2,578 matches
-
nebună pe scările pivniței spre ruși, zbierând cât o ținea gura: „Ia ivrei kamunist! Ia ivrei kamunist!“ Seara, pe la nouă, ne am dus în casă, iar mama a ațipit pe un scaun din bucă tărie, cu mine alături. Deodată, a năvălit în bucătărie o ceată de soldați ruși, cu o femeie printre ei, ținând în mână, ca pe un trofeu, un rățoi mare, decapitat. Au tre zit-o pe mama atingând-o pe braț cu gâtul însângerat al rățoiului și i-au
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
urma lăsată de tablou, un dreptunghi mai alb decât restul peretelui... Plutonul de farfurii este neatins. Chiar și în revoluție trebuie să existe o măsură, nu-i așa? Mai mulți activiști ai C.C., U.T.C și U.A.S.C.R. năvălesc la Marian în casă, cerându-i ajutorul. Marian este de mulți ani prieten cu un apropiat al lui Iliescu. Băieții în cauză l-au ajutat în anii ’80 să obțină pașaport, casă și alte privilegii. Pentru asta i-a plătit
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Se povestea că atunci când domnitorul era copil, se juca cu alți copii de-a moldovenii și tătarii, iar unul dintre aceștia a fost legat de copac ca să fie pedepsit. În acel moment s-a dat alarma, copiii au fugit pentru că năvăliseră chiar tătarii adevărați. Cel legat a rămas, tătarii l-au străpuns cu săgeata, așa spre ,,amuzament”, iar viitorul voievod n-a uitat și avea să răzbune peste ani acea fărădelege. Istoria m-a impresionat pe mine ca și copil. La
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
aurite, unde lăsasem deci copilăria mea adevărată, căci mă-ntreb și acum, dacă nu cumva aceasta a luat sfârșit, fără să-mi dau seama, în ziua când am plecat la Iași. Uneori, prin ferestrele mari, lumina, mișcarea, viața de afară năvălea așa de impetuos în monotonia orei, încât străin de tot ce se petrecea în jurul meu, absent la murmurul pe care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mării este foarte umană chiar atunci cînd e vorba de zei... Voi pierde Într-o zi toate acestea? Zeii instigatori ai pasiunilor verii știu ce Înseamnă un dar. Pe nisipul Încins, soarele orbitor mă Îndeamnă să iubesc această oră care năvălește În sînge, Îl luminează și-l obosește, dăruindu-mi un armistițiu al memoriei. Nu mai aud decît foșnetul mării, iar nisipul se amestecă printre gînduri. Da, trupul uman e aici forma cea mai firească a artei. Nimic nu se poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
așeză pe o tavă metalică. Conversația lor a fost diversă. Nu îi scormonise viața particulară și asta o bucură foarte tare. Pe chipul bătrânului se putea citi că și-o dorea pe Carlina de noră. După puțin timp, în casă năvăliră o droaie de fete aflate într-o vizită neoficială, dar văzându-le pe cele două persoane străine, se scuzară și se retraseră. Bătrânul, cu o privire tăioasă, îl întrebă pe Valentin: - Ce-i cu fetele astea? Sau e Anul Nou
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mătăsos al lui Nicky era precum culoarea unui nisip fierbinte în razele soarelui, iar ochișorii mari și negri aveau o putere inevitabilă asupra lui Valentin, declanșând o avalanșă amestecată cu o lumină prielnică în inima lui, iar roșeața purpurie îi năvălise în obraji. Era un tablou dintre cele mai frumoase, dintre cele perfecte. Prin această floare vedeai întregul univers. Ce putea fi mai frumos? În noaptea aceea Carlina nu închisese ochii aproape deloc. Se gândea cum de consimțise așa de ușor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ai să dorești să nu mai pleci de lângă mine, iar eu te voi aștepta în fiecare zi cu brațele deschise și-n fiecare dimineață va fi primăvară în inima ta. Deodată o cuprinse pe Nicole o încântare încât sângele îi năvălea dezordonat, alergând din toate părțile spre inimă. Dragostea biruise lupta cu ea, iar acum corpul ei fragil și delicat se supunea cedând centimetru cu centimetru. Își atârnă mâinile de gâtul lui simțindu-se ca și când ar fi câștigat o competiție. Era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
