3,149 matches
-
a infamelor „lettre de cachet” (scrisori de întemnițare) prin care suveranul putea trimite pe oricine la Bastilia, fără o judecată prealabilă. Această prerogativă, de care ceilalți regi ai Franței nu se prea folosiseră până acum, era ilustrarea principiului că persoana monarhului era infailibilă, având de partea sa voința divină, singura căreia trebuia să îi dea socoteală pentru faptele sale. O altă decizie a fost Revocarea Edictului de la Nantes (în 1685), și privarea calviniștilor de libertatea lor de cult. Totuși, nu trebuie
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
la tron strănepotul său, deoarece Regele-Soare le-a supraviețuit fiului și nepotului său. Însă noul rege, Ludovic al XV-lea al Franței (1715-1774) este minor, iar Regența este asigurată de unchiul său, ducele Filip de Orléans, contrar testamentului lăsat de monarhul defunct. În cei opt ani de Regență, Filip de Orléans a încercat să dărâme eșafodajul monarhiei ultraautoritare printr-o serie de reforme: redă Parlamentului dreptul de „remontrance” (dojană la adresa unui act regal), suprimat cu 60 de ani în urmă, încearcă
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
combaterea absolutismului și, beneficiind de susținerea orășenimii sărace, declanșează răscoale la Rennes, Dijon, Toulouse, Pau și Grenoble. Un factor natural accentuează nemulțumirile: inundații și apoi secetă, duc la recolte slabe și, în consecință, prețul cerealelor crește nemăsurat. În aceste condiții, monarhul cedează, la 8 august 1788 hotărându-se convocarea statelor generale pentru data de 1 mai 1789. Procedura electorală franceză prevedea că fiecare dintre cele trei stări - clerul (starea I), nobilimea (starea a II-a) și restul societății (starea a III
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
Maria Theresa. După moartea ei, soțul ei s-a recăsătorit cu nepoata lui, Mariana de Austria. Unul dintre strănepoții ei, Filip, Duce de Anjou, a devenit regele Filip al V-lea al Spaniei, și prin el, Elisabeta este strămoașa actualului monarh al Spaniei, Juan Carlos I al Spaniei.
Elisabeta a Franței () [Corola-website/Science/310468_a_311797]
-
arta geto-dacă. Formațiunea social-economică geto-dacă era cea de tipul obștei sătești, a proprietății colective a pământurilor. Dar alături de proprietatea comună funciară exista și proprietatea privată a "comatilor", precum și proprietatea privată a regelui, a nobililor și a preoților. Teoretic, pământul aparținea monarhului. "Comatilor" le rămânea tripla obligație față de stat (a plății dărilor, a participării la lucrările publice și a satisfacerii obligațiilor militare). La prea puținele date transmise de autorii antici cu privire la economia geto-dacilor se adaugă mărturia istoricului got Iordanes (sec. VI e.n.
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
al XVIII-lea a murit și a fost succedat de Contele d’ Artois, Carol al X-lea. Carol al X-lea al Franței s-a încoronat în 1825, potrivit vechiului ceremonial, la Catedrala de la Reims, acceptând caracterul sacru. Acesta, fiind monarh de drept divin, controla majoritatea Camerei Deputaților. Deși nu existau partide politice, presa juca un rol important. În jurul cotidienelor politice s-au polarizat oameni politici care formau grupări și care se angajau în diverse dezbateri. O parte din presa politică
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
guvernare. Acesta a încălcat acest acord ulterior și s-a proclamat în favoarea republicii. Legitimiștii și Orleaniștii susțineau revenirea monarhiei, ambele formând o mică majoritate. Cele două grupări cădeau de acord că Contele de Paris (candidatul grupării orleaniste) să fie desemnat “monarh”. Legitimiștii doreau o monarhie autoritară. Orleaniștii doreau o monarhie militară. Contele de Chambaud era atașat de simbolurile regaliste și nu voia să renunțe la drapelul alb, deși tricolorul era deja utilizat de câteva decenii și acceptat de întreagă populație a
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
vizitat-o la Curte doar pentru a face horoscopul atât pentru ea, cât și pentru copiii ei. Este foarte probabil ca Nostradamus să fi fost suficient de abil să își dezvăluie viziunile neplăcute în expresii ambigue, având în vedere că monarhii absoluți indiferent cât de amabili se arătau la început față de clarvăzători erau renumiți pentru pedepsirea mesagerilor din cauza mesajului lor. Cuvintele lui Nostradamus au fost amintite cu admirație. Opunându-se impecabil magicenilor și vrăjitorilor, conducătorii Bisericii Romano-Catolice ar fi vrut să
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
Un împărat este un monarh, de obicei domnitorul suveran al unui imperiu. Acest titlu face parte din categoria titlurilor nobiliare. Împărații de obicei sunt considerați a fi deasupra regilor în rang. La origine, etimonul cuvântului împărat, anume latinescul imperator, desemna conducătorul victorios al armatei române
