KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

doar un murmur soptit. Vocea nu avea putere. - Ai dormit cam mult, commandante! se auzi o voce cunoscută, undeva În stânga. Oană Întoarse capul Încet, simțind durerea din ceafă și umăr. Ochii i se măriră de uimire și de bucurie. - Angelo... murmură, de data aceasta mai distinct. Tu sei qui... - Sono qui, mio figlio... spuse Angelo, aplecându-se În șa și luând mâna căpitanului. Sono qui. Stai tranquillo. În trei zile vom fi dincolo de Dunăre. Cuvintele sosiră spre Oană la Început fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dreptul incredibilă. În curând, poate chiar peste câteva ore, toate aceste forțe se vor Întâlni, Într-o ciocnire disperată. -Commandante... se auzi vocea unui Apărător care sosise la galop, dinspre Apus. Il capetano Francisco sta arrivando con sua artilleria. - Finalmente... murmură Angelo. Douăzeci de căruțe escortate de cincizeci de Apărători se iveau pe firul văii, venind dinspre Trieste, de-a lungul Coastei Dalmate. În sfârșit, Francisco... Cu puterea de foc pe care o aducea, una din bătălii putea fi câștigată. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sosește cu o viteză nebună un grup de cinci sute de Cuceritori. E posibil să ajungă aici În cinci ore de galop. Poate patru, dacă găsesc căi de acces mai puțin Înzăpezite și dacă au cai odihniți. - Trei atacuri succesive... murmură unul din căpitani. Ar trebui să pregătim trei strategii diferite... - Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie anihilat urgent, printr-un atac-surpriză. Patru sute de Apărători sunt suficienți pentru această confruntare. Paolo, Giaccomo și Orlandi, atacați prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai mult de trei-patru ore. În acest timp avea să se Întâmple, Însă, totul. - Iscoade ale ienicerilor pe culme! anunță unul din Apărători. - Mihaloglu... murmură Angelo. Un general care Își merită galoanele. I-a câștigat lui Mahomed bătăliile din deșertul Anatoliei, de la malul Mării Negre, În Trebizonda, iar apoi În Balcanii sârbești. Urmează să preia comanda regimentelor de ieniceri care vor ataca Moldova, În primăvară. Alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Erau luptători exersați, care nu pierduseră nici o bătălie În afară de cea de la Sabac, unde Dracula Îi spulberase ca un fluviu furios care mătura totul În cale. Atacul era În avantajul turcilor. Numărul, forța de izbire, Înălțimea de pe care porneau ofensiva. - Așteptați... murmură Angelo, urmărind concentrat galopul achingiilor. Așteptați... Acum! Retragere falsă, cu Învăluire pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri. - Opriți Înaintarea! strigă Mihaloglu. Trâmbița anunță semnalul de retragere grupată. - N-a căzut În cursă... murmură Angelo. N-a Încercat să treacă de zidul de foc. Pregătește un alt atac, probabil cu ocol prin păduri. Giuliano, trimite echipe de cercetare pe ambele flancuri și plasează un observator pe cea mai Înaltă poziție! Vreau o panoramă asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acum avem un dialog cu Cuceritorii, prin semnalele universale de luptă ? Întrebă, uluit, Angelo. Așa ceva nu s-a Întâmplat niciodată. Steagurile roșii se ridicară vertical, apoi unul din ele coborâ, iar celălalt rămase la orizontală. - Oprim Înaintarea, trimitem un mesager! murmură Giuliano. Așteptăm aprobarea Întâlnirii. - Ma che diavolo se passa qui? Întrebă Angelo, privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
situație care i-ar fi fost net favorabilă. Și Îi răspundem cu onestitate, așa cum, bănuiesc, ne-a pus și el Întrebările. Da, căpitanul Oană se află sub protecția noastră. Da, fiul căpitanului Oană se află alături de noi. - Fiul cel mare... murmură tătarul. - Ce ai spus? tresări Angelo. - Ce am spus și mai devreme. Poate Înălțimea voastră n-a fost atentă la formulare. Era vorba de fiul cel mare al căpitanului Oană. - Deocamdată, e singurul... spuse Angelo, scormonindu-l cu privirea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și să lupte alături de noi. Angelo privi spre Giuliano, care privi spre observator. Brațul drept Întins lateral, apoi coborât. Brațul stâng ridicat Încet până la orizontală. „ Aripa