2,584 matches
-
opoziția dintre Dumnezeu, ocrotitorul umanității și garantul stabilității universului, și mare, văzută ca forță haotică și ostilă lui Dumnezeu. În aceste texte, marea este desemnată nu doar prin termenul uzual (ebr. yam), ci și prin cuvinte cu un pronunțat caracter mitologic precum tehôm („marea primordială”, „abisul”) sau printr-un pluralis tantum, măyîm („ape”, cf. Ps 104,6-9). Toate aceste texte cu un clar colorit mitologic îl descriu pe Yhwh, creatorul ceresc, ca învingător definitiv împotriva tuturor puterilor mării: „Tu stăpânești trufia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
desemnată nu doar prin termenul uzual (ebr. yam), ci și prin cuvinte cu un pronunțat caracter mitologic precum tehôm („marea primordială”, „abisul”) sau printr-un pluralis tantum, măyîm („ape”, cf. Ps 104,6-9). Toate aceste texte cu un clar colorit mitologic îl descriu pe Yhwh, creatorul ceresc, ca învingător definitiv împotriva tuturor puterilor mării: „Tu stăpânești trufia mării, tu potolești frământarea valurilor ei” (Ps 89,10); „Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monștrilor în ape” (Ps 74
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
bună doză de aproximare din punct de vedere strict istoric. Contrar altor popoare din Orientul Apropiat antic, Biblia ebraică nu are o concepție cosmologică explicită despre lumea morților, datorită caracterului său specific yahwist care a dus la diminuarea tuturor referințelor mitologice și teologice care descriau lumea morților ca o regiune locuită de divinități sau ca un loc cu reguli proprii independente de suveranitatea universală a lui Yhwh. Fenomenul demitologizării a avut loc pentru că aceste concepții, admițând că existau din vremuri străvechi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Vasile Lovinescu), poate chiar mai plauzibil: informația aceasta nu s-ar referi neapărat la faptul că dacii au fost cei mai mari viticultori, vinificatori și băutori, aceste îndeletniciri trebuind să fie temperate printr-o lege a prohibiției, ci, în cheie mitologică, la amintirea pericolului pe care l-a reprezentat, pentru sistemul religios al dacilor, cultul dionisiac, a cărui sorginte este tracică, și nu grecească. Ar fi, de altfel, hazardat să afirmăm că, acum mai bine de două milenii, statul dac putea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
orientali cât și occidentali, este încă dificil să se ajungă la o unanimitate a părerilor despre felul în care această viață a fost cu adevărat. Cercetările mai vechi au propus teorii prin care s-a încercat o interpretare simbolică sau mitologică a existenței lui Buddha. Astfel, B. Kern a considerat-o un mit astronomic, așa cum a făcut și cu personalitatea lui Iisus. Un alt savant, profesorul H. H. Wilson de la Oxford, afirmase încă în 1854 că viața lui Buddha e un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și au fost oferite danii bogate, iar la stūpa lui Ănanda, discipolul iubit al lui Buddha, dărnicia regelui s-a concretizat în oferirea a un milion de piese de aur. De la Aśoka au rămas 35 de inscripții prețioase, cu conținut mitologic, religios și politic, gravate pe stâlpi și pilaștri sau în peșterile care constituiseră probabil locurile de recluziune ale primelor comunități buddhiste. Se afirmă că regele a întreținut 64 000 de călugări buddhiști și a construit nenumărate stūpe și mănăstiri. Pentru
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
serie de scrieri în care dimensiunea legendară are întâietate. Astfel sunt Jătaka, Sutta-Nipăta și Buddhavaṃsa, care sunt incluse în Khuddaka-Nikăya, și Lalitavistara sau „Povestea pe larg a jocului” (lui Buddha), una dintre cele mai cunoscute sūtre mahayaniste. În Jătaka, datele mitologice primează, până la a l transforma pe Buddha în prototip al „omului divin”, caracteristic tradiției indiene - aparținând unui sistem atestat în egală măsură și în alte arii geografice. Sutta Nipăta e o colecție de texte doctrinare scurte, unele dintre acestea conținând
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
toată partea ulterioară a vieții Iluminatului până în momentul morții. Legenda lui Buddha nu este doar o colecție arbitrară de povești mai mult sau mai puțin bizare. Este un ciclu bine coordonat, moștenirea slab alterată a unui lung trecut de tradiții mitologice care, populare pe vremea întemeierii buddhismului, au făcut corp comun cu doctrina nouă și au primit în ea drept de cetățenie. Legenda vieții lui Buddha a apărut într-o formă generală încă din secolul III î. Hr. Primul element important al
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
