3,943 matches
-
ceva marcat de o vulgaritate atâtde brutală să ocupe primul loc În aprecierile englezilor de astăzi.“ Era Însă și mai Îngrozitor când propriii amici literari se bucurau de un succes nemeritat. Printre numeroasele sale cunoștințe se număra și Mary Ward, nepoata lui Matthew Arnold și soția lui Humphry Ward, fost decan la Oxford, critic și editorialist la The Times. Henry era vizitator frecvent În casa lor din Russell Square și, cu timpul, Îi deveni prieten și sfetnic literar lui Mary. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În același timp Îl disprețuia, dăruindu-i numai ideile de mâna a doua (uneori chiar și la mâna a doua). Atitudinea lui Henry față de teatru Îi amintea uneori de un unchi bătrân, care hotărâse să se joace cu nepoții și nepoatele, ceea ce făcea arătând o seriozitate și o solemnitate elaborată, așezându-se pe vine pentru a fi la nivelul lor, Învățând sârguincios regulile jocului și făcând tot ce-i stătea În putință ca să-i bată, și care manifesta apoi un spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Minnie, cum poți să spui așa ceva?! zice Joan Anderson, șocată. — Și de ce nu? o sfidează Minnie. Leafa-i bună - și pot să contribui și eu la eforturile de război. — Dar fabricile astea sunt niște locuri Îngrozitoare, spune Joan. Am o nepoată care a Încercat o dată, dar n-a suportat. Înjurăturile, vorbele urâte, purtările. Și o să trebuiască să porți pantaloni. — Pantalonii nu mă deranjează, spune Minnie. Dar e o muncă murdară și periculoasă, Minnie, spune Burgess. Nu-i de tine. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a Master (1947) și Robert L. Gale, A Henry James Encyclopaedia (1989). Sursele principale de informare În ce Îl privește pe George Du Maurier au fost Leonée Osmond și biografia sa cuprinzătoare și bogat ilustrată, George Du Maurier (1969), lucrările nepoatei lui, Daphne Du Maurier: The Du Mauriers (1937) și The Young George Du Maurier: A Selection of his Letters 1860-67 (1951), George Du Maurier and Others (1937), de C. Hoyer Millar, și, mergând Înapoi În timp, In Bohemia with Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i-am zis d-o tărășenie să-l dea gata p-ăl de-și pleacă urechelnița: aia cu bonu-cupon pentru pantofii Titán, care puteai să-i schimbi p-un tișort dă jerse, care Fainberg l-a pus În cârca lu nepoata merceriei, da ea n-a văzut că iera d-acu Încasat. Chiar c-o să cheliți dă păr când v-oi zice că la târlan nici nu i-a sărit inima ascultând pătărania aia așa palpitoasă, nici n-a căzut lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la urmă, da io nu pun pizma pă spinarea la nimeni pencă pescuiește vorbe coapte și șugubețe. Într-o marți, am tăiat dân foarfeci niște inimi dân hârtie, fincă-mi suflase o păsărică În urechi că Josefa Mamberto, aia dă ie nepoata lu merceria, umbla cu Fainberg decât să-i poată cere tișortu ăla cu bonu-cupon. Cu gându că până și muștele dân Imparțial tre să afle pătărania, am zmângălit În fiecare inemă un anunț haios - beton, că cu litere anonime - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu toate drepturli la o corporație dă contabeli, care vrea să adapteze deciuplinile geologice la cronologia marginală care Împodobește Scriptura. Lăsase d-acu capitalu, care iera baban, moștenire la fondurile ălora de ierau ififlii la ficat și repeta fericit că nepoatei Flora Îi pregătea ambuscada unei moșteniri cu mai multe carate ca auru ăl mai lucitor, adică amoru pentru cronologia dân Biblie. Legatara iera o bibilică cam bolnăvicioasă, dă cel mult nouă ani, care ochii ei privea parcă zărea marea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mele, care făcea portretu groazii, a pudrat cafeaua c-un prăfșor verzuliu. După ce-a Împlinit misiunea, s-a dus cum a venit, făr’ să atenteze la cornuri, pudrate și ele. Pă loc am suspicionat că complota să-și elimine nepoata, doborâtă dă fatalitate, nainte dă vreme. Am rămas și nu șteam de visasem or nu. La o