7,410 matches
-
ignoranță, prejudecăți și imoralitate care, pe lângă împiedicarea accesului individului la fericire, unul din țelurile doctrinei luministe, produceau societății destule neplăceri și disfuncționalități. În acest sens, constatând din actele de stare civilă înainte de preoți o creșterea îngrijorătoare a numărului de copii născuți nelegitim, autoritățile laice și ecleziastice au intervenit pentru ameliorarea acestor stări de lucruri, cerând parohilor să devină educatorii comunităților rurale, spre a-i lumina pe părinți în ignoranța lor și a-i determina să-și crească și să-și educe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Tatăl său, Constantin Marrcu, născut în comuna Racova, județul Bacău, fiul lui Gheorghe și al Floarei Marcu, avusese un frate, Ion Gh. Marcu, decedat în primul război mondial și o soră, Elena, căsătorită Focșa în comuna Racova. Mama sa, Eleonora, născută Păvănescu, era din comuna Blăgești, județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Auricăi Păvănescu. Primii ani ai copilăriei petrecuți în casa părintească, vegheat fiind de dragostea părinților, aveau să-i umple sufletul de veselie și voioșie. Acum micuțul Ionică
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
are Însă și excepții. Ca, de exemplu, cauciucul. Despre ele, altă dată. „Radioalmanah“, 10 mai 1997, ora 15,45 14. Suntem unici! Sunt convins că fiecare epocă a avut un „drob de sare“; acum aproape două secole, medicii criticau abia născutul tren, prevăzând cele mai cumplite boli În consecința „fantasticei“ viteze de 25 km/oră... O nouă problemă ni se pune acum În față, dar ea Își are obârșia În perceperea diferită - de către omul de știință, respectiv ziarist - a unui termen
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ocheșica, cea de Soare iubitoare, A ajuns prințesa Țării dintre Dunăre și mare. Iar MUNTENIA, zglobia, a primit acel cuprins Ce se-ntinde chiar pe șesul de sub Muntele cel nins. Și OLTENIA, sprințara, prea zburdalnica lui fată, Cea cu joc născută parcă și cu cântec răsfățată, Cu privirea luminoasă, chip senin și mers zglobiu, A primit a fi regină colo-n Țara de pe Jiu. Flăcăiandrul, mijlociul, blândul lui fecior, BANAT, Cu ochi calzi, cu fața smeadă și cu glasul trăgănat, Și-
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
dimineața pe nemâncate se bea din această apă. Tot pentru limbrici ajută și usturoiul crud. Lingoare. Bolnavul se spală pe tot trupul cu oțet amestecat cu apă și se hrănește numai cu lapte. Mătrice sau Plânsul cel rău. Copilului nou născut, care plânge de această boală, i se dă slănină rasă de pe șorici cu ceai de anison sau de romaniță. Mirosul de gură. Se mestecă coajă de rodie. Mucărie. Pentru vindecarea mucăriei la cai se ia o rudiță de oțel care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din Sinaia, de unde îmbrăcat într un costum mocănesc fu luat și depus la capela spitalului. Înmormântarea avu loc în ziua de 10 august la ora 5 d.a. Serviciul divin a fost oficiat de trei preoți în prezența excelenței sale, Doamna Lahovary, născută Cretzulescu, a primarului, a secretarului primăriei Sinaia, care au depus două frumoase jerbe de flori, legate cu panglici tricolore, și a unui numeros și select public. Sicriul cu corpul neînsuflețit a fost dus la cimitirul orașului Sinaia, urmat de reprezentanții
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sau Pădurean Gheorghe din Oprea și alții pe care nu-i mai țin minte. Deci la acele manevre au luat parte moștenitorul Tronului împreună cu soția (Arhiducele Franz Fersdinand de Habsburg, moștenitorul tronului austro ungar și soția sa, ducesa de Hohenberg, născută Sofia Chotek, au fost asasinați de către un tânăr sârb, Gavrilo Princip, în vîrstă de aproape 20 de ani. Cauzele atentatului își aveau originea în existența statutului de colonie impus Bosniei și Herțegovinei de Austro Ungaria și făcea corp comun cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
trei copii ai săi la înalte nivele de calificare, Gheorghe, fiul cel mai mare, farmacist, fiica, Maria având titlul de profesor universitar la Institul Medico-Farmaceutic din Iași iar mezinul familiei, Mihai inginer proiectant în domeniul construcțiilor de mașini. Iuliana Grovu, născută Sâlca, mama preotului Gheorghe, după ce rămâne văduvă în primul război mondial, se recăsătorește cu Ioan Grovu, fiu la rândul lui al lui Nicolae și Maria Grovu, cu care mai are încă doi copii, pe Silvia Grovu, (Gavrilă, după soț), care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fapt din două familii bine cunoscute în Cârțișoara, Tatăl meu Ion provine dintr-o familie foarte numeroasă (Nicolae, Gheorghe, Anesia, Arsenie și Ion) ai lui Nicolae ai Mardariei. Mama, Iuliana era însă, unic copil al familiei David și Maria Sâlca (născută Budac). Bunicul David, la vremea lui a fost Jandarm pe Dealurile Colunului. În timpul primului război mondial a adunat răniții cu căruța ca să-i ducă la spitalele de campanie din zonă. Mama Bătrână (Maria Sâlca), după ce a născut-o pe Mama