stângă a ienicerilor eliminată de arcași. Atac silențios pe dreapta. Masacru.” - Deci e adevărat... murmură Angelo. Arcașii stepelor au salvat artileria Apărătorilor. Care s-ar fi salvat singură, de altfel... dar, oricum, e de apreciat măiestria execuției... Mesagerule, spuneai că mai ai o ultimă Întrebare. Care e? - Stăpânul meu nu și-a permis luxul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lemn umplute cu petrol. Cascada continua să crească. Ajunși la limita liniei de confruntare, noii veniți balansară gălețile cu capac, nu mai grele de cinci litri fiecare, aruncându-le spre liniile de mijloc ale ienicerilor. - Sper că mongolii au Înțeles... murmură Angelo, privind neliniștit spre est. În mai puțin de trei secunde, o linie perfectă de săgeți aprinse se ridică În văzduh, traversă valea și coborî exact În locul În care Apărătorii aruncaseră petrolul. O succesiune de vâlvătăi se ridică pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
perfectă de săgeți aprinse se ridică În văzduh, traversă valea și coborî exact În locul În care Apărătorii aruncaseră petrolul. O succesiune de vâlvătăi se ridică pe o lungime de trei sute de pași, În interiorul liniilor turce. - Se pare că au Înțeles... murmură Giuliano, admirând precizia execuției. În următoarele secunde o altă linie de săgeți aprinse lovi În același loc. Apoi o altă linie, dar la zece pași În spate. Apoi o altă linie, la alți zece pași În spate. - Excelent... spuse Angelo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică genială? - Totul e greșit... murmură, ușurat, Angelo. Slavă cerului, omul ăsta mai are și orgolii. Știu că urmărește semnalele observatorului și toate celelalte mijloacele noastre vizuale și sonore de semnalizare. Ordon tăcere totală. Din acest moment, mecanismul Apărătorilor funcționează singur, fiindcă e alcătuit din oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe centru atacul Apărătorilor nu poate fi blocat, iar pe flancul drept trupele noastre sunt răsturnate de Însuși Amir Baian. Dacă nu capitulăm acum, va fi un adevărat masacru. La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul soarelui devenise un spectacol de culori În degradé, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
clipă cu arcul Încordat, iar apoi se prăbuși În zăpadă. Săgeata lui Amir făcuse mai mult decât să-l ucidă. Îi luase vederea de dincolo de viață, căci Îi străpunsese ochiul stâng. - „Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia? se auzi vocea lui Alexandru, care venise și el lângă tatăl său. Un semnal al Apărătorilor Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula... murmură Angelo. E pe urmele lui Mihaloglu. În scurt timp, sute de făclii se iviră pe crestele munților. Un grup de aproximativ cincizeci de călăreți coborâră valea plină de cadavre și, la vederea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei, cerură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la Sabac. Continuă marșul spre sud. Dacă vei spulbera toate cuiburile turcești din Balcani, Îl vei găsi pe Cosmin Oană, poate prizonier, poate grav rănit. Salvează-l și adu-mi-l. Te voi ajuta când va fi nevoie. Ștefan” - Așadar... murmură Erina, măria sa Ștefan a pus În mișcare o Întreagă armată pentru salvarea lui Cosmin? - Da... spuse Alexandru. A spus că va face tot ce Îi stă În putință. Și iată că asta face. Cu ajutorul vărului său Vlad. - Se pare, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Da... spuse Alexandru. A spus că va face tot ce Îi stă În putință. Și iată că asta face. Cu ajutorul vărului său Vlad. - Se pare, spuse Angelo, că un Întreg continent se află pe urmele căpitanului Oană. - Poate chiar două... murmură Vlad, privind grupul mongolilor. Veniți. Drumul spre Dunăre e deschis. Vom trece pe la Mohacs, vom ajunge la Buda și vom traversa Pesta ungară până la granița cu Ardealul. Vă pot duce până În munții Carpați. De acolo vă va prelua un corp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
