4,012 matches
-
el, ea Își trăgea fermoarul de pe lateralul rochiei și pășea Într-o pereche de pantofi negri. Prietenii lui se plângeau deseori că așteptau o veșnicie cât se Îmbrăcau soțiile lor sau cât Își făceau machiajul; Paola Îl Întrecea mereu la mustață. Ea Întinse mâna În partea ei de dulap și scoase o haină lungă până la podea ce părea făcută din solzi de pește. Preț de-o clipă, el o surprinse cum se uita la blana de nurcă ce atârna la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Împinse maneta În față și roti barca spre canal. La capătul lui, coti În Rio San Giovanni Crisostomo, cu sirena țiuind, și porni spre Marele Canal. Câteva minute mai târziu, barba țâșni În apele largi ale Marelui Canal, ratând la mustață un taxi și trimițând pe ambele părți câte-un val violent care lovi bărcile și clădirile. Goniră pe lângă un vaporetto care tocmai oprea la San Stae, valul iscat de ei făcându-l să se lovească de imbarcadero, provocând mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
modeste, dar îngrijite și au așteptat să apară cineva, deoarece un dulău mare și alb le-a anunțat prezența. După câteva clipe și-a făcut apariția un bărbat ce părea foarte înalt, cu capul dat semeț pe spate, cu o mustață stufoasă ce-i încadra gura luminată de un zâmbet sincer. Era Ioniță Scipione Bădescu. Fără nici o introducere, Mihai Eminescu i s-a adresat prietenește, zâmbind: Hei, om bun! Ne primești și pe noi de popas, că tare lung și anevoios
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
K Kilogramele de mere Cu obrajii de vopsele, Vesele și răsfățate, În sacoșă, s-au găsit, Cu cartoful bosumflat, Supărat, În haina lui De culoarea drumului. -Ce ai, mărule, matale? Ori îți plouă în sandale? Dar un morcov furios, Cu mustățile zbârlite, Zice-ncet, cu glasul gros: -Domnișoare ionatane Nu cunoașteți, of, of, of, Un cartof? L Lebăda, din zori de zi, Stă la sfat cu nuferii, Mândră-n pene de ninsoare, Argintii și lucitoare. Și prințesa grațioasă Știe bine că
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver în țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! - în mijlocul atelierului) așezat în fața
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la Dali) brațele celui de pe scenă. Nu-i displăcu ideea. Ba chiar se văzu nevoit să recunoască faptul că era chinuit de o stare excitantă, ar fi dezbrăcat-o acolo de rochia aceea verde (nu, greșit, ar fi rupt
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să-i mărturisească tatălui ei că s-a sărutat prima oară în viață și mai ales că, din clipa aceea s-a îndrăgostit de George. Gheorghe a fost singur la părinți. Un bărbat înalt, cu ochi albaștri, strălucitori, cu o mustață acum încărunțită la fel ca și părul de pe cap. Mustața o avea încă din tinerețe, de când făcuse armata. Calm și foarte hotărât în a lua decizii. S-a căsătorit cu Maria foarte repede, îndrăgostindu-se de ea, la prima vedere
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
oară în viață și mai ales că, din clipa aceea s-a îndrăgostit de George. Gheorghe a fost singur la părinți. Un bărbat înalt, cu ochi albaștri, strălucitori, cu o mustață acum încărunțită la fel ca și părul de pe cap. Mustața o avea încă din tinerețe, de când făcuse armata. Calm și foarte hotărât în a lua decizii. S-a căsătorit cu Maria foarte repede, îndrăgostindu-se de ea, la prima vedere, la un bal. Ca să nu i-o fure altul înainte
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de nea a rămas pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un om de zăpadă destul de mare, în grădină. S-au amuzat când l-au terminat pentru că i-au făcut și o mustață din tăciunii din sobă, arătând tare simpatic. Obiceiurile și tradițiile s-au ținut ca în toți anii; copiii mai mici au venit cu Moș Ajun, steaua, sorcova, cei mari cu capra și plugușorul. Cum se însera, în tot satul se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mână și cu dorul neîmplinit În suflet. Cu un an Înainte murise tata. Ridic capul de pe caietul pe care aștern În fugă aceste rânduri și-i văd pe amândoi În poza de pe perete. Tata, trist și blajin, cu părul și mustața albă, mai Înalt, mama mărunțică, În minunatul port din satul nostru, cu sprâncenele Încă negre și cu cosița albă, care se vede puțin sub năframa neagră, mai are putere să zâmbească. Scumpi bătrâni! Un val de pioasă dragoste și recunoștință
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
clipă și În cele din urmă puse sticla la loc. — A, nu, am găsit ceva și mai bun decât asta ! o să-ți placă, o să te mai Înveselească ! mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie În care se găseau o mustață, o pălĂrie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă În mai puțin de un minut, Își Îngroșă cu creionul dermatograf sprân- cenele și Începu să Învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acum și lasă-ne și pe noi să mai discutăm de ale noastre, că nu ne-am văzut de o sută de ani ! De mutra ta sunt sătulă ! Hai, gata, spectacolul s-a terminat, spuse ea scoțându-și pălĂria și mustața. Finita la comedia, spuse ea deschizându-i larg ușa. — Și la proiect când lucrăm ? protestă negriciosul, ieșind cu coada Între picioare. — Ai Înnebunit ? i-am spus eu amicei mele când am rămas singure. Ce căuta maimuțoiul Ăsta pe-aici ? — Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