comunice între ele constituentele subsistemului. Conform afirmațiilor lui Edgar Morin, la nivel sociologic, odată cu studiul societăților arhaice apare problema unei complexități noi. Ceea ce caracterizează această complexitate este faptul că sistemul social comportă o organizare economică și o organizare noologică (ideologică, mitologică) și că aceste două tipuri de organizare sunt părți integrante ale sistemului social și interferează fiecare cu toate celelalte componente ale sistemului. Or, contrar unei interpretări schematice rezultate dintr-o greșită definire a culturii, economia este o bază a culturii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pref. Al. Piru, București, 1961-1962; A. I. Odobescu, Scene istorice. Câteva ore la Snagov. Pseudo-cynegeticos, București, 1961, Opere, I, pref. Tudor Vianu, București, 1965 (în colaborare), Scrieri alese, I-II, introd. Tudor Vianu, București, 1970, Doamna Chiajna. Scene istorice. Zece basme mitologice. Călătorie din Paris la Londra, pref. Tudor Vianu, București, 1970, Pseudo-cynegeticos. Scene istorice din cronicele române. Câteva ore la Snagov. Articole, pref. Constantin Măciucă, București, 1972; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele, București, 1963; Ion Agârbiceanu, Opere, I-XII, introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
Ninge). Există o vizibilă interferență între peisajul bucovinean și peisajul moral, dominat de o tristețe difuză a amurgului vieții, poezia senectuții fiind mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține Acteon, unde mitologicul vânător este transformat de zeița Artemis, surprinsă goală la scăldat, într-un cerb ce aleargă peste poieni de timp: „Tristele m-alungă spre departe/ și rup din carnea mea cu dinți de moarte”. Lirismul discret se regăsește și în elogiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Liniile sugerate de Personalitatea..., în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite „arhetipuri și metafore fundamentale”, în al doilea - „fascinația tiparelor originare”. De fiecare dată se identifică un strat arhetipal și mitologic, dedus, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta, pădurea, muntele, geniul, privirea, erosul, tanaticul. Este reconstituit, de asemenea, „arhetipul poetului”, pentru a se intui căile prin care, la autorul Luceafărului, se conjugă „omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
pitoresc în exces. Secerătoarele poartă „roșu mac” în păr și „vinete cicoare”, fete vesele „înoată” prin grâu, iar tineri țărani hăulesc pe lângă carele pline, „pocnind din bice”. Undeva, în podgoria răsunând de „chef și chiot”, apare, ca într-o scenă mitologică, „un satir încins cu viță”. La douăzeci și șase de ani, „sol al miilor ce-așteaptă-n suferință”, I. își puncta discursul cu semnale de alarmă: „Chiar sfânta noastră doină stă să piară!” Chemarea din 1901 lansată în „Sămănătorul” viza alienarea, decadentismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
de atunci; Între timp, numeroase cărți dedicate mitologiei românești au intrat În biblioteci, iar după 1989 mai multe titluri importante din bibliografia canonică a antropologiei culturale au fost traduse și publicate. Folcloriștii autohtoni au realizat câteva dicționare referitoare la figurile mitologice, datinile și sărbătorile populare, iar unele dicționare de sociologie și o traducere a unui dicționar de antropologie ar putea oferi informații despre teoriile și conceptele folosite În acest domeniu. Peisajul este foarte diferit de ceea ce aveam noi la dispoziție În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
folosite În acest domeniu. Peisajul este foarte diferit de ceea ce aveam noi la dispoziție În anii ’70. Cu toate acestea, tânărul Învățăcel sau cititorul pasionat de antropologie nu beneficiază Încă de nicio carte consacrată familiarizării lui cu formele ceremoniale și mitologice și cu limbajul de specialitate folosit În studiul mitului și al ritului. O vreme am crezut că este o simplă problemă de timp până ce va fi tradusă o lucrare de profil din bibliografia străină. Acum, după ce am parcurs numeroase titluri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai apropiată de un asemenea ideal ar fi uriașa Enciclopedie a religiilor coordonată de Mircea Eliade și publicată În 1987. Evident, nu este o lectură pentru un neinițiat și, În ciuda tratării tuturor formelor majore de ritual și a tuturor toposurilor mitologice, logica tratatului enciclopedic nu permite o structurare accesibilă a materiei după un principiu integrator. Majoritatea zdrobitoare a lucrărilor de specialitate rămân prizoniere unei abordări savante, În care accentul este pus pe viziunea asupra mitologiilor și ceremoniilor proiectată de fiecare școală