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
anului 1866, domnitorul Cuza este răsturnat de o coaliție formată din liberali și conservatori. Bucureștenii, în număr de 30.000 îl întâmpină pe prințul Carol de Hohenzollern la Băneasa, unde primarul Capitalei, Dumitru Brătianu, îi oferă cheile orașului. În timpul domniei monarhului Carol I în calitate de rege (1881-1914), Bucureștii au traversat o evoluție spectaculoasă, căpătând o înfățișare tot mai apropiată de cea a capitalelor din Europa apuseană, motiv pentru care orașul ajunge să fie supranumit „micul Paris”. De altfel, legătura cu orașul francez
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
povestește despre el că ar fi fost în stare să rupă cu mânile o poctoavă sau să îndoaie o bară de fier.Dar unii presupun că potcoava de cal era turnată pe atunci dintr-un aliaj mai moale ca azi.Monarhul avea o înălțime de 1,76 m, înălțime care în aceea perioadă de timp era uriașă.August suferea de boala "diabetus melitus" din care cauză i-au fost amputate două degete la picior, de asemenea suferea de hipertensiune arterială, având
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
-lea. A fost elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice. Constituția din 1938 se întemeia pe critica regimului de partide și pe doctrina corporatismului. După moartea regelui Ferdinand, sub domnia căruia fusese promulgată Constituția democratică din 1923, noul monarh a devenit Regele Mihai, minor la acea vreme. Astfel, funcția de șef al statului era îndeplinită în numele său de o regență, care nu a reușit să se ridice la înălțimea pe care o impuneau problemele vieții politice românești. În aceste
Constituția României din 1938 () [Corola-website/Science/306177_a_307506]
-
Italiei din Primul război mondial. Stabilirea Republicii Italiene și mai târziu a Regatului Italiei, conduse de Napoleon, a început să încurajeze naționalismul în rândurile celor care trăiau în acele regiuni. Când regimul lui Napoleon a început să se clatine, alți monarhi italieni pe care i-a instalat au încercat să-și păstreze tronul hrănind acele sentimente naționaliste, pregătind începerea revoluțiilor. Printre aceștia s-a numărat și viceregele Italiei, Eugène de Beauharnais, care a încercat să primească acordul Austriei pentru a fi
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
victorii militare, oricât de mult ar fi ridicat acestea moralul. A fost nevoie și de o regândire a comportamentelor politice, sociale și culturale, și de construcția unor noi metafore despre „noi” și „ei”. Deși adesea caracterizat ca o federație de monarhi, Imperiul German, în sensul strict, era o federație de state. Constituția nord-germană din 1866 a devenit (cu unele modificări de exprimare) în 1871 Constituția Imperiului German. Cu această constituție, noua Germanie a căpătat unele trăsături democratice, și anume Dieta Imperială
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
ca șef religios al marșului. După traversarea Porților Ciliciene, Balduin de Boulogne s-a îndreptat pe cont propriu spre ținuturile armenești din zona Eufratului. La începutul anului 1098 în Edessa, Baldwin a fost adoptat ca moștenior de regele Thoros, un monarh grec ortodox care se afla în relații foarte proaste cu supușii săi armeni. După asasinarea lui Thoros, Balduin a devenit noul monarh, creând Comitatul Edessei, primul stat cruciat. Între timp, armatele cruciate au mărșăluit spre Antiohia, care se afla cam
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
zona Eufratului. La începutul anului 1098 în Edessa, Baldwin a fost adoptat ca moștenior de regele Thoros, un monarh grec ortodox care se afla în relații foarte proaste cu supușii săi armeni. După asasinarea lui Thoros, Balduin a devenit noul monarh, creând Comitatul Edessei, primul stat cruciat. Între timp, armatele cruciate au mărșăluit spre Antiohia, care se afla cam la jumătatea distanței dintre Constantinopol și Ierusalim. Creștinii au ajuns aici în octombrie 1097 și au asediat orașul aproape opt luni. În timpul
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
obțină o mare victorie. Consiliul de Coroană care a hotărât intrarea României în război a avut loc în ziua de duminică, 27 august 1916, ora 11 dimineața, la Palatul Cotroceni. La consiliu au participat: Spre deosebire de consiliul din august 1914, noul monarh, regele Ferdinand a deschis lucrările anunțând că "a convocat pe mai marii țării nu ca să le ceară un sfat, căci hotărârea lui este luată, ci ca să le ceară sprijinul". Regele a anunțat apoi hotărârea sa de a angaja România de
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
