11,461 matches
-
de greacă venind din Grecia în scopul găsirii unui post în școlile particulare sau la familiile grecești înstărite stabilite aici. Pentru această categorie, reprezentativ este Petre Gheorghiadis (1828-1896), originar din Iannina, stabilit la 1855 în capitala valahă, cumpărându-și o moșie și o casă și predând greaca în casele boierilor și negustorilor greci și români și la diverse școli particulare, fără o prea mare stabilitate (G.M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, București, 1902, p. 271-273). • În 1826 apare la București Abecedarul lancasterian al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Programul din octombrie 1944 era, în linii generale, similar cu cel din 193551. El viza instaurarea „Statului național-țărănesc“ și, prin înfăptuirea politicii agrare, crearea unui țăran nou, sănătos, înstărit și instruit 52. Partea inedită privea includerea reformei agrare, prin exproprierea moșiilor și împroprietărirea țăranilor. Dar partidul nu venea cu o formulă precis definită de înfăptuire a reformei 53. Pe de altă parte, intenția național-țărăniștilor era de a proceda la aplicarea exproprierii și împroprietăririi de îndată ce războiul ar fi luat sfârșit. Rațiunea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vor sustrage de la exproprierea treptată pe care promit s-o facă național-țărăniștii. În orice caz, ei ar avea grijă ca legea, pe care conducătorii național-țărăniști o făgăduiesc s-o facă pentru a defini ce înseamnă o fermă-model, să cuprindă toate moșiile ce trec de la 50 ha în sus“58. Este necesar de menționat aici că în proiectul legii de reformă agrară al guvernului Petru Groza, promulgat la 23 martie 1945, la articolul 22 se întâlnește o prevedere similară cu aceea din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de superstiții și incapabilă de progres. „Atitudinea de ieri - conchide autorul - este și atitudinea de azi, căci nu vedem ce i-ar fi putut modifica interesele. În discuțiile de astăzi e bine să cunoaștem și • Cristea Goilov era proprietarul unei moșii în comuna Hărmănești, județul Baia (A.N.I.C., fond Reforma agrară din 1945, județul Baia, dosar 79/1949). • Idem, fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 204/1945, f. 5. • Ibidem. • Pentru aserțiunile lui Constantin Garoflid din memoriul menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acordarea unei despăgubiri proprietarilor expropriați și amânarea aplicării reformei agrare până la sfârșitul războiului, au întâlnit adeziunea unanimă a reprezentanților moșierimii și a susținătorilor lor, nu însă și pe aceea a delegaților grupărilor politice de stânga, care solicitau confiscarea imediată a moșiilor și care incitau în permanență pe țărani să le împartă între ei. Acuzațiile aduse de Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România proiectului național-țărănesc pe tema neglijării producției agricole păreau cu atât mai greu de susținut, cu cât presa care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
e timpul de trecut la fapte. Comitetele sătești au de îndeplinit unul din cele mai mari și mai grele roluri, să înfăptuiască reforma agrară... Pentru aceasta ele n-au nevoie de statisticile lui Cipăianu, Lazăr Iliescu ș.a. Țăranii cunosc toate moșiile, cunosc și cât de mari sunt; trecerea pământului • „Finanțe și industrie“, 11.II.1945. Vezi și punctele de vedere în legătură cu reforma agrară și producția agricolă expuse de Romulus Zăroni, Vasile Luca și Lotar Rădăceanu în ședința consiliului Frontului Național Democrat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dorit sincer înfăptuirea reformei 101. Existența persoanelor aparținând unor asemenea categorii socio-profesionale în rândul cadrelor de conducere nu poate fi negată. Henry L. Roberts scria în acest sens că persoanele pe care le cunoscuse în 1944 la București sau la moșiile lor cu greu puteau fi numiți reprezentanți ai țărănimii. Cei mai mulți dintre ei erau juriști din clasa 97 „Scânteia“, 16.II.1945. • România în anii revoluției democrat-populare, 1944-1947, București, 1971, p. 152. • O. I. Cozlovschi, Problema agrară, în „Dreptatea“, 30.XII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
existat, de altfel, moșieri în acest partid, ca și în altele, care au venit chiar în întâmpinarea reformei 104. Or, unii dintre moșieri, precum Petru Groza, președintele Frontului plugarilor, organizație aservită comuniștilor, care incita pe țărani să ocupe cu forța moșiile, Scarlat Callimachi, poreclit prințul roșu, și alții au colaborat cu Partidul Comunist din România, sprijinindu-l în lupta pentru ascensiunea către putere 105. Cum proiectul legii anunțat de conducerea Partidului Național-Țărănesc nu se deosebea fundamental de cel expus în platforma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