puțin mai veselă. - Ce frumos este aici! exclamă Carmen contemplând fundalul globului auriu. Mă simt mai în siguranță aici decât acolo unde am stat. Tonul cu care îi vorbi Alin îi redase putere și încrederea în ea, iar sângele îi năvăli în obraji. Acum nu mai avea importanță dacă se mărea distanța dintre ea și Niky. Își mușcă buzele și îi venea să strige: „Mi-ai facut+o tu, am să ți-o fac și eu!” Alin îi adresă cuvinte de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și am mers la masă la Delureanu. A venit și Irena, cei doi Pal[eologu] și Dron (secretarul lui Hur.), pe care Lucia îl numește religios „Profesorul“. După masă, cum stam tristă și pustie la o masă, înăuntrul cafenelei au năvălit Lisette, Piticu și Mița R., cu trei domni zăpăciți și teribil de amuzanți: unul, tatăl Dinei Manole, din clasa V-a A. Am râs nervos și cu replici tăioase; erau amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dau satisfacția de a-mi găsi nici cel mai mic defect. N-o să mai am nici o ațișoară rătăcită și nici o încrețitură suspectă pe care privirea ei de laser ambulant să se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges? — Arăți minunat, mami! Și culoarea asta te prinde foarte bine. Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
câțiva ani, niște prieteni de-ai mei m-au rugat să-i căsătoresc eu. Am tras niște sfori și mi-am luat autorizație de oficiant de căsătorii. — Eu cred c-ai fi un preot de excepție! Părintele Michael. Oamenii ar năvăli cu sutele în biserica ta. — Un preot ateu. Michael ridică din sprâncene. Ei, cred că n-aș fi nici primul, nici ultimul. Ia o înghițitură de șampanie. Și, cum merge treaba cu shoppingul profesionist? — Foarte bine, mulțumesc. — Știi, te recomand
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Am vrut doar să te ajut. — Vorbesc foarte serios! — Laurel! — Insist. Spune-mi ce vrei și o să am grijă să-l primești până la nuntă. Nunta mea. E ca și cum cineva ar fi deschis brusc o fereastră și în cameră ar fi năvălit un curent de aer polar. Cu toată nebunia și agitația, reușisem cumva să uit o clipă de ea. Însă acum vechile gânduri care nu-mi dau pace s-au năpustit din nou asupra mea. Cele două nunți ale mele. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elie Wiesel În memoriile despre copilăria sa din anii ’30 petrecută În orașul natal Sighet (Maramureș) <endnote id="(133, p. 23)"/>. Similar descrie avocatul A. Schwefelberg tulburările antisemite din București (noiembrie 1918), când „studenții iorgo-cuziști și haimanalele din mahalale” au năvălit În cartierele evreiești, „spărgând geamurile prăvăliilor și ale sinagogilor, bătând pe evrei pe străzi, smulgând bărbile și perciunii bătrânilor” <endnote id="(537, p. 85)"/>. Evident, național-socialiștii nemți supuneau la același tip de maltratări pe „evreii estici” care Îndrăzneau să se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În general, destul de fini și de rasați” și cu care, „la rigoare, ne-am fi putut acomoda”, nu au „nimic În comun” cu „evreii barbari” [așkenazi], „cu tenul roșcat, cu ochii oblici, cu figura lată și plată”, care ar fi năvălit În România „din Polonia și Rusia” <endnote id="(244, p. 24)"/>. Este imaginea clasică a mediilor antisemite românești. Bătându-și joc de scriitorii evrei sau „jidoviți”, cu „rasa lor” și „taraba lor”, Vintilă Horia Îi numește „criticaștrii pistruiați” (Sfarmă Piatră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost obligați să poarte același tip de stigmat. Este o zonă și o perioadă În care Încă se mai credea că „problema evreiască” putea fi rezolvată prin convertire forțată. Cu crucea Într-o mână și sabia Într-amândouă, inchizitorii spanioli năvăleau În cartierele evreiești (juderias) strigând : „Botezul sau Moartea ! ”. Unii evrei au ales cristelnița. Alții, sabia. Ceilalți au fost expulzați din Spania (În 1492) și, ulterior, din Portugalia (În 1497). Miniaturile englezești din secolul al XIII-lea Îi prezintă pe evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rele vor intra În evreu, ocolindu-l pe creștin (vezi capitolul „Evreul de bun augur”). La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld era convins că apelativul batjocoritor tărtan, atribuit evreului În spațiul românofon (de pildă, „dau drumul tărtanilor să năvălească În țară”, la Vasile Alecsandri ; sau „târtane, fi-ți-ar neamul de ocară”, la Liviu Rebreanu) ar fi un alt exemplu de a pune „evreul În legătură cu Necuratul” (conform ecuației etimologice tărtan = tartor = drac) <endnote id="(3, p. 10)"/>. Pe de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
