2,868 matches
-
care nu o poate ascunde nici unul din ei. Fata e tânără și frumoasă, seamănă cu Anita!!!, gândește el și transpiră ciudat, trupul ei subțire și lung seamănă cu un altul, are mirosul unei promisiuni făcute demult, amușinează ca un câine neliniștit picioarele, inima, sânii, electrică ființă!, își plimbă mâinile lui frumoase de-a lungul cărnii, am să intru în tine ca piciorul în nea!, îi șoptește la urechea dreaptă, o simte tresărind în mod curios, ca și cum ar fi sfârșitul, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine și-o fi îngropat acolo fericirile și nefericirile, și bunătățile, și cruzimile?, ce duh neliniștit se ridică noaptea, după douăsprezece, de aici, cine colindă văile și cine se ridică pe munți? Apusul roșu - în față, departe - Muntele Kogaion, îi vede pădurile pierdute în ceață, vârful e ascuns astăzi, întors spre ceruri, Sfânt e Domnul Nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta! Deodată îl vedem pe George că apucă o geantă de sus de la bagaje, își pune pălăria pe cap și la oprirea trenului într-o stație, iese fără să spună nimic. Doamna Mia, văzând că nu se întoarce, ne întreabă neliniștită: - Unde a plecat? - Păi, probabil a coborât. - Dar nu mergea cu dumneavoastră? - Ba da, dar fiecare cu drumul lui. A ieșit grăbită din compartiment, trăgânduși în grabă puloverul și a plecat. După plecarea din stație, la vreo zece minute de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu e inamicul meu, tâmpito ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plâns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gâfâind, cu plămânii arzându-mi. Când ajung la șosea mă uit Înnebunită În stânga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care anunța că este vremea pentru masă. Se scuză față de profesoara de pian: Știți, noi mâncăm În colectiv, muncitorește, punem bucatele la comun și nu mai pot rămâne. Mulțumesc foarte mult! Pentru nimic! Să mai Încerci! Noaptea a fost una neliniștită și acaparată de fermecătoarea sa profesoară de pian. Visele puține și scurte erau presărate cu zulufi, cu bucle inelate, cu auriu și cu gura mică, imposibil de uitat. Dimineață a venit mai devreme la serviciu, l-a convins pe magazionerul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de tumultoase valuri de neliniște și grabă. Unde să se grăbească? Nu-l așteaptă nimeni. Nu-și privește nimeni ceasul, așteptându-l. Nu-l mustră nimeni că a Întârziat. Către seară, autobuzul va pleca gâfâind, plin ochi cu aceeași pasageri neliniștiți și-l va duce și pe Antoniu la capătul celălalt al traseului, un loc de unde pleacă atunci când mai speră. Ocupată sau nu, de cei care cerșesc, gura metroului rămâne un magnet permanent pentru ei. Îi atrage vânzoleala pestriță aducătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îndestulată și s-a bucurat copil și adolescent fiind, de o educație de-asupra mediei. De ce să-l revolte orașul? O să-și recăpete cu siguranță Încet, Încet credința pierdută. Acest oraș aiurit și smintit, plin cu haite de câini vagabonzi, neliniștit, gălăgios, trădător, dar sentimental este singurul loc de pe pământ În care Antoniu a ales să trăiască până la sfârșitul zilelor. Antoniu deschide ușa și Încremenește În pragul ei: pe patul sărăcăcios În care doarme singur de atâta timp, bătrânul Kawabata, tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zilelor, că Dumnezeu s-ar fi Îngrijit să-i lase acolo, În suflet această lumină. S-a plictisit să dăruiască vagabonzilor părticele din această lumină și s-a hotărât să se reintegreze, Ăașa se cheamă gestul eiă, În societatea asta neliniștită, și abuzivă, când a simțit că nu mai poate să dăruiască. Așa se face că a devenit ,,fosta Plăcințică,, , cea care mi-a Înseninat cândva o scurtă perioadă din viață, și care a făcut din mâzgă, o lumină care pâlpâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
baston și cu cealaltă mână și încercam să mă ridic, refuzând să ajung cu fața la pământ; doream neapărat să văd în față nu pământul, ci poarta închisă a bisericii. Apoi, cu greu m-am ridicat și am plecat mai departe, puțin neliniștit. La intrarea în sat, în stânga turnului imens, pe un gard înalt din piatră era un câine mare, negru, lățos, care a început să mă latre cu furie, scoțîndu-și colții și dând să sară de pe gardul mai înalt ca mine direct
