2,429 matches
-
stă, apoi fuge imprevizibil și se urcă pe zidul ce desparte cele două construcții. Acolo se răsfață, culcându-se cu ghearele În sus, tăvălindu-se ademenitor, cu toate acele mișcări de provocare și de capriț. El, deși a stat aproape nepăsător (e negru tot, În afară de gulerul alb cu croială largă din jurul gâtului), sare dintr-un salt drept În spinarea ei, apucând-o cu dinții de ceafă. Nu se petrece nimic, apoi izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
perversiune, căci altfel ar fi de ajuns o singură copulație prin care s-ar asigura Înmulțirea speciei. După act, ea se spală meticulos În acel loc cu limba sau Își face toaleta pentru a fi din nou pregătită; el pare nepăsător o vreme și, când simte că aceasta Îl așteaptă, are loc din nou același salt și același strigăt victorios ce se aude dincolo, trezind din somn pe marii suferinzi ai iubirii, pe marii martiri, cum ar fi Paolo Malatesta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lângă mine, din nou voi fi În brațele lui. Așteptarea era dureroasă, prea dureroasă după obsesia chipului său toată ziua, În fiecare clipă. Doream cu ardoare să mai simt măcar o dată acea strângere pasionată, acele buze dragi. Dar minutele treceau nepăsătoare, și dragostea mea trecea prin Încercări Îngrozitoare. Numai gândul că s-ar putea să nu-l mai văd astă-seară mă exaspera, mă depășea. Degeaba, Însă, Petre n-a venit. În mine s-a prăbușit speranța, am disperat. Totul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și am pus mâna pe părul lui, căutând acea șuviță. El a strâmbat din gură și nu a simțit că În această atingere tremura dragostea mea fierbinte și că aș fi vrut să-mi răspundă la dragoste. Timpul a trecut nepăsător, lăsând atmosfera rece, dar mie numai prezența lui Îmi era de ajuns ca să visez. Apoi s-a Îmbrăcat și am mers să-l conduc jos. La plecare, s-a aplecat și m-a sărutat pe obraz. Nici măcar nu bănuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deplin vraja acelor nopți, când timpul parcă stătea pe loc În acea amorțire a firii. Oare versul meu va putea reda aceasta? Să sperăm. Nenorocită dragoste! Și când mă gândesc că toată afecțiunea mea se concentrează În acel chip minunat, nepăsător și Împăcat a trăi În mediocritate. Nu trebuie să rup această pasiune, mi-aș distruge tot viitorul. Arthur, himera mea, Începe să aibă chipul lui Petre! 29 octombrie 1961 (duminică) Petre n-a dat toată ziua pe la mine, lăsându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Acum Îl Înțeleg pe Alexandru cel Mare, care a vrut să moară tânăr, dar și pe Caligula, și pe Nero, care-au devenit cinici din aceeași plictiseală de a trăi. (dimineața) Nimic nu mă preocupă mai mult, deși mă prefac nepăsător, decât gândul că mă Întâlnesc pe stradă cu amanții ei; că ei mă privesc cu superioritate, cu acea formă de compasiune puțin distantă, puțin Înțelegătoare, puțin disprețuitoare. În același timp, mă frământă ideea că ea se manifestă la fel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zic ba... Cu condiția ca țăranul să fi fost într-adevăr harnic și întreprinzător. Mie însă, care am o veche experiență în privința asta, dați-mi voie să rămân convins că arendașul a intervenit tocmai fiindcă țăranul român e leneș și nepăsător, așteptând să-i vie totul de-a gata de la boier sau, în vremea din urmă, de la stat... Uite-așa, domnilor! Scuzați-mă dacă sunteți de altă părere, dar eu... Baloleanu avu un gest de consternare, fără a putea protesta. Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să-și lege mai fercheș cravata verde la gât, nepăsător față de tot ce se petrecea, cu gândurile la fata grecului cu care a avut norocul să vorbească ieri și care i-a zâmbit. ― Domnule Chiriță, rogu-te, ajută-mi mătăluță nițeluș la procesele-verbale! strigă deodată plutonierul, întorcînd spatele primarului. Eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor veni călăreți cu săbii de foc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai puțin vă poate deranja mica mea rugăminte! insistă Platamonu onctuos, adăugând în sine că la cucoane nimic nu e definitiv și clar, și cum a vrut ieri și nu vrea azi, poate să vrea iarăși mâine. ― Atunci... făcu ea nepăsătoare. Bine. Cum vrei. Am ținut să te previn, să nu zici mai târziu că... Îi povesti și lui Grigore pe urmă aranjamentul cu arendașul. Nu voia să-i ascundă asemenea lucruri și îndeosebi că a primit o sumă importantă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîmplarea deveni o aventură, iar Nadina însăși o eroină când repetă povestirea de mai multe ori invitaților ce începură să sosească mai spre seară. Cu cât observa mai mare îngrijorare la interlocutori, cu atât era mai mândră, râdea și declara nepăsătoare că îi plac grozav emoțiile violente și îi pare bine c-a văzut și moartea cu ochii. ― Era să mă pierzi, Grig drag... M-ai fi regretat? zise sentimental, într-un moment, soțului ei, care răspunse mîngîind-o ca pe un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urnească din căldura patului. Se întindea, gângurea, se giugiulea ca o pisică blândă răsfățată. Tânărul Herdelea, văzînd-o așa, n-ar fi lăsat-o să plece, dar își stăpânea ardoarea numai de grija ei, să nu aibă neplăceri pe acasă. Tanța, nepăsătoare de ce va fi la urmă, parcă tot căuta să-l ațâțe, și-i zicea, și rîdea: ― Vreau să știu cât mă iubești, Titușor! ― De ce mă stârnești și nu mă lași să fiu cuminte? murmură Titu. Știi doar că eu numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un jandarm, care stătea prin ogradă, năvăli în biroul șefului, raportând cu sufletul pe buze: ― Dom' plutonier, foc!... Arde conacul! Șeful ieși speriat afară. Da, în direcția conacului lui Cosma Buruiană bolboceau nori groși de fum. Nu mai putea rămâne nepăsător. Ar risca să fie trimis în judecata Consiliului de Război dacă s-ar afla, și s-ar afla cu certitudine, că jandarmii nu s-au mișcat nici când țăranii au pus foc conacului. Dădu câteva ordine și se echipă repede
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putu păstra echilibrul și se rostogoli, gemând cu o ultimă sforțare de mînie: ― Dumnezeul... soarele... pământul. Mai devale baba Ioana, în mijlocul uliței, striga cu atât mai nerăbdătoare cu cât împușcăturile se apropiau: ― Păsărelele mamei, păsărele... Găinile, în șanțul celălalt, ciuguleau nepăsătoare. Îngrijorată să nu i le omoare, baba nu contenea chemările, uitîndu-se doar din când în când mai urât spre cârciumă, de unde venea zgomotul armelor: ― Păsărelele mamei... fire-ați ai dracului cu focurile voastre să fiți!... Păsări, păsări, veniți la maica
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în jurul statuii, agitându-și brațele și ușuind din toți rărunchii. Cine l-ar fi văzut de departe ar fi crezut că dănțuiește, împlinind cine știe ce ritual. Dar păsările, mai ales când venea câte una neagră, mare cât un corb, se arătau nepăsătoare la sforțările lui. Ceea ce, de data asta, pe Petrache îl scoase de tot din sărite. Pasărea îl mai privi o vreme, apoi, când țopăielile paznicului îi părură de-a dreptul caraghioase, se înălță, dând leneș din aripi. Se roti în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât de lung și de viguros i se va vedea piciorul lipsă, când lumea va fi întreagă, pe cât de voios și de dornic de viață va fi. Femeia se apropie de Coltuc. Era frumoasă ca din poveste, părul blond rămânea nepăsător la vântul care se întețise, ca împietrit în jurul chipului alb. Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gros din țeasta crăpată, părul se năclăise, contrastul dintre fața curată și palidă, ca spălată cu năframa, și sângele lipit ca nămolul pe creștet și coborându-i după urechi, spre umeri, îi dădea aerul unui martir, căci părea întru totul nepăsător cu sine. Rada vedea diform și auzea înfundat, ca și cum ar fi stat cu capul sub apă. Ar fi vrut să strige după ajutor, dar își simțea încă pieptul strivit de lovituri, abdomenul arzându-i de o altfel de moarte care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păstrez liniile de comunicare intacte. Am răspuns. —Pen, sunt atacată de cel mai mare gândac din Manhattan. Ce mă fac? am Întrebat chiar În secunda În care am ridicat telefonul. —Bette, am NOUTĂȚI! bubui ea ca răspuns, În mod evident nepăsătoare față de panica mea. —Noutăți mai presante decât invazia mea de gândaci? —Avery tocmai m-a cerut de nevastă! țipă Penelope. Ne-am logodit! Fir-ar să fie. Aceste două cuvinte foarte simple - ne-am logodit - pot face o persoană atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
