7,995 matches
-
răului. I se usucă ochii, Și îl dezumanizează Și îi insuflă un martiriu. Se simte abandonat de frigul sentimentului. Opac, se lasă în josul mării... Și se abandonează. Căci pentru el o judecată, e sub nivelul mării, sub crezul nostru, sub neputința puterii Gablonț și atât. CLIPE DE TIMP Pentru că mă simt bine. Chiar dacă o groază de rău e în spatele meu, chiar dacă mafioții de mii de omuleți giganți stau si judecă sufletul. Chiar dacă sunt urâtă, frumoasă, minunată sau plină de coșuri. Nu
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
moarte.” Așa și el. L-a costat singurătatea-n iubire. În ultima vreme, actorul vedea clipă de clipă cum corăbiile i se scufundă. Nici vorbă de ajuns la liman. Vânturi potrivnice. Susținea că nu se teme de moarte, ci de neputința. Lumea teatrului este consternata, deși se aștepta la un astfel de sfârșit. Știi că va veni, dar nu știi când. Și, mai ales, cum. Dincolo de omătul gândurilor, veghea în surdina, teama, mușcând din sine, ca un lup dintr-o halca
IN MEMORIAM: ŞERBAN IONESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364882_a_366211]
-
tensionat. Nu am stare. Cred că noi doi sîntem conectați psihic și simt când se întâmplă ceva cu tine. - Mulțumesc, Adrian! Nu știu ce va fi...dar mă simt foarte, foarte rău! ***** Tăcerea se lipi de buzele celor doi. Un sentiment de neputință se strecură în mintea lui Adrian. Cine știe cât este de lovită și eu nu pot face nimic. Oare, nu este mai grav decât îmi spune?'' - Carmen, iubirea mea nu te-a putut proteja, sau poate că da. Rău psihic? E normal
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
preot Eli, care ajunsese la vârsta de 98 de ani, moare. Filistenii duc chivotul în cetatea Azot dar nu se bucură de victoria obținută pe câmpul de luptă, recoltele lor sunt mâncate de rozătoare, ei suferă din cauza multor boli și neputințe care cad peste ei și se hotărăsc să returneze, fie și necerut, chivotul israelienilor, împreună cu multe daruri de aur și chiar să înapoieze cetățile acestora pe care le răpiseră de la ei mai înainte. Și cu toate acestea, poporul Israel rămâne
SFÂNTUL PROROC SAMUEL de ION UNTARU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365003_a_366332]
-
făcut. Sub draperia sorții, renunț și la proteste, De frica unui sigur și-amarnic upercut. Concluzia-i frivolă: ce mâzgă mă apasă! Pe umerii-mi de vată se-nghesuie poveri. De mâine-mi curăț trupul de veșteda carcasă A unei neputințe ce duce nicăieri! (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: SCENARIU ABSURD / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate Drepturile
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
eternity. * DE CE? Uneori întreb anotimpurile unde mi-au ascuns dorurile? De ce verdele își schimbă culoarea, de ce frunzele toamnei nu mai sunt poleite cu foite de aur? Fulgii de nea au devenit gri iar ploaia a devenit șuvoi de lacrimi și neputințe. De ce ne-am schimbat? Doar celestul știe ce ne așteaptă... WHY Sometimes I ask the seasons where they hid my hopes? Why green changes its colour, why autumn leaves are no longer gilded with gold foil? The snowflakes became grey
POESIS de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366365_a_367694]
-
și adunarea în sine, concentrarea spre cele dumnezeiești și înaintarea spre adevărul tainic al credinței. Sfântul Vasile cel Mare întocmai cu alți mari asceți ai Bisericii face acest exercițiu de retragere pentru a lupta mai intens cu propriile patimi și neputințe astfel încât să se pătrundă tot mai mult de Adevărul sfințitor al Evangheliei. „Când mintea nu are liniște, când e purtată de colo-colo de gândurile lucrurilor, nu se poate aținti la adevăr. Nu ajunge la a-L simți pe Dumnezeu. Curățindu
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
reîntregire. Experiența mea de doctor și de chirurg cred că m-a învățat să fiu atent la om și la nevoile lui. Să-l iau în serios și să încerc să-l înțeleg și atunci când, din cauza bolii, devine agresiv în neputința lui, dar și atunci când, scăpat de belea, hiperbolizează meritul doctorului. S-ar putea ca, fără să-mi dau seama, experiența mea de doctor să mă fi ajutat să judec anumite personalități, dar acest lucru nu prea l-am folosit în
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
care era nedezlipită aceeași căruță încărcată cu doruri ... Păstrez o parte din aceste ascunzișuri de lacrimi și poate, odată, când voi avea îndemnul s-o fac, le voi așterne în pagini cuminți de carte. Evenimente nefericite m-au țintuit în neputința de a munci câteva luni. Prin 2007, copila mea dragă, pentru a-mi ușura suferința m-a inițiat în descoperirea internetului pe care-l utilizam doar pentru uz profesional în puținele momente când eram „statică” - în mod frecvent, munca mea
