2,689 matches
-
palmă de parcă ar fi vrut să-l facă praf.) CÎnd ai venit aici, erai l’homme moyen sensuel(##notă - Un ins oarecare, prin nimic ieșit din comun (În limba franceză În original.) ##), plin de complexe legate de mama ta și minuscule sentimente de vină față de tîrfele alea adolescente pe care le-ai futut În Bangkok. Acum nu te mai apasă absolut nici o grijă morală. Ești mîna dreaptă a țarului crimei de pe-aici și nici măcar nu ești conștient de asta. — Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Excelent. Vreau să fac multe tumbe și el se pricepe de minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decor. Arătă către Bez și electricianul șef. —Și Violet? Se întoarse către ea. — Tocmai am ajuns. Direct de la aeroport. —Violet, așa ceva e pur și simplu inacceptabil, spuse Philip Cantley cu asprime. Își strânsese părul grizonant într-o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată lată, nu prea strânsă, asemenea unui dandy din secolul optsprezece. Nu-i mai lipsea decât un baston cu măciulie de argint pe care să-l răsucească. Își așternu privirea asupra ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a riscului. Reflectoarele din jurul meu îmi băteau în față, arzând ca un soare tropical. M-am ridicat și m-am întors - uite, fără mâini! - simțindu-mă ca un echilibrist sau ca un trapezist, la zece metri deasupra scenei, un punct minuscul în spațiul infinit. Uitându-mă la barele de la nivelul picioarelor mele îmi venea să mă arunc printre ele, agățându-mă când de una, când de alta, asemenea unui gimnast. —Hei! Las-o mai încet cu distracția! strigă Bez, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tunzi de tot îți scoți în evidență toate trăsăturile, și ochii lui Sophie, care erau deja mari, păreau acum de-a dreptul imenși, ca aceia ai unei eroine dintr-un desen animat japonez. Purta blugi cu talie joasă, o bluză minusculă și, da, una din acele perechi îngrozitoare de teniși. Am oftat. Începu să vorbească cu o răbufnire de sticlă de apă minerală agitată. —Sam? Lurch mi-a zis că ești aici cu Violet. Unde e Margery? Se uită de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oricum, ar fi fost imposibil să-și dai seama de pe scenă cine e la zece metri înălțime, sus pe schelă. Din spatele meu, se auzi un țipăt înăbușit. Ne-am răsucit cu toții dintr-odată, ceea ce nu era ușor în acel spațiu minuscul; Matthew se împiedică de una dintre greutăți și probabil că s-ar fi prăbușit dacă nu am fi fost înghesuiți ca niște sardele. Așa, s-a împiedicat și s-a proptit de Bez, care s-a înclinat ușor către Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedea un șir de uși așezate suficient de aproape una de alta ca să anunțe dimensiunea meschină a camerelor din spatele lor. Prima ușă pe stânga era a sufrageriei; acolo m-a condus Hazel. Față-n față cu sufrageria era o bucătărie minusculă, aproape chicinetă. Motivul pentru care arhitectul nu așezase holul pe o latură a apartamentului, astfel încât să nu despartă sufrageria de bucătărie, era un mister; puse laolaltă, cele două încăperi ar fi dat un spațiu de dimensiuni agreabile. Hazel nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rostit încet aceste cuvinte pe care mi le amintesc și acum: „Pentru noi, femeile din Granada, libertatea este o robie vicleană, iar robia, o subtilă libertate. „Apoi, fără să mai adauge nimic, a scos din coșul ei de răchită un minuscul flaconaș verzui. „În seara asta, ai să torni trei picături din acest elixir într-un pahar cu sirop de migdale pe care ai să-l oferi tu însăți vărului tău. O să vină la tine așa cum fluturele vine spre lumina lămpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Doar tata a rămas senin în ziua aceea de plecare în pribegie, iar pe buzele lui, Salma a putut chiar citi, de-a lungul întregii traversări, un zâmbet straniu. Căci se pricepuse să-și rostuiască, în chiar miezul derutei, un minuscul câmp al victoriei. II Cartea de la Fès Aveam vârsta ta, fiule, și niciodată n-am mai revăzut Granada. Dumnezeu n-a vrut ca soarta mea să fie scrisă toată într-o singură carte, ci să se desfășoare, val după val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în sala de așteptare până să isprăvească treaba cu alte șase cliente. De îndată ce Salma își expuse cazul, afișă un zâmbet binevoitor, jurându-se că peste șapte zile problema ei va fi dată uitării. — Vărul tău are în cap un diavol minuscul pe care va trebui să-l alungăm. Dacă ar fi aici, l-aș vindeca pe loc. Dar am să-ți transmit puterea de a-l exorciza tu însăți. Te voi învăța o formulă pe care ai să i-o reciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de acum eram liber, dar că puteam continua să trăiesc la castel până aveam să-mi găsesc o locuință în exterior, adăugând că ținea să-mi continuu, cu același zel, studiile și predarea. A luat apoi de pe masă o carte minusculă pe care a depus-o ca pe o ostie pe palma mea deschisă. Deschizând-o, am descoperit că era scrisă în arabă. — Citește cu voce tare, fiule! M-am executat, răsfoind paginile cu nesfârșite precauții: — Carte a rugăciunii ceasurilor... încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
l-am iubit din clipa aceea, în ciuda ceremoniei pe care tocmai mi-o impusese. Faptul că un om atât de puternic, atât de venerat de creștinătate în Europa și pretutindeni, se putea lăsa covârșit astfel de emoție la vederea unei minuscule lucrări în arabă ieșite din atelierele vreunui tipograf evreu, iată ceva ce mi se părea demn de califii de dinainte de perioada decadenței, ca de pildă al-Maamun, fiul lui Harun al-Rașid, fie ca Atotputernicul să le dăruiască mila Sa și unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