famelie așa unită și baștană ca alde Grandvilliers nu-i stă În obicei așa chestii-trestii! Mi-am pus frână la spaime ș-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la ultima șarjă; ca să scape cumva de mine, azi-dimineață Savastano a specificat: — Să vezi și să nu crezi: Cufărașu’, care, deși nu pare pă veridic, s-a sastisit dă Tubiana Pasman, să uită acum după donșoara Inés Tejerina, care ie nepoata dă sânge a lu doamna de Tejedor, care a dat balu. Tejerina ie o dulce mahără socială, coconară și jună. Îi caută În coarne lu Cufărașu; uneori Îmi vine pă chelie să merg la Institutu Pasteur să-mi facă injecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
n.e.). ** Texul pe care l-am dus a fost Fiul pretenarului său, pe care cercetătorul Îl va găsi În acest corpus al volumului, de vânzare la librăriile bune (n.a.). țesător (sp.); intrigant (sp.am.). Tejerina < (probabil) tejedor, „țesător“ + sobrina, „nepoată“, dar și aluzie sonoră la tijerina, „forfecuță“. Rubén Darío. A folosit cuvântul gabacho pentru franchute (nota lui H.B.D.). (Gabacho are, printre altele, la fel ca despectivul franchute, sensul de „franțuz“ (n. tr.). Numele de familie al fratelui de lapte, Paniego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a frecat mâinile și s a uitat lung după Bătrâna, până a dispărut în curtea cu acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: A fost cuminte Bătrâna, nepoate? Da, bunicule! N-am pomenit un cal mai cuminte ca ea... Am dus-o de căpăstru cum ai zis matale. Cred că poate merge și singură, bunicule... Nu! Să n-o lași singură niciodată. Da, bunicule! Cum s-o las
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
luare aminte. Când era tânără o chema „Mândra”... Era așa de frumoasă și mândră cu adevărat, că nu i se potrivea alt nume. La șaretă ori la trăsură era cea mai admirată pe drum. Iar la călărit, să știi tu, nepoate, a fost cea mai elegantă! Da’ n-am mai văzut-o la șaretă... Nu mai vrea să tragă ori, ce este? Poate că ar vrea ea, dar nu mai vreau eu... Este foarte bătrână. De trei ori mai mare ca
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Că era zi ori că era noapte, a muncit la fel de bine... La un fluierat de al meu sau dacă o strigam, lăsa mâncarea, lăsa orice și venea fuga la mine. Da, am văzut. Este foarte ascultătoare... Bunicule, caii vorbesc? Da, nepoate. Vorbesc și ei în limba lor. Se înțeleg și de la depărtare. Și câinii vorbesc în limba lor și pisicile și păsările... Toate vorbesc, Tudorele, fiecare pe limba lui. Așa le-a lăsat Dumnezeu să se-nțeleagă... Da’ pot vorbi așa
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
timp, după antrenament, cum s-ar zice. Le repeți de multe ori, le arăți și animalele se obișnuiesc. Atâta. Nu vorbesc în graiul nostru, băiete. Tataie, cât de mare trebuie să fiu să călăresc? Ha, ha! Da’ grăbit mai ești nepoate... Uite, la vara viitoare te voi învăța. Întâi să văd că nu șchiopătezi la școală. Să văd că ești silitor și cuminte. Apoi... mai stăm de vorbă, răspunse bunicul ridicându-l și așezându-l pe genunchii săi. Mai întâi te
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vorbă, răspunse bunicul ridicându-l și așezându-l pe genunchii săi. Mai întâi te voi învăța cum să te porți cu animalele. Caii, să știi tu, sunt pretențioși. Pot fi cei mai buni prieteni. Dar trebuie îngrijiți cu mult suflet, nepoate, trebuie să le vorbești blând. Așa cum vorbești cu oamenii... Bunicul vorbea monoton, cu voce blajină, plimbându-și mâna ușor pe capul băiatului ca într-o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis vorbele bătrânului, din ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a zis mama când m-a văzut. Am crezut c-ai pierdut avionul. Îmi pare rău, am spus izbucnind din nou în lacrimi. Ne-am îmbrățișat cu toții, apoi mama și tata au plâns când mi-au văzut copilul: prima lor nepoată. Chiar trebuia să-i dau un nume și asta cât mai curând. Ne-am învârtit prin labirintul