căruță și Își aplecă fruntea În fața lui Oană, ca și cum ar fi așteptat o binecuvântare. Iar căpitanul i-o dăduse, ridicând cu greu mâna dreaptă și lăsându-și palma pe creștetul oșteanului. - Ridică-te, Simioane, că doară nu ești la spovedanie... murmurase Oană, cu un zâmbet În colțul ochilor. Angelo privise nedumerit spre Pietro, care Îi șoptise: - E arcașul care a văzut totul și care s-a bătut singur pentru viața căpitanului, până când au sosit trupele noastre... - Înțeleg, răspunse Angelo, gânditor. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de la măria sa să părăsești degrabă casa de la Albești și să vii cu noi la Suceava! - Pentru că... ? - Nu știu nici eu prea multe... Măria sa a trimis olăcari În Țara de Jos și spre Bucovina și spre Cetatea Neamțului! - Pregătiri de război... murmură căpitanul, alb la față... Se strânge Oastea cea Mare? - Da, căpitane! Poruncă pentru toți locuitorii Moldovei care pot ține o sabie În mână să se adune În cel mult trei săptămâni la tabăra de la Vaslui! Au mai plecat solii către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
putea Înțelege decât parțial, imperfect, absolut teoretic. Dar altă lume nu exista. Poate avea să existe, cine știe când. Acum, nu. - Când, Cânde? Întrebă voievodul, cu o jumătate de glumă. Când ne vei onora prin viu grai? - Iertare, măria ta... murmură logofătul. M-am luat cu gândurile... - Prea bine, logofete. Vei ajunge, poate, cândva, Toma Gânde. Dar atunci nu vom mai avea nevoie decât de gândurile și nu de cuvintele domniei tale. Logofătul făcu un pas În față, nu fără a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În nici unul din generalii săi. Dar nici nu i-a dat pe mâna călăului pe toți generalii Învinși. Îi folosește ca avangardă. Doar el, Mahomed, are comanda totală asupra armatei care va invada Moldova. - Pentru prima dată după cucerirea Constantinopolului, murmură Ștefan... Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani. Mahomed mai crede că are vârsta tinereții și că poate obține o victorie mai mare decât atunci. - Mai mare, măria ta? Întrebă vornicul Bodea. Atunci a Îngenuncheat creștinătatea! - N-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
al frontului de Răsărit. Nu se știe când vor lovi și unde vor lovi, dar e limpede că tătarii lui Mengli Ghirai sunt supuși sultanului și au de răzbunat moartea marelui războinic Ogodai, comandantul tumenului dinspre Nistru. - O moarte frumoasă... murmură Ștefan. După legea veche a lui Gingis han... - Dar legată de căpitanul Oană și de Moldova, completă Mârza. Voievodul nu spuse nimic, dar păru adâncit În gânduri. - Să nu uităm Țara Românească, interveni boier Ivașcu, fin cunoscător al vecinilor de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Românească, interveni boier Ivașcu, fin cunoscător al vecinilor de la sud-vest. Laiotă Basarab a semnat tratatul de alianță cu Înalta Poartă și a mobilizat douăsprezece mii de oșteni pentru atacarea Moldovei. - A năruit tot ce a construit Vlad, vărul măriei tale... murmură pârcălabul Dajbog. - Care e misiunea lui Laiotă? Întrebă domnitorul. Bănuiesc că Mahomed Îl aruncă În avangardă, ca să ne pună În situația de a lupta români Împotriva românilor. - Exact, răspunse Ivașcu. Și mai mult, oamenii lui Laiotă trebuie să ghideze armata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
privind, cu neliniște, valul urdiei otomane care se apropia amenințător. - E timpul, spuse căpitanul. Hotărârea măriei sale de a te ține În preajma lui este Înțeleaptă. Spre Răsărit va fi doar o goană sfârșită În sânge. - La fel va fi și aici... murmură Alexandru. - Aici te afli sub protecția lui Pietro și a lui Gabriel și chiar a „Îngerului” tău de la Istanbul. Alexandru tresări la cuvântul Istanbul, dar Înțelese că tatăl său nu se referă la Marele Maestru al Cuceritorilor, ci la omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să ajungă aici și să Înceapă traversarea. Îi rupem În două jumătăți, una de o parte și una de alta a Prutului. Atac cu săgeți dincolo, șarjă la sabie aici. Apoi dispărem și ne regrupăm Înainte de Ștefănești, Între dealuri. - Da... murmură spătarul Mihail. E cea mai bună soluție. - Mai e ceva, adăugă Oană. Ne trebuie informații din fața și din spatele nostru. Trebuie să știm ce se Întâmplă cu măria sa și ce se Întâmplă dincolo de Nistru, În spatele armatei din Crimeea. Vreau informații proaspete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]