4,685 matches
-
-n deal pe Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel. Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi, Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
-n deal pe Bucium fără soț și fără El,Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel...Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou.Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel,Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou,Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou,Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel.Ei...! Și dacă va apare în aceste timpuri noi,Cât la critici ar răspunde Epigonii-n versul
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
mă plimb cu nesfârșitul În barca făr’de cîrmă, cu pânzele din vise, Rugându-mă la Domnul să-mi lase gaj, iubitul Să-mi dea nemărginirea cuvintelor nescrise. Ma-ntorc apoi în timpuri să sorb din amintire, Un strop de nemurire, un pic de infinit, Să umplu cu speranță dorință și-mplinire, Acele riduri goale ce chipul mi-a umbrit. Citește mai mult Când umbrele din ceruri crează dulci mistereși noaptea-ntinde vălul pe-ntreaga răsuflare,Mă infășor în taine, speranțe
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
de lacrimi mă plimb cu nesfârșitulîn barca făr’de cîrmă, cu pânzele din vise,Rugându-mă la Domnul să-mi lase gaj, iubitulSă-mi dea nemărginirea cuvintelor nescrise.Ma-ntorc apoi în timpuri să sorb din amintire, Un strop de nemurire, un pic de infinit, Să umplu cu speranță dorință și-mplinire,Acele riduri goale ce chipul mi-a umbrit.... XVII. ȚIGANUL..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1678 din 05 august 2015. Un țigan din Ruginoasa, om sărac bătut
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În suflete fade privind melancolic; Captiv risipit pe un cer diabolic, Ascuns-a în slove a patimii cheie. De vrei nemurire, ți-e soarta despotul - O lege infamă și aspră-a naturii; Să cauți amorul la granița urii Desfide nimicul, dar poate fi totul! E somnul veciei cumplită pedeapsă, De gene se-anină constant amintirea, Mai vie lumină nu vezi nicăirea
ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381190_a_382519]
-
Stejar,... X. NISTOROIU G CONSTANTIN - FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. FECIOARA MARIA - susur dumnezeiesc de Izvor Hristic! FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe! Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii. Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiță ca al
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
albăstrele și de păpădii. Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiță ca al stegarului dârz ce înfășoară ... Citește mai mult FECIOARA MARIA - susur dumnezeiesc de Izvor Hristic!FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe!Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii.Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiță ca al
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
lut pierdută-n lumină O nălucă de gânduri și de toane plină, Poți sa culegi din mine doar ce îți ofer Mi-am aninat sufletul de un colț de cer. Ador florile că sunt stelele iubirii Sărutul lor cutremură adâncul nemuririi , Sunt o simfonie de cioburi colorate Un chip într-o oglindă cu ape-ntunecate. Sunt picătura rece desprinsă de pe-un ram Decorul unui curcubeu reflectat în geam , Mănunchi de stângăcii și puncte de vedere Fărâmă de nisip ce-n
SUNT EU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381346_a_382675]
-
Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În suflete fade privind melancolic; Captiv risipit pe un cer diabolic, Ascuns-a în slove a patimii cheie. De vrei nemurire, ți-e soarta despotul - O lege infamă și aspră-a naturii; Să cauți amorul la granița urii Desfide nimicul, dar poate fi totul! E somnul veciei cumplită pedeapsă, De gene se-anină constant amintirea, ... Citește mai mult (dedicată marelui nostru
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii.Pe inimi de ceară depus-a scânteie,În suflete fade privind melancolic;Captiv risipit pe un cer diabolic,Ascuns-a în slove a patimii cheie.De vrei nemurire, ți-e soarta despotul -O lege infamă și aspră-a naturii;Să cauți amorul la granița uriiDesfide nimicul, dar poate fi totul!E somnul veciei cumplită pedeapsă,De gene se-anină constant amintirea,... XX. NU AM CUVINTE..., de Camelia Ardelean
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mamei mele) Înfloresc amintiri sub cascada de ploi (Anotimpul de jad se-oglindește în noi): Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam, Fericirea-și cresta primăvara pe ram. Pentru zâmbetul tău - un concert de viori, Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori. Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea, Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea. Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu, În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i greu; În genunchi, prăbușit, văd tunelul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mamei mele)Înfloresc amintiri sub cascada de ploi(Anotimpul de jad se-oglindește în noi): Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,Fericirea-și cresta primăvara pe ram. Pentru zâmbetul tău - un concert de viori,Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori.Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea,Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea.Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu,În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i greu;În genunchi, prăbușit, văd tunelul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-n față, fără de pudoare, minte și-n ochii tăi se-agață iubirea-ți ce mă doare iar ochii mei sunt ai tăi ochi păgâni în rocadă asta se tocește visul un soare strălucește în ochii mei nocturni ai tăi sunt nemurirea ce-ascunde-n ea abisul Cum ochii vor să oglindească întotdeauna artă ai mei sunt prea romantici, ai tăi sticlesc în mine soarta Sonnet 24 William Shakespeare Mine eye hath played the painter and hath steeled Thy beauty’s form în table