producă cât mai mult, iar ceea ce produc să plece în afara țării. Concomitent cu situația prezentată, mănăstirile închinate nu-și mai achită obligațiile față de statul în care se aflau, căpătând, și în această ipostază, o situație privilegiată. După cum este știut, suprafața moșiilor mănăstirilor închinate și neînchinate era considerabilă; în Muntenia ea reprezenta 27,69% din suprafața rurală, iar în Moldova 22,33%. Primul pas pe calea secularizării este făcut la 13/25 noiembrie 1862, când se pune în aplicare propunerea lui Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
suprafața rurală, iar în Moldova 22,33%. Primul pas pe calea secularizării este făcut la 13/25 noiembrie 1862, când se pune în aplicare propunerea lui Costache Negri de a se strânge în casa statului român sumele obținute din arendarea moșiilor mănăstirilor închinate 17. Un al doilea pas, la fel de important, se realizează la 22 decembrie/3 ianuarie, ziua în care Camera votează, cu o majoritate semnificativă, o propunere făcută de 32 de deputați ca sumele amintite mai sus, în valoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Germania în special. Susținut de Titu Maiorescu, N. D. Ghica, Simion Mehedinți ș.a., Al. Marghiloman se pronunța pentru menținerea în continuare a neutralității. Petre P. Carp dorea o colaborare cu Puterile Centrale. Retras, după Consiliul de Coroană de la Sinaia, la moșia sa de la Țibănești, editează ziarul „Moldova“, a cărui conducere i-o încredințase lui Virgil Arion. Răsunetul cuvântului său era neînsemnat, fiind împotriva majorității opiniei publice. Ca și „Viața Românească“, în care C. Stere dezvolta argumente împotriva unui război alături de Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ne „lămurește pe dată cât de bine stăm cu biserica noastră națională“. • Ibidem, p. 191. • „Mai avem un mare și bun mecena, d. Vasile Stroescu, dar care ne-a părăsit pe noi, s-a dus în străinătate și venitul de pe moșiile sale din Basarabia, în urmă de aproape 300 de mii de lei anual, îl dă pentru cauza sfântă a fraților transilvăneni“29. Alexis Nour își exprima încrederea „că Basarabia e o mare posibilitate pentru românime. Numai că ea e o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
detaliat dintâi harta acestei țări de 5 milioane de ha, apoi când o veți călători în lung și-n lat, când veți ști a trece călare noaptea dintr-un sat în altul zeci de chilometri numai pe cărările și hotarele moșiilor; când veți străbate 900 chilometri malul Nistrului, 600 ai Prutului, 200 ai Dunării și 100 ai Mării Negre; când veți putea după aceasta să vorbiți totdeauna despre o așa țară lucruri veșnic noui, nerepetându-vă în fapte (se pot repeta numai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a mincemeat pie. / He stuck in his thumb / And pulled out a plum, / And said, «What a good boy am I!»“. CÎntecel inspirat, se pare, de figura administratorului episcopului Whiting, trimis de acesta să-l mituiască pe rege cu 12 moșii. Administratorul a furat un act de proprietate ascuns În plăcintă, Însușindu-și-l, apoi a făcut parte din juriul care l-a condamnat pe fostul său stăpîn la spînzurătoare. „Little Boy Blue, come blow your horn, / The sheep's in
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
, Gala (pseudonim al lui Grigore Pișculescu; 16.IV.1879, Didești, j. Teleorman - 8.III.1961, București), prozator, memorialist și traducător. Este fiul Chiriachiei (n. Ostreanu) și al lui Nicolae Pișculescu, administrator al moșiei Didești. Tatăl, mama și vizitiul familiei erau renumiți prin darul povestirii; multe dintre narațiunile scriitorului își au sursa în istorisirile lor. După cursul elementar urmat în satul natal și la Roșiori de Vede (1886-1890), învață la Liceul „Sf. Sava” din
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Spre a se „procopsi”, un flăcău se duce (în vis) la moara unui vrăjitor aflată pe alt tărâm: o „moară cu noroc” infernală. Scăldându-se, la îndemnul morarului, în lacul de alături, țăranul devine, prin căsătorie, boier, stăpân al unor moșii întinse. Dar numai în vis. Sluga Necuratului nu putea să-i procure decât iluzia opulenței și fericirii. Valorificând o variantă folclorică a motivului „pactul cu diavolul”, povestea poate fi considerată paradigma întregii literaturi a lui G. pe tema goanei după
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
o continui”, va declara el cu mândrie juvenilă în 1921 într-un articol publicat în „Sburătorul”, subliniind în repetate rânduri importanța pe care bogatele-i lecturi o vor avea în alchimia propriei creații literare. Bunicul după tată fusese arendaș al moșiei Fundoaia (ținutul Herța, fostul județ Dorohoi), de la numele căreia scriitorul își va crea mai târziu pseudonimul. Peisajele Moldovei și amintirile copilăriei petrecute acolo vor deveni materia lirică pe care poetul, în prima sa tinerețe, o va filigrana inconfundabil. Astfel, cele