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
și tot mai departe ajung, așa cum mâinile mele prin spații te mângâie. Sufletul tău e o bijuterie în care încap toate doinirile lumii pe care le-ai strâns să le dărui. Dar trebuie să știi că între suflete există doar neputințele noastre pe care nu am știut sau nu știm ... Citește mai mult Între sufleteNu e nici o distanță între suflete,fiindcă sufleteletrec peste distanțele lumiiși tot mai departe ajung,așa cum mâinile meleprin spații te mângâie.Sufletul tău e o bijuterieîn care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Iar ucenicii au fost foarte uimiți și înspăimântați. Urcarea pe munte reprezintă simbolul înălțării spirituale, care din virtute în virtute, duce la dragoste și deschide calea contemplării dumnezeiești. Această este de fapt esența învățăturii lui Hristos care, preluând asupra Sa neputințele noastre, ne-a arătat că isihia este este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care ne arată slava lui Dumnezeu. Hainele Sale au devenit atât de albe cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul. Fiul lui Dumnezeu Își arăta strălucirea
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366627_a_367956]
-
și care ne biciuie gândul cu-aceeași întrebare: ce urmează?/ Viața e un joc al dracului de straniu!” ( Viața e un joc...) Dincolo de cuvinte și tăceri, gânduri învolburate... poetul caută un liman pentru a se salva de adâncul întunecat al neputinței. Urmând firul de lumină... speră să descopere adevăratul sens al lucrurilor, adevărata esență a Sinelui. În remarcabilul poem care urmează este concentrată și esențializată ( cu ajutorul metaforelor revelatorii), întreaga sensibilitate a trăirilor, întregul spectacol existențial. „din pământ ies sentimentele,/ înfloresc,/ strigă
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
ateism barbar, năucitor și tracasant, inabil și radical, fără de noimă, dintr-un amorfism doctrinar fără ieșire și o uniformitate a gândirii libere devenită esențialmente “captivă”, iar cea de-a doua dintr-o “religiozitate” excesivă și care își recunoaște limitele și neputința în față bunului plac al celor implicați, fiind la cheremul unui “liber arbitru” care a cășunat până și pe aceste sacramente socotite inviolabile!? Și o întrebare care mi se pare firească, vizavi de cele expuse mai sus: atunci cum stăm
NUNŢILE UTC-ISTE, TOGILE VIRILIS ŞI PROPRIETARII LUI PEŞTE ÎN VEGAS ! (VI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366659_a_367988]
-
vocalize de foc și șlefuind-o cu ocheadele injectate ale îndoielii și răzbunării. Sintagma Lăpușneanului cu „capul lui Moțoc” este lasoul aruncat de cerberii descăunați și dezaxați ai unei puteri revolute, ce ne cuprinde într-o uriașă acoladă, cea a neputinței îndârjite și care nu mai contenește. Șuvoiul cald al iritării din orice, orișicând și orișiunde se propagă tentacular în toate mediile social-profesionale și politice topind, ca un acid, membrana subțire a bunului simț, a responsabilității civice. De unde ne-ar veni
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
acestui pământ, pentru răutatea noastră viscerală, care a pironit pe cruce pe Singurul Său Fiu ce ne-a fost dat nouă, ca oricine crede în El să nu piară... Ochii Răstignitului și Înviatului în veci privesc înlăcrimați spre noi, spre neputința noastră... Tatăl nu este bolnav! Dovezi sunt destule aici pe pământ și acolo, în Ceruri! Referință Bibliografică: Dumnezeu pe patul suferinței?... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 194, Anul I, 13 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
DUMNEZEU PE PATUL SUFERINŢEI?... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366697_a_368026]
-
194 din 13 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Sarabanda intoxicării argotice continuă cu o veselie demnă de orice altceva și întemeiată, neapărat, pe vechea zicală românească „nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ți miroase”!, dând senzația dezagreabilă a neputinței noastre de a reține porniri instinctuale, de a elibera neomenescul din noi, de a prezerva moralitatea. Năvalnică și zgomotoasă, neiertătoare și vitriolantă, invectiva caută să stârnească din orice „arțagul”, prilejul de a greși intenționat sau nu devenind, în închipuirea „polemistului
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
și al fricii lui Dumnezeu ci al neglijenței și al delăsării duhovnicești. Și, îndată ce se "denunțau"ca pacătoși, amânarea Botezului din motive de "nepregătire"și "nevrednicie"apărea ca o lipsă de grijă față de Sfintele Taine. Este pur și simplu cu neputință să găsești un text patristic pe care să se sprijine ideea ca acela care nu se poate împărtăși cu vrednicie este mai bine să se abțină de la aceasta. Sfantul Ioan Casian scrie: "Nu trebuie să nu primim Sfânta Împărtășanie, fiindcă
