5,864 matches
-
fost primii care au folosit denumirea de „cardioplegie” pe parcursul acestor studii. Doctorul Sealy relatează că au folosit de rutină această soluție până în 1960, când cardioplegia nu mai era de actualitate. Au început să apară din ce în ce mai multe publicații privind apariția leziunilor miocardice după folosirea soluțiilor conținând potasiu, astfel că Shumway, din California, a început să utilizeze hipotermia locală, prin circularea unei soluții saline reci în sacul pericardic, în același timp cu clamparea aortei [10]. Această tehnică de răcire a sacului pericardic s-
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
doar prin clamparea aortei în normotermie, declarând apariția contracturii ischemice a inimii („inima de piatră”), subliniind dezavantajele acestei tehnici. Cooley semnalează că majoritatea pacienților care au dezvoltat contractură ischemică aveau o hipertrofie severă a ventriculului stâng, ceea ce demonstra insuficiența protecției miocardice, mai ales la cordurile cu nevoi crescute de oxigen ale ventriculului stâng. Cercetările de laborator care au studiat durata ischemiei normotermice necesară pentru apariția leziunilor, au stabilit că aceasta este de 30-60 de minute. Jennings și colab. au arătat că
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
sunt necrotice, iar o oră de ischemie este letală pentru toate celulele. Extrapolarea la om a acestor studii pe animale, poate fi doar presupusă; astfel, limita ischemică clinică letală este și probabil va rămâne necunoscută. Majoritatea chirurgilor consideră că leziunile miocardice ireversibile apar după 30 de minute de ischemie normotermică. Observația potrivit căreia subendocardul și ventriculul hipertrofiat sunt mai susceptibili la ischemie, a sugerat că dezechilibrul dintre cererea și oferta de energie/oxigen miocardic este singurul mecanism responsabil pentru disfuncția cardiacă
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
rămâne necunoscută. Majoritatea chirurgilor consideră că leziunile miocardice ireversibile apar după 30 de minute de ischemie normotermică. Observația potrivit căreia subendocardul și ventriculul hipertrofiat sunt mai susceptibili la ischemie, a sugerat că dezechilibrul dintre cererea și oferta de energie/oxigen miocardic este singurul mecanism responsabil pentru disfuncția cardiacă postischemică, astfel că strategiile de protecție miocardică au fost îndreptate către obținerea unor modalități de scădere a necesităților miocardice de oxigen. În 1976, Hearse și colab. [12] au descris soluția cardioplegică St.Thomas
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
de ischemie normotermică. Observația potrivit căreia subendocardul și ventriculul hipertrofiat sunt mai susceptibili la ischemie, a sugerat că dezechilibrul dintre cererea și oferta de energie/oxigen miocardic este singurul mecanism responsabil pentru disfuncția cardiacă postischemică, astfel că strategiile de protecție miocardică au fost îndreptate către obținerea unor modalități de scădere a necesităților miocardice de oxigen. În 1976, Hearse și colab. [12] au descris soluția cardioplegică St.Thomas 1 și importanța cunoșterii fiziologiei și biochimiei celulei miocardice supuse ischemiei, în oprirea cardiacă
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
susceptibili la ischemie, a sugerat că dezechilibrul dintre cererea și oferta de energie/oxigen miocardic este singurul mecanism responsabil pentru disfuncția cardiacă postischemică, astfel că strategiile de protecție miocardică au fost îndreptate către obținerea unor modalități de scădere a necesităților miocardice de oxigen. În 1976, Hearse și colab. [12] au descris soluția cardioplegică St.Thomas 1 și importanța cunoșterii fiziologiei și biochimiei celulei miocardice supuse ischemiei, în oprirea cardiacă și perfuzarea cardioplegică [13,14]. Principiile de bază ale protecției miocardice chirurgicale
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
astfel că strategiile de protecție miocardică au fost îndreptate către obținerea unor modalități de scădere a necesităților miocardice de oxigen. În 1976, Hearse și colab. [12] au descris soluția cardioplegică St.Thomas 1 și importanța cunoșterii fiziologiei și biochimiei celulei miocardice supuse ischemiei, în oprirea cardiacă și perfuzarea cardioplegică [13,14]. Principiile de bază ale protecției miocardice chirurgicale au fost stabilite de acest grup, mai ales în ceea ce privește efectele și nivelul optim al hipotermiei, potasiului, calciului, glucozei și osmolalității. Solorzano și colab
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
necesităților miocardice de oxigen. În 1976, Hearse și colab. [12] au descris soluția cardioplegică St.Thomas 1 și importanța cunoșterii fiziologiei și biochimiei celulei miocardice supuse ischemiei, în oprirea cardiacă și perfuzarea cardioplegică [13,14]. Principiile de bază ale protecției miocardice chirurgicale au fost stabilite de acest grup, mai ales în ceea ce privește efectele și nivelul optim al hipotermiei, potasiului, calciului, glucozei și osmolalității. Solorzano și colab. [15] din Toronto au atras atenția chirurgilor cardiaci în 1978, când au introdus conceptul perfuzării retrograde
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