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nemângâiere sunt copac spuzit de iască. răbufni-voi vreodată din boala aceasta sau, fără să știu, voi muri? uneori așteptarea mă doare, cum doare cerul după apus, alteori, în străluciri translucide, ne văd pe noi, cei de odinioară, aproape perfecți, neliniștite boabe de mercur una în alta alunecând și mă întreb cu stupoare: suntem noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică, doar de ele auzită, le scoate din minți, le agită. le adun, le vorbesc, le rânduiesc, neliniștită să aflu că noaptea își depune în ele ouăle ei fermecate. indiferente în ochi mă privesc, tot așteptând să fie însărcinate. pietre nebune, le spun, cerbul nopții nu pe voi vă caută, vă nimeresc pentru dulcea, încrâncenata lui plăcere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în urma lui întinde. și, totuși, pasul lui șuchiat e-un dans al vieții libere, supreme, al firii ce se vrea zbucnindă în orice por al pielii fremătânde, chiar dacă plata e durerea la pătrat. căci doar durerea germinează în viermușorul ei neliniștit, în electricitatea ei arzândă, nenumărați fiori, ce-altfel, în veci nu ne-ar atinge. nimic, fără durere, nu rodește și nu trece de pragul vieții, de flama ei vie, așa că las să doară acest vânt sudic înfoiat ca un păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pietrei palpită și mut se dezghioacă în calicii de floare, în nebănuite catifele și moliciuni. acolo se desfată o culoare ce aduce a sidef și foc. miezul pietrei are sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că m-am plictisit și aici! Cum altfel? Nici cine știe ce Întâmplări ieșite din comun nu s-au petrecut, cum te așteptai tu, draga mea... —Mă așteptam?! Privirea demnă, ultragiată a Christei Îl va face să dea Înapoi. —...Am fost oarecum neliniștită și continui să cred că aveam de ce... Știi doar În ce condiții te-ai Întors... —Întoarcerea, Într-adevăr... Felul cum au decurs lucrurile când m-am Întors, Într-adevăr... Nu mai are altceva de făcut decât să Înceapă cu Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de căsnicie sau alte probleme pe care le avea partenera de viață. De fapt, am stabilit de la Început că nu am voie să trec o anumită barieră. Nu se plângea de nimic. După această tragedie, de multe ori Îl găseam neliniștit și dezorientat. Mă străduiam să-l ajut În tăcere, atât cât puteam. Pe zi ce trecea, omul de lângă mine, pe care-l divinizam, a Început să nu mai fie În apele lui, devenind mai tăcut ca de obicei și mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine. Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat de lângă fereastră, unde stăteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tare pentru celălalt, poate în bucătărie, chiar după ce tata își va fi schimbat cizmele cu papucii din piele de ren: Iubiți părinți! Cu acest mic salut vreau doar să vă comunic că voi reuși. Știu că voi ați fost uneori neliniștiți și îndoiți. Dar acum nimic nu mă mai poate opri. Toate problemele au fost în mare parte rezolvate. Eu cred că voi nu m-ați înțeles și nu v-o reproșez. Dar, după cum văd eu lucrurile, nu este nici o deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și puse totul la loc în buzunarul actorului. Renunță la gândul de a păstra revolverul. În spatele lui ușa se închise brusc cu un zgomot ca o împușcătură, iar Carosse sări în sus. Deschise ochii, îl văzu pe Charlot și strigă neliniștit: „Cine ești?“, dar, fără să aștepte răspunsul, se culcă și adormi imediat, ca un copil. Oare de ce nu poate dormi liniștit cel care a ucis un om, se întreba Charlot. 14 —Unde ai fost? îl întrebă Thérèse. Charlot își curăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tuturor timpurilor? Am rămas mută de uimire, și deodată a devenit extrem de evidentă problema lui Brad, și da, cred că este pe deplin adevărat că nimeni nu e perfect. Brad. Superbul, frumosul, amabilul, dulcele de Brad, mi-am zis, puțin neliniștită, este redus. Al naibii de redus. O, Doamne, de ce a trebuit să spună asta? Dar nu, am încercat eu să mă calmez: doar pentru că n-are aceleași interese ca mine nu înseamnă neapărat că e prost, e doar... altfel, și asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe frunte un șervet cu niște omăt, poate”... Îndată a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea onoare. Nu și-a lăsat musafirul și el să se ducă săăă - a vorbit unul din jurul povestitorului. ― Da, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai o problemă? Vrei să fii ajutată să scapi de dependența de droguri? M-am gândit că nu fac nici un rău dacă mint. Deși n-a fost așa de inofensiv pe cât credeam eu c-o să fie. La naiba! îmi spuneam neliniștită. Gândește-te la cititul revistelor, la băile în jacuzzi, la exercițiile fizice, la solare, la abdomene plate, la coapse suple, la pielea curată și strălucitoare! Gândește-te la celebritățile cu care te vei bate pe umăr. Gândește-te la cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu eram la înălțimea așteptărilor. înțelegi? Am clătinat prudent din cap. Mă complăceam în relații nepotrivite cu oameni nepotriviți. Nu-mi mai păsa de nimeni altcineva cu excepția mea. Și nici de mine nu-mi mai păsa prea tare. Mă întrebam neliniștită la ce fel de relații făcea aluzie. — Am recurs la droguri ca să fac față fiecărei situații neplăcute cu care m-am confruntat în viață. Când am venit aici, mi s-a spus că am nivelul emoțional al unui copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]