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
gamele de limbă vorbită, în care tânărul scriitor excelează. Mutându-se în 1919 la București, continuă colaborarea la presa literară a vremii sub pseudonimul Alex. Villara (sub care scrie o poezie înfocată de exaltare a tradiției istorice medievale, precum poemul Moșii, datând din 1915), apoi ca B. Fundoianu, cu poeme și foiletoane în „Vieața nouă”, „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Sburătorul literar”, „Contimporanul”, „Integral” ș.a.). Frecventează, de altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
acuză adesea lipsa de profunzime. Cunoscător al mediului sătesc, D.-D. încearcă să lămurească probleme legate de specificul etnic și de situația țăranilor. Așa apare, în 1903, broșura Avem cu ce să ne mândrim. În capitole despre grai, cântec și moșia strămoșească, schița de istorie și teorie etnofolclorică a românilor este bogat ilustrată cu fragmente de cântec popular. Perioada tulburărilor țărănești din 1907 avea să-i inspire alte două texte: O părere în chestia țărănească (1907), în care, nepărtinitor, preconizează rezolvarea
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
și după un an e ales în Divanul Ad-hoc. După Unire primește funcții importante în guvernul de la Iași (ministru la Departamentul Lucrărilor Publice, apoi la Finanțe și la Justiție). În 1861 abandonează activitatea politică și se retrage la una dintre moșiile sale. Mai predă, gratuit, lecții la școala din Cotnari și la liceul din Botoșani, iar în 1864 primește de la Mihail Kogălniceanu însărcinarea de a explica țăranilor legea rurală. Reacția lui M. este surprinzătoare, și Kogălniceanu e nevoit să intervină energic
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
1881 și 1891 și-a îndeplinit misiunea de ambasador la Londra. Începând din 1876 este, în mai multe rânduri, președinte al Academiei Române. În ultimii ani ai vieții, slăbit și bolnav, țintuit de o paralizie parțială, duce o viață retrasă, la moșia Ghergani. Concepția politică a lui G. asimilează ideile lui Ion Câmpineanu, fapt evident încă din suita de articole publicate în Correspondance de Bucarest. Turcofil convins, el se lasă cucerit de perspectiva unificării Principatelor sub suzeranitate turcească, dezavuând totodată (în broșuri
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
nu este nici politicianul reformator, nici negustorul - la distanță sau local -, nici meșteșugarul sau muncitorul industrial, ci țăranul român producător de cereale. În toate sistemele de organizare socială și politică și de infrastructură culturală a tuturor societăților, de la rumânul de pe moșia boierească sau răzeșul liber (din care cu atâta mândrie se revendica Ion Creangă), până la țăranul cooperator din societatea socialistă sau „capul de gospodărie” țărănească din societatea tranziției postcomuniste de astăzi. Nu ne place să recunoaștem, dar și în prezent, la
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Nobilității i se adaugă vocația culturală a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică și urmase filosofia la München, Aglae, la rândul ei, era instruită, animată de idei liberale și de idealul Unirii. R. își petrece copilăria la moșia Căiuți (județul Bacău), învață cu preceptori străini, cărora le datorează, cel puțin, stăpânirea limbilor franceză, germană și engleză. În toamna lui 1870 este trimis la un pension din Geneva, internatul lăsându-i numai amintiri neplăcute. În anul următor e înscris
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
în științe. Își va continua studiile la un colegiu din Paris, cu intenția de a deveni inginer. Moartea tatălui, moștenirea grevată de datorii și totala inaptitudine pentru desen îl fac să se întoarcă în țară. În pofida eforturilor sale, în 1888 moșia Căiuți este vândută, iar familia se mută la Târgu Ocna, apoi la Bacău. Lipsit de ambiții politice, dar silit de nevoi financiare, R. va intra în viața publică: în 1889 e numit prefect de Roman, dar demisionează după câteva luni
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
numai în românește, dar și în limbile greacă, franceză și germană. La Paris, în 1844, audiază cursurile lui Jules Michelet. Peste doi ani se găsea din nou în capitala Franței, pentru afaceri. Mare proprietar, R. duce o viață retrasă, la moșia lui din Muscel, fiind totodată profesor la Câmpulung. Unionist înfocat, este ales, în septembrie 1857, deputat în Divanul ad-hoc. În 1861 era președinte al Judecătoriei din Câmpulung. A semnat și Traducătorul sau Un vechi deputat. Fire agitată, plină de orgolii
RUCAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]