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a măritat când i-a venit timpul cu maistrul de înaltă clasă în probleme de chimie la Orașul Victoria, Codrea originar din Drăguș, cu care a făcut casă chiar la intrarea dinspre nord în curtea bisericii din Oprea. Virginia Codrea, născută Budac i-a făcut maistrului trei feciori, unul mai isteț ca altul. Doi dintre aceștia au urmat studii teologice, amândoi devenind preoți ca să slujească o viață întreagă, Cornel la biserica din Orașul Victoria, iar Nicolae (Niki) la Mânăstirea Sâmbăta, ctitoria
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
turiști, n-am reușit. Mai jos se află izvoarele Dafnei și Afroditei. Fiind vorba de Dafne, nimfă din mitologia greacă îndrăgită de Apolo zeul armoniei, al artelor, protector al muzicii și poeziei și de Afrodita zeița frumuseții și a dragostei născută după cum spune legenda din spuma mării, se crede că femeile care se spală cu apă de la aceste izvoare devin frumoase, iar de uzi ochii unui bărbat, acela nu va avea ochi decât pentru tine. Dafne este prezentă și în legenda
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se ridica pe acest loc o clădire identică cu materialul ce se află azi pe aceste ruine și care clădire nu va putea avea altă destinație decât a fi un muzeu național cu titlul "Mihail Eminescu donat de Maria Papadopol născută Isăcescu", care va putea avea și o sală de lectură; nici într-un caz nu va putea servi ca local de școală 41. Se reține din actul citat buna intenție a proprietarei, precum și remarca din final în legătură cu școala, căci proprietăreasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lași, Judecătoria ținutului Botoșani însărcinează, la 3 octombrie 1847, pe aga Dimitrie Ralet, președintele judecătoriei ținutale și pe căminarul Costache Baiardi, inginer al ținutului, să se prezinte la Ipotești pentru a alege și a stâlpi părțile dumisale cucoanei Frosiniții Petrino, născută Hurmuzachi, din acea moșie 10. Eufrosina Petrino era fiica lui Doxachi Hurmuzachi de la Cernauca și sora lui Constantin Hurmuzachi, ambii cunoscuți în istoriografia românească. După o cercetare prealabilă a documentelor, cei doi boieri hotarnici au stabilit că moșia Ipotești a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și "stâlpit" jumătatea din Ipotești, cuvenită Eufrosinei Petrino, desigur, cu acordul răzeșilor care stăpâneau cealaltă jumătate. În octombrie 1847, când s-a făcut hotărnicia Ipoteștilor, moșia era împărțită Eufrosinei Petrino, fraților Isăcești și lui Nicolae Albotă, după cum urmează: Eufrosina Petrino, născută Hurmuzachi, stăpânea jumătate (două pătrimi) din Ipotești, moșie pe care o primise drept zestre de la părinții ei, aga Doxachi Hurmuzachi și soția acestuia, Ilinca; Nicolae și Alexandru Isăcescu stăpâneau și ei o pătrime din Ipotești. Aici însă intervine o donație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru a asigura creditul, aceasta a ipotecat partea sa de Ipotești 32. Precizăm că e vorba de pătrimea din Ipotești care fusese stăpânită de răzeșii reprezentați de pitarul Nicolae Albotă. Dintre aceștia, au ajuns să stăpânească această parte numai Agripina, născută Albotă, soția lui Iorgu Mavrodin și Elena, născută Arapu, soția lui Vasile Petrovici. Aceasta din urmă cumpărase și părțile celorlalți succesori: Constantin Arapu, Pavel Cazacliu, Ecaterina Agioglu etc.33 Partea din Ipotești-Albotă, stăpânită de Elena V. Petrovici, a rămas moștenire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sa de Ipotești 32. Precizăm că e vorba de pătrimea din Ipotești care fusese stăpânită de răzeșii reprezentați de pitarul Nicolae Albotă. Dintre aceștia, au ajuns să stăpânească această parte numai Agripina, născută Albotă, soția lui Iorgu Mavrodin și Elena, născută Arapu, soția lui Vasile Petrovici. Aceasta din urmă cumpărase și părțile celorlalți succesori: Constantin Arapu, Pavel Cazacliu, Ecaterina Agioglu etc.33 Partea din Ipotești-Albotă, stăpânită de Elena V. Petrovici, a rămas moștenire copiilor săi: Sevastița Gheorghe Zăpan, Maria Vasile Lepădatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de 20 de galbeni falcea, la prețul întreg de 2.000 de galbeni, cei trei moștenitori