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau despre ansambluri ceremoniale precum șamanismul, vrăjitoria, inițierea, carnavalul ori charivari), utilitatea lor, ca instrumente taxonomice și surse pentru reflecții teoretice, este indiscutabilă. Ceea ce mi-am dorit să ofer prin această lucrare a fost o morfologie a fenomenelor ceremoniale și mitologice. Termenul morfologie poate să pară desuet, În contextul actual al dezbaterilor antropologice, context dominat de moda „antropologiei critice”. În ultimele decenii, antropologia s-a confruntat cu o reevaluare critică a statutului ei de știință și a „scientificității” metodelor ei. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale aceluiași fenomen, datorate apartenenței la o anume paradigmă teoretică (vezi discuțiile din V. Argyrou, 2002; M. Fisher, 2003; M. Kearny, 2004 etc.). Obiectivul meu principal a fost să ofer tânărului cercetător instrumentele necesare pentru identificarea unui fenomen ritual sau mitologic, pentru recunoașterea genului și speciei În care acesta se poate Încadra și pentru interpretarea lui prin categoriile cel mai des folosite În antropologia culturală și În mitologia comparată. Din aceste obiective derivă focalizarea, În discutarea fiecărei categorii de mit sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
avertismente referitoare la diferențele dintre savanți În ceea ce privește definirea, tipologizarea și interpretarea aceleiași clase de fenomene simbolice. Dacă scopul didactic impunea o asemenea configurare a fiecărui capitol, conținutul studiat a adus alte condiționări și a impus alte alegeri. Fenomenele rituale și mitologice sunt de o bogăție și de o varietate extraordinare: cum pot fi ele reunite și sintetizate Într-o singură lucrare? Ca În O mie și una de nopți, fiecare formă se deschide spre o alta, Într-o succesiune aparent fără
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
această perspectivă, observația lui G.S. Kirk (1970, p. 250) este perfect justificată: „Într-un anumit sens, istoria culturii grecești este istoria atitudinilor lor față de mit: nicio altă civilizație occidentală importantă nu a fost atât de preocupată de controlarea tradiției sale mitologice”. Pe de altă parte, preluând cuvântul și ansamblul de semnificații pe care dezbaterile din Grecia secolelor al VI-lea și al V-lea Î.Hr. le-au configurat, noi am preluat și dezvoltat un ansamblu de sensuri, care exprimă și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite tipuri de discurs, a termenului mythos, este legată, așa cum am spus anterior, de un proces (istoric, social, economic, cultural) lent și sinuos, de ruperea de o viziune „mitologică” tradițională despre lume și de instituirea unor categorii noi de gândire. Acest proces a fost atât de complex, iar implicațiile lui au fost atât de importante pentru istoria civilizațiilor moderne, Încât termenul cel mai des folosit pentru a-l denumi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
d) capacitatea de a emoționa; e) valoarea de model exemplar. Această transformare s-a produs ca rezultat al unei bătălii pentru autoritate, desfășurată Între două categorii de elite intelectuale (generic vorbind, filosofii și poeții) și două tipuri de discurs: Programul mitologic și adevărul asociat lui erau considerate ca având autoritate și eficiență, fiind demne de păstrat. Așa cum am văzut, miturile erau caracterizate de aceeași autoritate și eficiență ca și performanțele poetice. ș...ț Primii filosofi au Încercat să despartă discursul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca și performanțele poetice. ș...ț Primii filosofi au Încercat să despartă discursul poetic de aceste calități și să atribuie (discursului lor - n. M.C.) aureola de eficiență și adevăr. Ei s-au demarcat de teritoriul specific al discursului poetic și mitologic printr-un proces de autodefinire. În consecință, au Început să folosească eticheta mythos pentru acest teritoriu. Această distincție va fi dezvoltată și consacrată de către Platon. Convergența dintre cuvântul mythos și conceptul de mit se va face prin apariția primelor filosofii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În consecință, au Început să folosească eticheta mythos pentru acest teritoriu. Această distincție va fi dezvoltată și consacrată de către Platon. Convergența dintre cuvântul mythos și conceptul de mit se va face prin apariția primelor filosofii, care identifică discursul poetic și mitologic cu un sistem aflat În opoziție cu propriul lor program de adevăr (K. Morgan, 2000, pp. 23-24). În „fabricarea” conceptului de mit sunt implicate mai multe tipuri de demersuri și mai multe familii de gânditori: a) construirea unei evocări riguroase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
căutare, atunci când „esența” ascunsă a fost găsită, mediul care o ascundea și care a fost mijlocul prin care am putut ajunge la acea esență este abandonat. Interpretările alegorice propuse de vechii greci au conturat harta tuturor soluțiilor posibile. Astfel, povestirea mitologică „mincinoasă” poate ascunde: a) o esență divină distorsionată de relativitatea reprezentărilor umane; b) un fapt istoric transformat În poveste fabuloasă de avatarurile memoriei; c) un ansamblu de fenomene naturale, deformate de incapacitatea unei gândiri neștiințifice de a Înțelege logica naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]