secol de când am ieșit cu toții. Spune-i pa din partea mea. Și duși au fost, Încântați, fără Îndoială, că reușiseră să scape. M-am Întors și am văzut că mai rămăseseră numai câțiva oameni pe trotuar, care vorbeau la mobil, aparent nepăsători dacă mai intră sau nu. Mulțimea se evaporase pur și simplu și mi se permitea În sfârșit să intru. —Vai, mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a paznicului și prin cordonul de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o Întrebare enervantă. Am făcut rezervări pentru un grup de douăsprezece persoane, pentru zborul LAX spre JFK la ora opt a.m. și speram să le pot schimba cu ceva care pleacă puțin mai târziu? —Numele, lătră ea, părând nu numai nepăsătoare, ceea ce mă așteptasem, dar de-a dreptul ostilă. Mă Întrebam dacă o să mă deconecteze „accidental“, numai pentru că nu avea chef să se ocupe de asta. Aproape că aș fi Înțeles. —Ăă... rezervarea e de fapt pe numele Gloria Carter. Cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de asta - de aia Îi plătim. Asta veni de la Philip, bineînțeles, care se crăcănase pe una dintre canapelele din piele de un alb-unt, cu cămașa sa Armani, În tablă de șah deschisă cu un nasture prea mult. Elisa părea la fel de nepăsătoare, cocoțată În poala lui Davide, concentrându-se intens pe conectarea iPod-ului ei la boxele sistemului stereo din cabină. Foarte bine. Dacă nimănui nu-i păsa, atunci n-o să-mi pese nici mie. În plus, atâta timp cât nu lăsau În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aplecă spre mine și-mi șopti discret: —Calmează-te. Vorbim mai târziu despre asta, Bette. Încercam să mă calmez când Elisa și Philip veniră agale spre noi, cu brațele Înlănțuite. — Ce se Întâmplă aici? Întrebă Philip, cu un aer total nepăsător față de toată scena. —Philip, nu te băga, nu e nimic, am spus, dorindu-mi ca amândoi să dispară. Ce-ar fi să-ți iei gorila de pe mine, Elisa? se miorlăi Avery după ce-și mai turnă o băutură. Dobitocu’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
parte, Înainte să apuc să-i spun ceva pe tema asta. Avery Începuse din nou să-și susțină cauza, iar Sammy se Întorsese Înapoi spre ușă, cu o expresie dezgustată pe chip. Doar Philip era ori prea beat, ori prea nepăsător ca să Înțeleagă cu adevărat ce se Întâmpla. Nu se lăsă. Chiar așa e, pisi? Te tăvălești cu paznicul? insistă Philip, jucându-se absent cu părul lui Abby, care mă privea intens, cu o expresie de satisfacție vizibilă. De-abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reprezentării reale în guvern era motivul fundamental al decăderii poziției țăranilor la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Unul dintre rezultatele majore ale formării guvernelor naționale fusese distrugerea autoguvernării locale și crearea unei clase de birocrați care s-a dovedit extrem de nepăsătoare față de problemele zonelor rurale din care proveneau familiile lor. Sub regimurile naționale, țăranii erau efectiv controlați prin dreptul la vot discriminator sau prin intervenția poliției în alegeri. Numai două dintre partidele politice importante, Partidul Radical Sîrb și Uniunea Agrară Bulgară
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o jumătate de ceas mai târziu, cuplul se desparte, se găsește întotdeauna cineva care să se apropie de doamna respectivă și care s-o întrebe pe un ton nemulțumit sau ironic, sau indulgent, sau nepăsător: Ai flirtat destul în seara asta?" Compliment cu o nuanță de reproș, semn al unei admirații în care se împletește o discretă dezaprobare, cuvinte care implică, în orice caz, o recunoaștere a caracterului seducător al protagoniștilor flirtului. "O a doua
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]