît era necesar, iguanele marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl văzu intrînd pînă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se excite: - Cum Îndrăznești? Îi strigase el. E oare asta demn de o femeie castă, dintr-o familie spaniolă nobilă? Parc-ai fi o indiancă. - Atunci nu te mai mișca, Îl rugase ea, cu umilință. Nu pot să-mi păstrez castitatea dacă te miști așa, În sus și În jos. - Roagă-te atunci, veni răspunsul marelui hidalgo din Extremadura. Roagă-te, după cum ai obligația s-o faci, În timp ce eu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îndrăznești? Îi strigase el. E oare asta demn de o femeie castă, dintr-o familie spaniolă nobilă? Parc-ai fi o indiancă. - Atunci nu te mai mișca, Îl rugase ea, cu umilință. Nu pot să-mi păstrez castitatea dacă te miști așa, În sus și În jos. - Roagă-te atunci, veni răspunsul marelui hidalgo din Extremadura. Roagă-te, după cum ai obligația s-o faci, În timp ce eu mă mișc pentru a procrea un fiu, că doar asta e obligația mea. Acel ipochimen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îl rugase ea, cu umilință. Nu pot să-mi păstrez castitatea dacă te miști așa, În sus și În jos. - Roagă-te atunci, veni răspunsul marelui hidalgo din Extremadura. Roagă-te, după cum ai obligația s-o faci, În timp ce eu mă mișc pentru a procrea un fiu, că doar asta e obligația mea. Acel ipochimen, pe care-și dorise Întotdeauna să Îl trăsnească cerul și pe care l-a și trăsnit pe cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ghicească, după modul În care era ținută, cum anume avea să fie folosită. În cele din urmă, cînd se simți sigur, continuă să Înainteze, ieși din apă și se opri din nou, la vreo doi metri distanță. Începură să se miște Încet, dîndu-și tîrcoale și studiindu-se unul pe altul tot mai aduși de spate, cu mușchii Încordați, gata să sară și simulînd lovituri de pumn pe care nu se hotărau să le dea, conștienți amîndoi de faptul că prima greșeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
puțin pe gînduri și se dădu jos din pat cu mare grijă, fără să-l deranjeze pe cel care dormea. Înaintă Încet spre pistoale, se uită la ele fără să le atingă și se Întoarse spre Oberlus, care nu se mișcase deloc și respira regulat. Se aplecă, luă una dintre arme și Îi trase cocoșul cu amîndouă mîinile, Întorcîndu-se pe același drum, pînă cînd se opri În fața răpitorului ei. Acesta băgă de seamă că era zgîlțîit ușor, iar cînd deschise ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să văd dincolo de chipul tău, Încercînd să mă conving de faptul că În spatele lui se ascunde totuși o ființă omenească, mi-a fost cu neputință. Strînse cu mai multă putere arma cînd băgă de seamă că el voia să se miște. Nu Încerca! Îi atrase ea atenția. Rodrigo m-a Învățat să trag cu arma... Abia astăzi am descoperit pe fața ta o expresie omenească, adăugă, Întorcîndu-se la firul monologului ei. În timp ce mă Îmbrăcam, mi-ai adus aminte de vărul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să rămînă nepedepsit. Făcu o pauză. Și, după cît se pare, nu e singura lui crimă... Două cadavre, rămășițe omenești, resturi ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de vreo sută de ori, din Odiseea. Ca și cum ar fi simțit că e privit, Oberlus ridică privirea și se uită la ea. Rămaseră așa multă vreme, În tăcere, pînă cînd el arătă din cap spre pîntecele ei umflat: — Se mai mișcă? Întrebă. — Uneori. - CÎnd o să se nască? - Nu știu. Pe insula asta și În peștera asta se pierde pînă și noțiunea timpului... Poate că mai sînt două luni. Făcu o pauză - . Nici nu prea am chef să se nască, adăugă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Unul dintre ei prost, iar ceilalți doi supuși la toate cîte li se poruncește. Privește-i! I-ai transformat În niște biete animale cu mai puțină voință decît un cîine... PÎnă cînd o să-i ții așa? Nici măcar nu se pot mișca... - PÎnă cînd o să treacă primejdia. - Chiar tu ai spus că aici nu ne paște nici o primejdie. Ceea ce faci cu ei este inuman. - Eu sînt inuman. - Știu, admise Niña Carmen cu naturalețe. Și mai știu și că ești mulțumit de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]