clipă și în cele din urmă puse sticla la loc. — A, nu, am găsit ceva și mai bun decât asta ! o să-ți placă, o să te mai înveselească ! mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie în care se găseau o mustață, o pălărie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă în mai puțin de un minut, își îngroșă cu creionul dermatograf sprâncenele și începu să învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acum și lasă-ne și pe noi să mai discutăm de ale noastre, că nu ne-am văzut de o sută de ani ! De mutra ta sunt sătulă ! Hai, gata, spectacolul s-a terminat, spuse ea scoțându-și pălăria și mustața. Finita la comedia, spuse ea deschizându-i larg ușa. — Și la proiect când lucrăm ? protestă negriciosul, ieșind cu coada între picioare. — Ai înnebunit ? i-am spus eu amicei mele când am rămas singure. Ce căuta maimuțoiul ăsta pe-aici ? — Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pretinzi că-l ai, de la mama și de la tata, e tot de Împrumut, vreau să spun, tot un fel de poreclă, e; Fotograful Bănuit, ca să nu mă exprim, Fotograful Cârpaci. Ha, ha, ha - râseră cu toții, iar Bărbosu, vădit atins la mustață, Întrebă, concluziv: da? Rămâne cum am propus. Din clipa asta, noul șef al grupei, sunt eu! Mai Întreb o dată: da? Se auzi un mormăit confuz, Între da și ba, Însă, el, iute de gură, puse capac ordinii democratice În care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nevasta are tot atît <mariana 45>: tu cred că ai 167, e adevărat? <vick45>: cum ai ghicit? <mariana 45>: și cam plinuț <vick45>: zi gras, nu mă supăr. <mariana 45>: știam eu... mie îmi plac bărbații înalți, spătoși. Puternici. Cu mustață... <vick45>: well, iti doresc noroc <mariana 45>: speranța mea este să găsesc unul de pe aici, divorțat. El știe cum e viața aici, nu ma caută ca să scape din țară... ok, plec să spăl mașină <vick45>: ok, un weekend plăcut. Bye
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
prin America - și nu doar - cu așa ceva, tocmai era un mare scandal. Cu Juan se vedea pentru ultima oară; era destul, nimic nu trebuia să umbrească Întîlnirea lor. Alunița de sub buza de jos; nu departe, un coș, cîteva fire de mustață, un puf, ochii, da, ochii, În lumina asfințitului, nici albaștri, nici verzi, nuanța lor fusese hotărîtă de cei ai mamei, căprui, după cîte Își amintea Thomas, o privise și pe ea atent, seara trecută, atît cît se putuse, În acel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
amendă; neranchiunos, le-a dăruit oamenilor legii o mînă de cauciucuri parfumate. Barba i se cam dezlipise, atîrna strîmb, chiar a picat pînă la urmă, tipa i-a lipit-o la loc, degeaba, tot cădea. I-a dat jos și mustățile, și căciula; polițiștii bine că plecaseră, poate s-ar fi arătat mai puțin Îngăduitori, l-ar fi dus pe viking la secție, nu atît pentru ceea ce se petrecuse, cît pentru substituire de persoană, cu scopul de a profita de fetele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mă credeți, dar chiar în fața mea îi văd pe Troțki și pe Mussolini jucînd șah la o masă. Chiar acum intră și James Joyce, își scoate ochelarii aburiți, și-i șterge, și-i pune din nou... Rareori am văzut o mustață mai impecabilă decît cea a lui Joyce. Dar și fața sa alungită, nasul său lung, sunt făcute să primească mustață. Joyce se duce să se așeze la masă cu Stefan Zweig. Mă salută însă cînd trece pe lîngă mine, n-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
intră și James Joyce, își scoate ochelarii aburiți, și-i șterge, și-i pune din nou... Rareori am văzut o mustață mai impecabilă decît cea a lui Joyce. Dar și fața sa alungită, nasul său lung, sunt făcute să primească mustață. Joyce se duce să se așeze la masă cu Stefan Zweig. Mă salută însă cînd trece pe lîngă mine, n-a uitat evident că noi i-am furnizat începutul pentru Ulise. Intrarea în cafenea este ornată cu nesfîrșite serpentine roșii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ca dintr-o lojă, spectacolul uman oferit de scriitori, în fiecare zi același și în fiecare zi altul. el era de altfel unui dintre primii care se înfățișa, la prînz, la Casa monteoru, întotdeauna elegant și proaspăt ras, arborînd o mustață nu lipsită de distincție, cu alură englezească. Despre el se șoptea că ar fi fost unul dintre cei mai influenți oameni din sfera puterii. exista un fel de legendă construită în jurul lui : se spunea că în tinerețe, înainte de al Doilea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deodată, o imagine i se fixă în minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit în tonalitate cafenie spălăcită înfățișa un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarte proeminenți și cu buze groase, cu numai câteva fire negre rare în loc de mustăți. Această fotografie, care se afla pe biroul tatălui său, îi deștepta în minte, nu știa de ce, ideea unui hoț de copii mici. Însă era sigur că fotografia reprezenta pe unchiul Costache. Omulețul de pe scara scârțâitoare, mult mai bătrân, era aidoma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ridică numaidecât capul și întinse repede mâna. Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces, cărnos la față și rumen ca un negustor, însă elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustății cărunte. Părul rar, dar bine ales într-o cărare care mergea din mijlocul frunții până la ceafă, lanțul greu de aur cu breloc la vestă, hainele de stofă fină, parfumul discret în care intra și o nuanță de tabac, toate acestea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
speriat. Abia atunci observă că în apropierea sa, la o măsuță, se mai afla un om. Un bărbat G. Călinescu în vârstă, cu papuci verzi în picioare și cu o broboadă pe umeri mișca mâinile asupra mesei, țintind atent. Avea mustăți pleoștite și un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]