parcării din aeroportul Dublin. Procedurile au fost puțin întârziate fiindcă tata a luat-o pe la ieșirea preplătită, când el nu plătise dinainte, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Jack“1. Din cauza râsului, mie și surorilor mele aproape că ni s-a făcut rău. Și de fiecare dată când auzeam formula asta zâmbeam. Ei, poate că ar fi trebuit să fiți de față. — Am venit să-mi văd prima nepoată, a anunțat tata. Pot s-o țin în brațe? I-am dat-o tatei pe Kate, iar el a luat-o ca un expert. Imediat, Kate s-a oprit din plâns. A stat placidă la el în brațe, strângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dat În românește, drept pentru care-i propune lui Vincent să preia postul de director. Eroul acceptă. În Epilog, Liga este distrusă, Roald ajunge director general al Schimburilor Culturale Interstelare, se Însoară cu Kay Wong, are doi fii și o nepoată, e Încă viguros, iar regulienii, care descoperiseră de mult zborul, Îl fac și pe el kenekito-madual. Mă duc la Billa să iau o gelatină vie ca să mi-o pun pe față. * John Brunner, Răbdarea timpului, ediția a doua, Editura Nemira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a văzut în sfârșit pe profesorul Pop, un bărbat cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Lawrence și a lui Beatrice, care stă singură într-un colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în glas. Ce mai face nepoata mea preferată? (Fiindcă veni vorba, Dorothy este singura lui nepoată, așa că epitetul acesta este cam nesincer.) Nu mai e mult până la fericitul eveniment. Plutesc ceva emoții prin aer? — Cred că da, spune Dorothy, deloc emoționată. Mortimer se referă la apropiata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în glas. Ce mai face nepoata mea preferată? (Fiindcă veni vorba, Dorothy este singura lui nepoată, așa că epitetul acesta este cam nesincer.) Nu mai e mult până la fericitul eveniment. Plutesc ceva emoții prin aer? — Cred că da, spune Dorothy, deloc emoționată. Mortimer se referă la apropiata ei cununie, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, cu George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu scoate din ei carne albă gustoasă! — Ce să spun? îi răspunde Mortimer. Poate că are alte priorități. — Ce priorități? — Păi... poate confortul animalelor. Atmosfera fermei. — Ce atmosferă? — Uneori în viață există lucruri mai importante decât obținerea profitului, Dorothy. Nepoata se uită la el. Poate s-a înfuriat pentru că i s-a vorbit pe un ton auzit cu mulți ani în urmă - tonul pe care-l adoptă un adult față de un copil naiv -, ceea ce provoacă răspunsul ei insolent. Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spectrale. — Eu, Mortimer Winshaw, începu avocatul, las aceste cuvinte membrilor familiei mele care îmi vor supraviețui, cu convingerea sigură că vor fi prezenți să le audă. De aceea, voi începe prin a le ura bun-venit nepoților mei, Thomas și Henry, nepoatei mele Dorothy, tânărului meu nepot Mark (fiul dragului și răposatului Godfrey) și, nu în ultimul rând, lui Hilary și Roderick, progeniturile - deși aproape că mi-e rușine să recunosc - ieșite din vintrele mele. Pe ceilalți trei oaspeți, de a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai bune. Din punct de vedere fizic, toate Întruneau condițiile impuse de Miranda - agenția chiar că știa exact ce voia ea - dar nici una dintre ele nu avea ceea ce căutam eu la o bonă În grija căreia mi‑aș fi lăsat nepoata sau nepotul, acesta reprezentând standardul pe care mi‑l impusesem În cadrul acestui proces de selecție. Una dintre ele avea un masterat În educația copilului, obținut la Universitatea Cornell, dar s‑a strâmbat când am Încercat să descriu, la modul subtil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciulița nepoatei - ninge arar Bătrânul gripat - din ultima lui ceapă își face un ceai Poza bunicii - cireșul de lângă poartă alb de chiciură
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]