SONET 24 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381361_a_382690]
-
ecou ca printr-un hublou șoapte tălmăcite, răsucite, în foșnete ciudate de spații în timp comprimate (poate vin dintr-o altă realitate?) Cine v-a spus ca oamenii sunt muritori nu știe că ei își construiesc (la fel de firesc) cu migală nemurirea (respectându-și menirea) în zâmbetul copiilor pe care-i învață repetabila lecție de viață: zborul = iubirea, iubirea = împlinirea, împlinirea = fericirea, fericirea = nemurirea. Ps. Când am pus semnul de egalitate, m-am gândit,evident, (și) la tranzitivitate. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică
CINE V-A SPUS de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381383_a_382712]
-
Cine v-a spus ca oamenii sunt muritori nu știe că ei își construiesc (la fel de firesc) cu migală nemurirea (respectându-și menirea) în zâmbetul copiilor pe care-i învață repetabila lecție de viață: zborul = iubirea, iubirea = împlinirea, împlinirea = fericirea, fericirea = nemurirea. Ps. Când am pus semnul de egalitate, m-am gândit,evident, (și) la tranzitivitate. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Cine v-a spus / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CINE V-A SPUS de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381383_a_382712]
-
întâmplător de suportul său organic (vezi termenul „simbiot”) și că el este destinat a se elibera din închisoarea sa materială. Se poate spune că, în linii mari, desprinderea spiritului de trup este experiența fundamentală care stă la baza credințelor despre nemurirea sufletului. Este această experiență o simplă superstiție și halucinație sau, dimpotrivă, un fenomen extrem de real ? Dacă în veacurile trecute desprinderea spiritului de trup a fost considerată întotdeauna ca ținând de domeniul religiei, în ultimele decenii s-au înmulțit relatările venite
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
se ating, două suflete, prinse de mână, râzând, formând ecou, în inimi triste, trezindu-le la viață, visând frenetic, așezând, pește buzele mele, dulceața anilor împreună, respirând la unison, fredonând melodia despre noi, aducând tristețe, hrănind suflete ce visează, la nemurire, simțindu-le frică, de prezentul de ieri, zâmbind la, trecutul de mâine, cerând iertare, ACOLO, pentru ca, in uitarea, parte din mine, ascuns-am... un simplu, te iubesc. Undeva departe, 26 septembrie 2016 Sursă foto-Pinterest Referință Bibliografica: Ascuns-am, un simplu
ASCUNS-AM, UN SIMPLU TE IUBESC de COSTI POP în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381430_a_382759]
-
Ross, publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. • De când cu relativitatea, absolutul nu are niciun credit. În absurd putem plasa orice năzdrăvănie. Deși are destui înapoiați, planeta nastră este cea mai cultă din univers. De când se vântură ideea nemuririi, au pierit miliarde de oameni. Dacă geniile s-ar întoarce din lume... chiar ar muri de uimire de câte s-au descoperit după plecarea lor! Sănătatea e o comoară care nu are egal! Unii o păzesc, alții o risipesc. Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
vremea, dar vremea nu trece cu omul. Citește mai mult • De când cu relativitatea, absolutul nu are niciun credit.• În absurd putem plasa orice năzdrăvănie.• Deși are destui înapoiați, planeta nastră este cea mai cultă din univers.• De când se vântură ideea nemuririi, au pierit miliarde de oameni.• Dacă geniile s-ar întoarce din lume... chiar ar muri de uimire de câte s-au descoperit după plecarea lor!• Sănătatea e o comoară care nu are egal! Unii o păzesc, alții o risipesc.• Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
genune m-a creat ca să aleg Din toți pomii-nțelepciunii fructul ce vreau să culeg Și mi-a dăruit lumina, mi-a lăsat pe chip iubirea, A spart lacăte de visuri să-ntâlnesc eu fericirea, într-o lume unde însăși nemurirea-i de vânzare, Chiar la licitația sorții dintr-o viață muritoare, Da, cea muritoare viață, ce ciudată antiteză, Fericirea îi rămâne doar o simplă ipoteză Iar eu, Lorelei în drumu-i obsesiv spre altă stâncă, Te mai caut fericire, tu nu
CAUTĂ- MĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381491_a_382820]
-
copleșesc, Lumină-n vârful degetelor care Șuvița răzlețită-n vânt o alintau, Apus înlănțuit la mal de mare, Trăiri profunde care uneori dureau De-atât frumos, precum o mântuire A unui suflet karmic încă răvășit, Un abandon ca într-o nemurire În care nu plecăm, din care am venit Și ninge-te iubire peste soare, Săgeți ce-n suflet rece se împlântă, Căci ești profund a mea nemuritoare, Chiar și atunci când uneori neblândă, Te-am mai privit, te-am căutat ori
IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381488_a_382817]
-
publicat în Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016. Se scurg în palme clipele că anii, O zarva de netimp bate-n pendul, De toate relele, ce le-au dușmanii, În prorocie, imi tin pasul, și îl spun. E multă nemurire, care se aruncă În adâncimile mormântului din cer... Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă, Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer. Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată, Așa încât să- și lase strălucirea- Într-un triunghi de oaste ahtiata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
lumină, Mai înfloresc încă o dată, verzi, ... Citește mai mult Se scurg în palme clipele că anii,O zarva de netimp bate-n pendul,De toate relele, ce le-au dușmanii,În prorocie, imi tin pasul, și îl spun.E multă nemurire, care se aruncăîn adâncimile mormântului din cer...Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă,Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer.Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată,Așa încât să- și lase strălucirea-Într-un triunghi de oaste ahtiata,Unde stăpâna e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]