enorma structură albă, așezată într-o piscină pătrată, cu apă puțin adâncă. Avea o formă extraordinară, cea a unui sân senzual, cu sfârcul chiar în centru, îndreptat către cer. Suprafața, vedea Maggie acum, era formată din mii de cărămizi albe, minuscule. —Altarul Cărții, spuse Uri cu vioiciune. Unde țin Pergamentele de la Marea Moartă. Știți că au fost găsite într-o, cum îi spuneți în engleză? O urnă? Așa că asta a dat forma vasului. — Deci nu e un sân atunci, zise Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dedesubt. Abia atunci văzu și Maggie. Pe pământul de dedesubt era așezat un oraș în miniatură, cu ziduri, străzi și case. Totul era perfect, până și micile acoperișuri roșii și rândurile coloanelor lucrate manual, până și copacii pitici și cărămizile minuscule din fiecare zid. Orașul avea grădini, turnuri, chiar și un coloseum. Maggie era confuză: să fie oare o copie a Romei antice? Dar ce era structura aceea care le domina pe toate celelalte, din marmură solidă și de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vor da afară. Maggie păși cât de ușor putu peste barieră și apoi peste șanț. Se simțea ca Gulliver în ghete până la gleznă, sau ca Alice în Țara Minunilor, trecând cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a ceea ce se temea că era intrarea cu portic a unei reședințe impunătoare. Se uită în spate, la Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la doar câțiva metri, se afla însăși Piatra, Piatra de Temelie, locul în care Avraam fusese gata să-și sacrifice fiul. Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice. Maggie se afla acum deasupra acestei scări minuscule, îndeajuns de aproape ca să examineze fiecare treaptă lucrată individual. Fusese imposibil de observat de departe, peretele din lateral o punea în umbră. Se ghemui ca să vadă capătul scărilor, suprafața netedă ce ducea către poartă. O atinse, dar simți doar praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale, aparate pentru măsurat calitatea piciorului de a fi stâng sau drept, gloanțe minuscule pentru împușcat animale invizibile etc). VOCEA LUI GRUBI: Ce mizerie! Ce mizerie! VOCEA LUI BRUNO: Asta nu mai era treaba noastră. VOCEA LUI GRUBI: Și cine vrei s-o facă? VOCEA LUI BRUNO: Ăștia și-au bătut joc, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de funcționare standard a celei mai performante baterii. Când, În fine, aceasta murise, conform obiceiului, procedase la activarea bătrânului Citizen. Ghinion Însă. În lunga pauză oferită de excesul de zel al ceasului Seiko, cel cu cadran alb căpătase apucături proaste. Minusculul afișaj electronic Își făcea conștincios datoria, În schimb, cele trei limbi indicatoare ale variantei mecanice, de care se servea În mod curent pentru că erau vizibile fără să fie nevoie să apropie ceasul de ochi, ba se mișcau - cu deosebire, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se strâmbă ipocriți, părându-li-se la fel de acră ca strugurii la care nu ajung. Am avut și noroc, de ce să nu recunosc, dar norocul Îi ajută pe cei care merită. Totul a pornit de la o scânteie, de la activarea a ceva minuscul, ca un punct rătăcit Într-o infinitate de alte puncte. Asta se Întâmplă așa, ca la radio, la trecerea fără pauză de la o melodie la alta: cea care e pe sfârșite se aude din ce În ce mai Încet, timp În care următoarea intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea ticsită și febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura mâinii mele, care arată ca un inel de șervet fantezi, confecționat dintr-un fel de celuloid semitransparent, verde deschis cu roz, este o podoabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
amiezii de vară, ca unul din acele personaje paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu interes, cu amuzament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Întunecați, care ieșeau o dată la doi ani (este bine că, În acest punct, amintirile converg) zburau printre brazi sau Își arătau petele roșii și franjurile cadrilate, În timp ce se Încălzeau la soare pe ferigile de pe marginea drumului. Țopăind pe deasupra ierbii, un minuscul Ringlet, denumit Hero, nimerea În plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În căutarea unor femele ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o floare la alta, vedeam haloul care vibra În jurul trunchiului cu formă aerodinamică a unui fluture Colibri, oliv cu roz, suspendat În aer deasupra corolei În care Își Înmuiase limba lungă. Frumoasele lui larve negre (ce semănau cu o cobră minusculă când Își propulsa afară segmentele sub formă de ochi din față) au apărut, peste două luni, pe iarba umedă de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul mării de verdeață străpunsă de razele soarelui, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mică bufniță. Printre banalele suveniruri achiziționate la Biarritz Înainte de plecare, suvenirul meu preferat nu era nici micul taur din piatră neagră, nici scoica sonoră, ci un obiect care astăzi pare aproape simbolic - un toc din spumă de mare cu un minuscul cristal incastrat În partea sa ornamentală. Îl țineai aproape de un ochi, Îl Închideai pe celălalt și, după ce scăpai de clipitul genelor, vedeai Înăuntru o miraculoasă panoramă fotografică a golfului și a șirului de stânci care se termina la far. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]