ai Elenei Petrovici îi vând, la data de 31 iunie 1871, partea lor din Ipotești pe care o stăpâneau în indiviziune, Elizei Alexandru Moritz, născută Uhrinovschi 34. Numai că, pentru a plăti moșia cumpărată, Eliza Moritz a împrumutat 1.422 de galbeni și jumătate de la bancherul botoșănean Boris Moscovici, ipotecând partea cumpărată de la Elena Petrovici cu toate atenansele 35. Pentru cercetători, lucrurile s-au complicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai aproape de mâna divină, el are intuiții cosmice: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar3. Așadar, folclorul s-a născut ca un dat al poporului din mâna divină. Românul născut poet este intermediarul ales între realitate și Divinitate: poezia este un dar divin, iar dintre oameni, cel mai aproape de Creator. El primește și transmite 4. Prin urmare, se poate susține că Poetul este, într-un fel, asemenea creatorului anonim, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș avea trei ochi aș vedea-o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate acestea, născut (s.n.) cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu mine, păstrându-și proporțiunea, nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi. Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adus râmleni și, după ce i-au așezat pe aceste locuri, au purces biruitori..." În fiecare veche însemnare așternută lângă litera tipărită a bucoavnelor poate fi aflat miezul unei alte cărți. Fiindcă puține-s cele scrise și nesfârșit numărul celor ne-născute. Sumedenie de istorii se rotesc agale și maiestuos dincolo de granița și puterea simțurilor noastre robite cotidianului, alcătuind un sistem fabulos în care gravitația-liant se înfiripează din încercarea de a redescoperi viețile și lumea celor ce au fost. Nesfârșit e universul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spună și "limba plugarilor", dar dacă Măria își pune altă pălărie, nu-i tot Măria? Am măcar satisfacția că mi s-a răspuns în sfârșit unei mai vechi întrebări a subsemnatului, pusă încă în volumul I din "Cronica Basarabiei": eu, născut și școlit la Iași, profesor de română, ce limbă vorbesc? Stati: "Și moldovenii dintre Carpați și Prut vorbesc moldovenește. Limba lor uzuală are aceleași caracter lexicografic și fonetic ca la noi." Fără să știu, vorbesc limba... altora! Aferim! D egeaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Basarabia, la Mana, în 1935. Deci, este, din punct de vedere legal,... de două ori român. Odată prin calitatea ce-o deținea înainte de a-i fi abuziv retrasă, și a doua oară prin cetățenia ce și-o poate oricând revendica, născut fiind în Basarabia românească. Ministerul de Externe condiționează reconstituirea acestui drept de o cerere scrisă. Orgolios, Goma refuză: să i-l reacorde statul ce i l-a retras. Într-un fel, MAE are ceva dreptate, fiind vorba de o calitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ce-și re-inventariază trăirile, spre a retro-compune acel "a fost odată" dacă nu chiar regretat, măcar evocat cu uimire adeseori caldă: "Noi am fost ultimii Șoimi ai patriei și ultimii Pionieri"... Ehei, băiețași! Voi ați fost ultimii pionieri, noi, cei născuți în '40, am fost primii. Naivi și îndoctrinați, credeam în visul nostru. Voi, în ce credeți? Cam asta ar fi întrebarea. Dar să dăm cuvântul generației 70-80: "Suntem ultimii care am folosit telefoanele cu fise (noi, le-am prins și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îl propusese ca succesor al lui Dej pe cel mai promițător dintre numeroșii eretici, antisovietici, care acum îi "mulțumea", îl silea să demisioneze. Când a venit la noi la catedră Ea, existau câteva categorii de "universitari", cei mai mulți făcuți iar nu născuți, aflați în postura de funcționar și nu de oameni cu har. Unii fuseseră selecționați, aduși și încadrați, fiind luați de la Inspectoratul Școlar. La disciplinele de bază, la fiecare specializare, veneau și țineau cursuri universitari de la Iași, care făceau naveta săptămânal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
potrivit căreia, după moarte, sufletul nemuritor al oamenilor transmigrează în alte ființe și rătăcește timp de trei mii de ani în trupuri de animale sau de păsări; la sfârșit, după multe suferințe, se întoarce într-un trup de om abia născut. Am găsit aceeași concepție și într-un pasaj din Istoriile lui Herodot. Preoteasa de la Eryx mi-a vorbit de unele rituri purificatoare și despre comunitatea adepților zalmoxieni, asceți și vegetarieni. Destin Știu că pornesc de la zero. Încep încă o dată totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]