a României, cu pașapoarte și vize legale. Informat de cele petrecute, regele Carol II l-a chemat pe generalul Mircescu și i-a dat ordin să se sinucidă. Nevând de ales, naivul ministru, devenit trădător din neatenție, a îndeplinit ordinul monarhului. Ulterior s-a aflat că, spioana Gerda era manevrată din umbră de doi agenți străini din Galați, Rosensweig și Dimitrie Rostovski-Bruhatov. Generalul Mircescu s-a sinucis în anul 1928 în urma descoperirii faptului că planul de mobilizare a Armatei Române fusese
Ludovic Mircescu () [Corola-website/Science/304869_a_306198]
-
o nouă ordine în care Europa era sub controlul unui ansamblu de patru puteri: Austria, Prusia, Rusia și Anglia. Pentru a păstra vechile regimuri dinastice, neluând în seamă dorințele și aspirațiile națiunilor care doreau să-și creeze state proprii, naționale, monarhii Prusiei, Austriei și Rusiei creau, în 1815, Sfânta Alianță, un pact de asistență mutuală între monarhii absoluți europeni îndreptată împotriva frământărilor revoluționare, și care, până în 1823, a permis împiedicarea tuturor mișcărilor liberale sau naționale europene. Tratatul „Sfintei Alianțe“a fost
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
Insula Mân emite propriile monede și bancnote care circulă liber alături de monedele Regatului Unit și bancnotele engleze sau scoțiene. Poștă Insulei Mân emite propriile timbre, având un venit semnificativ din emiterea edițiilor speciale pentru colecționări. În fiecare Dependența a Coroanei, monarhul britanic este reprezentat de un Locotenent Guvernator, un post care este în principal ceremonial. Insulele Canalului fac parte din teritoriile anexate de Ducatul Normandiei în 933 de la Ducatul Bretaniei. William Cuceritorul, Ducele de Normandia, a pretins titlul de Rege al
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
și-a securizat pretenția prin Cucerirea Normanda a Angliei. În urmă conflictelor ulterioare dintre Regele Anglie și Regele franței, acesta din urmă i-a retras primului titlul de Duce de Normandia în 1204, dar Insulele Canalului au rămas loiale acestuia. Monarhii britanici au retaliat, pretinzând titlul de rege al Franței, pretenție la care au renunțat în 1801. La nici un moment nu s-a pus problema că insulele canalului să devină partea a Regatului Angliei sau să formeze o uniune asemenea celei
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
renunțat la acest titlu. După Revoluția Engleză, odată cu restaurația lui Carol al II-lea Stuart care și-a petrecut exilul în Jersey, Insulele Canalului au primit privilegii suplimentare inclusiv puterea de a-și impune propriile taxe vamale. În Insula Mân monarhul britanic este cunoscut ca "Lord of Mann", un titlu deținut succesiv de o serie de nobili nordici, scoțieni și englezi, până în 1765 când a fost atribuit definitiv monarhului britanic. Guvernul Britanic este singurul responsabil pentru apărarea și reprezentarea internațională a
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
inclusiv puterea de a-și impune propriile taxe vamale. În Insula Mân monarhul britanic este cunoscut ca "Lord of Mann", un titlu deținut succesiv de o serie de nobili nordici, scoțieni și englezi, până în 1765 când a fost atribuit definitiv monarhului britanic. Guvernul Britanic este singurul responsabil pentru apărarea și reprezentarea internațională a dependentelor, dar fiecare insula are responsabilitatea gestionării vamelor și a imigrației. Dependentele se află în responsabilitatea Departamentului pentru afaceri Consituționale ale guvernului britanic, până în 2001 ele fiind sub
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
și și-a securizat pretenția prin Cucerirea Normandă a Angliei. În urma conflictelor ulterioare dintre Regele Anglie și Regele Franței, acesta din urmă i-a retras primului titlul de Duce de Normandia în 1204, dar Insulele Canalului au rămas loiale acestuia. Monarhii britanici au retaliat, pretinzând titlul de rege al Franței, pretenție la care au renunțat în 1801. La nici un moment nu s-a pus problema ca insulele canalului să devină partea a Regatului Angliei sau să formeze o uniune asemenea celei
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
cealaltă insula auto-guvernatoare nu își trimite reprezentanți (trebuie menționat faptul că aceasta din urmă este ultimul regim feudal din lume). La reuniunile parlamentului participă și doi membrii fără drept de vot, progurorul general și solicitorul general, amândoi fiind numiți de monarh. Reprezentantul reginei în insulă poartă titlul de Locotenent Guvernator, iar din 2005 postul este ocupat de către Vice-Amiralul Sir Fabian Malbon, un fost comandant al flotei britanice. Sistemul economic în Guernsey este un sistem cu taxe pe venit scăzute și fără
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]