mai ales în ceea ce privește efectele și nivelul optim al hipotermiei, potasiului, calciului, glucozei și osmolalității. Solorzano și colab. [15] din Toronto au atras atenția chirurgilor cardiaci în 1978, când au introdus conceptul perfuzării retrograde a sinusului coronarian pentru a îmbunătăți protecția miocardică. Chiar dacă Gott și colab. au descris această tehnică în 1957, ea nu a fost folosită până la raportarea experienței acestui grup. Menasche și colab. [16], din Paris, au raportat o largă experiență folosind perfuzarea retrogradă și i-au subliniat utilitatea la
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
la pacienții cu operații valvulare aortice. În primii ani ai chirurgiei cardiace s-a acordat puțină atenție posibilității ca sindromul de debit cardiac scăzut postoperator să fi fost datorat efectelor negative secundare ale operației în sine. Nici o mențiune despre necroza miocardică ca și complicație a chirurgiei sau ca determinant al debitului cardiac scăzut sau despre stunning (depresia miocardică temporară). În 1967, Taber, Morales și Fine [17] au descris zone mici de necroză miocardică, estimate a reprezenta 30% din masa VS, la
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
posibilității ca sindromul de debit cardiac scăzut postoperator să fi fost datorat efectelor negative secundare ale operației în sine. Nici o mențiune despre necroza miocardică ca și complicație a chirurgiei sau ca determinant al debitului cardiac scăzut sau despre stunning (depresia miocardică temporară). În 1967, Taber, Morales și Fine [17] au descris zone mici de necroză miocardică, estimate a reprezenta 30% din masa VS, la un grup de pacienți care au decedat la scurt timp după intervenția cardiacă și le-au considerat
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
ale operației în sine. Nici o mențiune despre necroza miocardică ca și complicație a chirurgiei sau ca determinant al debitului cardiac scăzut sau despre stunning (depresia miocardică temporară). În 1967, Taber, Morales și Fine [17] au descris zone mici de necroză miocardică, estimate a reprezenta 30% din masa VS, la un grup de pacienți care au decedat la scurt timp după intervenția cardiacă și le-au considerat determinate de sindromul de debit cardiac scăzut. În 1969, Najafi și colab. au descoperit cazuri
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
30% din masa VS, la un grup de pacienți care au decedat la scurt timp după intervenția cardiacă și le-au considerat determinate de sindromul de debit cardiac scăzut. În 1969, Najafi și colab. au descoperit cazuri frecvente de infarct miocardic acut difuz subendocardic la pacienții cărora li s-a practicat înlocuire valvulară, fapt care a dus la încriminarea metodei intraoperatorii de management miocardic și au presupus că problema este reprezentată de insuficienta perfuzie a stratului subendocardic în timpul by-pass-ului cardio-pulmonar (BCP
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
de sindromul de debit cardiac scăzut. În 1969, Najafi și colab. au descoperit cazuri frecvente de infarct miocardic acut difuz subendocardic la pacienții cărora li s-a practicat înlocuire valvulară, fapt care a dus la încriminarea metodei intraoperatorii de management miocardic și au presupus că problema este reprezentată de insuficienta perfuzie a stratului subendocardic în timpul by-pass-ului cardio-pulmonar (BCP). La începutul anilor 1970, când a început dezvoltarea chirurgiei coronariene, s-a observat o proporție importantă de infarct miocardic transmural în perioada perioperatorie
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
metodei intraoperatorii de management miocardic și au presupus că problema este reprezentată de insuficienta perfuzie a stratului subendocardic în timpul by-pass-ului cardio-pulmonar (BCP). La începutul anilor 1970, când a început dezvoltarea chirurgiei coronariene, s-a observat o proporție importantă de infarct miocardic transmural în perioada perioperatorie (ulterior dovedit a reprezenta o complicație a chirurgiei cardiace în general). În 1973, Hultgren a observat un procent de 7% de IMA transmural la pacienții cu artere coronare normale cărora li s-au practicat diverse intervenții
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
a chirurgiei cardiace în general). În 1973, Hultgren a observat un procent de 7% de IMA transmural la pacienții cu artere coronare normale cărora li s-au practicat diverse intervenții cardiace și, astfel, demonstrează nevoia urgentă de îmbunătățire a protecției miocardice în timpul intervențiilor cardiace. Dezvoltarea cunoștințelor în acest domeniu a fost facilitată de aplicarea unor metode de identificare a necrozei miocardice pe parcursul vieții și de cuantificarea acestora. Criteriile ECG de identificare a IMA transmural și a leziunilor ischemice au fost aplicate
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
artere coronare normale cărora li s-au practicat diverse intervenții cardiace și, astfel, demonstrează nevoia urgentă de îmbunătățire a protecției miocardice în timpul intervențiilor cardiace. Dezvoltarea cunoștințelor în acest domeniu a fost facilitată de aplicarea unor metode de identificare a necrozei miocardice pe parcursul vieții și de cuantificarea acestora. Criteriile ECG de identificare a IMA transmural și a leziunilor ischemice au fost aplicate postoperator și corelate cu nivelurile plasmatice ale enzimelor cardiace specifice. Koh a arătat corelația directă dintre nivelul seric al transaminazelor