năsălia, ci să i se Închine. Pentru a arăta, de exemplu, cât de iubit a fost mitropolitul Veniamin Costachi, cronicarul notează că, la moartea acestuia (În 1846), nu au plâns doar târgoveții creștini, ci chiar și evreii : „jidovii săraci au năvălit și intrat În biserică, sărutându-i năsălia” <endnote id=" (143, p. 146)"/>. Este drept că, În 1803, la Iași, preotul Veniamin Costachi (viitorul mitropolit) Îi adăpostise În biserică pe evrei pentru a-i scăpa de furia pogromului declanșat În urma Învinuirii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chiar Înaintea Paștelui că În târgul Dubăsari, pe malul Nistrului, evreii ar fi comis un omor ritual asupra unui băiat creștin. Simptomatic este faptul că masele din Chișinău și din Împrejurimi, incitate În prealabil, și nu cele din Dubăsari, au năvălit Înarmate În cartierele evreiești. Îngrijorat de cursul evenimentelor, marele rabin al comunității evreiești din Chișinău a cerut episcopului creștin ortodox să nege În mod public această știre absurdă. Dar „acest Înalt preot - scria un ziarist rus, la 1 iunie 1903
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru a fi omorâți În scopuri rituale. Polițiștii au cercetat casa respectivă (care nici măcar nu avea pivniță), fără să găsească nici un indiciu incriminant. Dar, Întărâtată de zvonuri și isterizată, mulțimea - condusă de agenți de poliție și de soldați polonezi - a năvălit În casele evreilor. Urmările acestui inimagi nabil pogrom : 42 de evrei morți (unii Împușcați, alții căsăpiți cu topoarele), 50 de răniți, case devastate etc. Abia se Împlinise un an de la Întoarcerea În oraș a celor 200 de evrei care supra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu icoanele pe uliță. Atunci nu numai că nu trebuea să se zărească nici un picior de evreu pe uliță, dar chear erau siliți a- și ține prăvăliile Închise, deasemenea ușile și ferestrele caselor. Cum de zărea vro prăvălie Întredeschisă, norodul năvălea și maltrata pe acei evrei ce-i găsea. Iar de se hazarda vreunul a se uita prin vreo fereastră a casei, acela era bombardat cu pietre. Aceste barbarii le comitea poporul de jos din Moldova pentru că privea pe evrei ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
securea călăului. Unul dintre semnatari, probabil profesor de istorie, a scris adevărul despre popoarele slave, recte vechii ruși, În capitolul „BÎrladul - istoria unei străvechi așezări” când „...În cîteva rînduri, se vorbea despre popoarele slave, cotropitoare (subl.În orig.) care au năvălit asupra Moldovei”. La sesizarea implacabilului Necula, editorul a reformulat expresiile astfel: „...populații, popoare migratoare”. d.a. Presa veche bârlădeană vs. filozofia neculană Zăbovind mai mult asupra monografiei de mai sus, cenzorul s-a mai Împiedicat și de alte trăsnăi care, odată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
relaxat și aflu că se pregătește o tăiere a porcului la Maria, una din surorile lui Guillermo (sunt șapte frați și surori), unde se va reuni întreaga familie. Singura tulburare în scurgerea lină a timpului este reprezentată de pecariul care năvălește către mine când mi-e lumea mai dragă. Ziua e ok deoarece sunt cu cineva cam tot timpul, noaptea în schimb, dacă decid să merg la toaletă, e o întreagă tevatură. Am găsit și o soluție, destul de eficientă: nu mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să se întâlnească și să vorbească pe îndelete despre ceea ce îi interesează. Furat de amintiri își dădu seama dintr-o dată că a parcurs distanța de la locul de pășunat numit Prisacă, până la intrarea în șoseaua spre Pungești și pe dată îi năvăliră în minte treburile ce-l așteptau acasă. La intrarea în Pungești, trecând prin fața administrației moșiei lui Jac Marcopol îl văzu pe administratorul moșiei, Andrieș, și după ce-și dădură binețe, acesta îl întrebă pe Costache dacă a avut aprobare să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o parte din calea șuvoiului de păsări ce năvălește în ogradă. După ce trec găinile apar și cocoșii, pășind tacticos în urma lor, parcă mândri de serviciul prestat în timpul nopții când au vestit cu cucuriguri sonore trecerea orelor din timpul nopții. Emilia își amintește de spusele bunicului Ion care a povestit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]