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
era ambuscada în care cădea gândirea liberă, nuanțată, creatoare. Ea tăiase respirația și secerase de semnificații limbajul cotidian, nuanțat, de relief și nevoit a se înghesui în creuzetul propagandei oficiale. Limba de lemn contaminase până și gestica fiecăruia, gâtuită în neputința ei de a se elibera dintr-o sinoptică și riguroasă criptare. Dar și admisă ca paleativ al supraviețuirii, pentru a nu fi suspectat de neloialitate și nonconformism. Așezarea calculată a mâinilor și desenul acestora prin aer, în fața pieptului sau deasupra
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
trăiri literalmente plenare a momentulii trăit, fără false pudori sau exibiții și prefăcătorii, undeva verosimil a se fi desfășurat în sobrietate și răspundere civică și partinică, chiar dacă la marginile înmiresmate ale beatitudinii și uluielii... Pentru a nu mai vorbi de neputința de a te eschiva în vreun fel sau, mai ales, de a te împotrivi (ferească Dumnezeu, drăguțul!). Râsul era și el bine strunit, ba chiar cronometrat și cu funcție terapeutică ad-hoc, dând impresia unei „eliberări” (desumflări!?) adevărate și nu unei
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
văd. Aș putea picta fericirea lacrimile mamei, am luat negrul din noaptea emoțiilor repetate și a lămpii cu gaz ce-mi lumina camera. Insist în căutarea amintirilor. Din perioada copilăriei văd lacrimile mamei și-i aud plânsul sfâșietor, posedat de neputință și dor. Singurătatea e o mare tristețe. Țipătul, în fața icoanei, reprezintă neputința de a merge mai departe. Mama avea un dispreț față de moartea tatălui meu. Am fost săracă dintr-o poruncă a sorții. Amplificată această sărăcie mă ridica dintr-o
GRIJANIA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366706_a_368035]
-
emoțiilor repetate și a lămpii cu gaz ce-mi lumina camera. Insist în căutarea amintirilor. Din perioada copilăriei văd lacrimile mamei și-i aud plânsul sfâșietor, posedat de neputință și dor. Singurătatea e o mare tristețe. Țipătul, în fața icoanei, reprezintă neputința de a merge mai departe. Mama avea un dispreț față de moartea tatălui meu. Am fost săracă dintr-o poruncă a sorții. Amplificată această sărăcie mă ridica dintr-o durere, într-o durere parcă și mai grea, parcă și mai supremă
GRIJANIA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366706_a_368035]
-
vinovat... Îmi strigi din brazdă : -Nu te teme, Copilă, pentru tine m-am rugat Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai ; Lucrează, nu ai vreme ca să stai ! -Părinte al meu, duhovnice și tată, Îngenunchez, mă rog și strig mereu. Tu neputința mea, te rog, o iartă Când mă rănește clopotul cu plânsul său! Îmi este dor de tine și de clipe sfinte, Prin tine căpătam putere... Aș vrea să fie totul ca-nainte ; Nu mai găsesc la nimeni mângâiere. Mai roagă
RUGÃCIUNE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366712_a_368041]
-
explicată prin legi științifice, iscodită cu o minte însetată de a cuprinde exclusiv rationalist arderile incandescente ale materiei îndumnezeite. O rațiune care caută să stăpânească creația prin forța unei minți neînduhovnicite provoacă și generează gânduri moarte, închise în limitele propriei neputințe, interpunându-se astfel ca o barieră în fața unei asumări duhovnicești a creației, dechise unei vederi nemijlocite a prezenței lui Dumnezeu în cosmos și în univers. De aceea, Părintele Dumitru Stăniloae într-o notă la textul maximian prezentat anterior, precizează, cu
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
filocalică Părintele Dumitru Stăniloae l-a comentat și pe Sfântul Maxim Mărturisitorul în textele ce evidențiau o concepție liturgică asupra lumii. Sfântul Maxim indică trei mișcări ale sufletului: după minte, după rațiune și după simțire. Prima e simplă și cu neputință de cuprins. Mișcarea prin rațiune ni-L descoperă pe Dumnezeu ca fiind Cauză a lucrurilor. Simțirea este o mișcare compusă, deschisă către cele din afară, adunând rațiunile din lucruri. Simțirea care reține rațiunile duhovnicești din lume, unificate prin mijlocirea rațiunii
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZAMOLXIS Autor: Mariana Bendou Publicat în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ZALMOXIS : Încărunțit sunt, Omenire, iată, De neputința ta, repudiat; Mansarda asta-n rocă dizolvată Sălbatec, pe vecie, m-a-îngropat! Ce-am fost cândva? Ce mai sunt eu? PROFET, TIRAN sau SEMIZEU... Urcând din lingușit în lingușit. Un huiduit! Săpându-mi Zeul, Cu trudă, cu talent și cu zăbavă
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]