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
a observat creșterea nivelurilor serice ale enzimelor de necroză cardiacă (92%) după o operație scurtă și simplă cum ar fi defectul septal atrial. Este dificil de spus cine a fost primul care s-a gândit la metode speciale de management miocardic pe perioada intervenției. Probabil prima metodă a fost perfuzia coronariană retrogradă în chirurgia valvei aortice, raportată de Lillehei și colab. în 1956 și ulterior de Gott și colab. Oprirea cardiacă electivă a fost publicată de Melrose în 1955. Alte metode
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
intervenției. Probabil prima metodă a fost perfuzia coronariană retrogradă în chirurgia valvei aortice, raportată de Lillehei și colab. în 1956 și ulterior de Gott și colab. Oprirea cardiacă electivă a fost publicată de Melrose în 1955. Alte metode de protecție miocardică au fost propuse de Hufnagel și colab. în 1961, el fiind cel care a introdus răcirea cardiacă cu gheață, apoi Shumway și Gripp care au introdus perfuzia locală cu soluție salină rece. Utilizarea agenților farmacologici ca mijloc de protecție miocardică
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
miocardică au fost propuse de Hufnagel și colab. în 1961, el fiind cel care a introdus răcirea cardiacă cu gheață, apoi Shumway și Gripp care au introdus perfuzia locală cu soluție salină rece. Utilizarea agenților farmacologici ca mijloc de protecție miocardică a început în 1970. La sfârșitul anilor 1970, Clark și colab. au demonstrat efectele favorabile ale Nifedipinei și blocanților de calciu. Conceptul reducerii ischemiei miocardice prin inducerea opririi imediate a activității electromecanice, cardioplegice, a fost studiat la Clinica Mayo unde
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
au introdus perfuzia locală cu soluție salină rece. Utilizarea agenților farmacologici ca mijloc de protecție miocardică a început în 1970. La sfârșitul anilor 1970, Clark și colab. au demonstrat efectele favorabile ale Nifedipinei și blocanților de calciu. Conceptul reducerii ischemiei miocardice prin inducerea opririi imediate a activității electromecanice, cardioplegice, a fost studiat la Clinica Mayo unde se punea la punct soluția rece Melrose. Lipsa unui avantaj evident a dus la abandonarea ei. Timp de mai mulți ani, în SUA, a rămas
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
și colab., în 1977 [21]. Studii randomizate au demonstrat eficiența cardioplegiei, iar Buckberg a identificat sângele ca fiind un vehicul optim pentru livrarea cardioplegiei (1976). În 1960, Danforth, Naegle și Bing [22] au demonstrat rapiditatea cu care se reface rezerva miocardică de energie după ischemie, dacă oprirea electromecanică este continuată pentru câteva minute în perioada de reperfuzie. Această observație cheie, este raportată în 1978 de către Buckberg și colab., care au demonstrat experimental că un rezultat postoperator eficient este obținut prin folosirea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
la tehnica cardioplegică și de reperfuzie. Ultima contribuție la managementul cardioplegiei o constituie modul de livrare a cardioplegiei. Buckberg - în America de Nord și Menasche - în Europa au demonstrat eficiența și siguranța administrării retrograde și anterograde în chirurgia valvulară și coronariană. PROTECȚIA MIOCARDICĂ PREOPERATORIE INDUCȚIA ANESTEZICĂ - FACTOR DE RISC PENTRU ISCHEMIE Managementul protecției miocardice include măsurile de prevenire a ischemiei miocardice datorate bolii cardiace aterosclerotice, datorate anesteziei sau datorate erorilor de tehnică chirurgicală. Managementul anestezic trebuie să asigure un raport optim între cererea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
o constituie modul de livrare a cardioplegiei. Buckberg - în America de Nord și Menasche - în Europa au demonstrat eficiența și siguranța administrării retrograde și anterograde în chirurgia valvulară și coronariană. PROTECȚIA MIOCARDICĂ PREOPERATORIE INDUCȚIA ANESTEZICĂ - FACTOR DE RISC PENTRU ISCHEMIE Managementul protecției miocardice include măsurile de prevenire a ischemiei miocardice datorate bolii cardiace aterosclerotice, datorate anesteziei sau datorate erorilor de tehnică chirurgicală. Managementul anestezic trebuie să asigure un raport optim între cererea și oferta de oxigen miocardic [56]. Cererea de oxigen miocardic este
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
Buckberg - în America de Nord și Menasche - în Europa au demonstrat eficiența și siguranța administrării retrograde și anterograde în chirurgia valvulară și coronariană. PROTECȚIA MIOCARDICĂ PREOPERATORIE INDUCȚIA ANESTEZICĂ - FACTOR DE RISC PENTRU ISCHEMIE Managementul protecției miocardice include măsurile de prevenire a ischemiei miocardice datorate bolii cardiace aterosclerotice, datorate anesteziei sau datorate erorilor de tehnică chirurgicală. Managementul anestezic trebuie să asigure un raport optim între cererea și oferta de oxigen miocardic [56]. Cererea de oxigen miocardic este direct proporțională cu alura ventriculară, cu contractilitatea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]