3,633 matches
-
El va da, În cele din urmă, nu doar „tonul” jurnalului, ci va stabili Întreaga lui strategie. Pactul retoric Prea Îndepărtat Încă de o formulă precisă, incapabil să se identifice cu o realitate anume, jurnalul, pură proiecție spirituală, se dovedește neputincios În surmontarea complexelor induse de o bogată activitate ficțională. Pactul retoric nu poate avea loc, la acest tip de jurnal, pentru că unul dintre termeni absentează. Suntem Încă departe de situația fabula in fabula 4, descrisă de către Umberto Eco. Deși, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Brechechechex, brechechechex, coax... Rămân să se înfrunte, ridiculizând moda concursurilor literare a vremii, Eschil și Euripide, fiecare văzându-și opera prin ochii celuilalt, prilej pentru preluarea parodică a unor citate. Dacă Euripide îl numește pe Eschil "un înfumurat, moară stricată,/ Neputincios, flecar neîntrecut,/ Meșter de vorbe, cu eroi prea cruzi", Eschil îi atribuie rivalului său apelativul de "copil al zânei țărănești", făcând aluzie la originea sa umilă, și continuă prin jigniri desigur nedemne de statutul său de mare tragic ("tu care-aduni
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndreptați în direcția opusă valorilor creștine. De aceea, lagărul are capacitatea de a pune în evidență caracterele umane, prin problemele de alegere morală, și de a-i arăta pe mulți dintre cei aduși în această "lume sinistră" drept niște victime neputincioase, care nu pricep ce li se întâmplă. Plasarea accentului exclusiv pe latura spirituală rămâne calea de supraviețuire pe care o adoptă Soljenițîn. Totodată, el teoretizează renunțarea la grija pentru viața biologică, recunoscând, totuși, limita impusă de trupul vulnerabil: Trebuie să
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
țină un portofel"206. Imaginea bolnavului aflat pe moarte, construită pe detalii semnificative, accentuează finalul povestirii, care lasă loc pentru meditație: "Veteranul se îndesă și mai tare în bancă. Capul, ba și umerii i se afundară parcă în corp. Degetele neputincioase îi atârnau rășchirate. Paltonul descheiat atârna și el. Pântecele umflat ca un balon sălășluia neverosimil în curbura șoldurilor"207. Simplitatea și naturalețea povestirii ascund sensuri profunde. Ce păcat este titlul unei schițe despre proliferarea minciunii în societatea sovietică. Informațiile furnizate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
zile. Convins de această explicație (sau poate nu, doar pentru că era un om "nu tocmai rău", așa cum înțelege Anna Modestovna), milițianul o lasă să plece. Un deznodământ fericit, mai rar întâlnit în povestirile lui Soljenițîn, în care, de obicei, omul, neputincios, este strivit de sistem. Finalul povestirii este construit ca o clarificare și o completare a informațiilor din ziar. Ceea ce nu știa corespondentul era că abordase un subiect foarte periculos. El scria cu dezinvoltură despre inginerul Modest Aleksandrovici V., pe care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
consideră îndreptățit să le emită. Este relevantă în acest sens scena în care Rusanov pretinde să se stingă lumina în salon, deși urmează să se aducă medicamentele. Singurul care "îndrăznește" să se împotrivească este tocmai Kostoglotov, provocând indignarea nemărturisită și neputincioasă a lui Rusanov: Pavel Nikolaevici simți că se sufocă, deși crezuse că s-a obișnuit cu atmosfera din salon. În douăzeci de minute, acest mitocan ar fi trebuit externat din spital și trimis la muncă! Din păcate, n-avea la
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pentru lume și cea pentru Dumnezeu, concepție care ajunge la Apostolul Paul (cf. 2Tim 2, 3-4) și se referă la armata lui Cristos, care a căpătat în mentalitatea creștină o largă răspândire și evoluții ulterioare. Tentativele proconsulului s-au dovedit neputincioase, neizbutind să-l convingă să renunțe la atitudinea sa. Nu a avut vreo influență încurajatoare nici măcar aflarea veștii că unii creștini prestau serviciul militar chiar și în garda imperială, dându-i de înțeles că se putea rezolva chestiunea în mod
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
statură măruntă din partea stângă a imaginii și prin plasarea bărbaților de statură obișnuită în partea dreaptă, gata să fie striviți de forța crinolinei imense. Disponibilități narative asemănătoare oferă și Crinoline on the Water unde câteva doamne la care barcagiul privește neputincios ocupă, cu fustele lor enorme, aproape tot spațiul din marginea pontonului. Crinolinomania este însă văzută de lumea victoriană, pe care Thomas o prezintă în cartea ei, și din perspectiva participării ei la maladiile existenței feminine. Câteva din ilustrațiile lui John
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
statură măruntă din partea stângă a imaginii și prin plasarea bărbaților de statură obișnuită în partea dreaptă, gata să fie striviți de forța crinolinei imense. Disponibilități narative asemănătoare oferă și Crinoline on the Water unde câteva doamne la care barcagiul privește neputincios ocupă, cu fustele lor enorme, aproape tot spațiul din marginea pontonului. Crinolinomania este însă văzută de lumea victoriană, pe care Thomas o prezintă în cartea ei, și din perspectiva participării ei la maladiile existenței feminine. Câteva din ilustrațiile lui John
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
să fim recunoscători pentru un lucru pe care nu am știut să îl facem singuri; -sindromul dependentului: Statele Unite sunt prima putere mondială și depindem de ei în conflictele internaționale; or, nu îi iubim pe cei de care depindem; -sindromul celui neputincios: chiar și pe continentul nostru, cum s-a întâmplat în Kosovo, nu suntem capabili să impunem pacea fără americani; este totuși puțin umilitor. La baza prejudecăților este deci adesea un complex de inferioritate: prin agresivitate și denigrare se încearcă o
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
statură măruntă din partea stângă a imaginii și prin plasarea bărbaților de statură obișnuită în partea dreaptă, gata să fie striviți de forța crinolinei imense. Disponibilități narative asemănătoare oferă și Crinoline on the Water unde câteva doamne la care barcagiul privește neputincios ocupă, cu fustele lor enorme, aproape tot spațiul din marginea pontonului. Crinolinomania este însă văzută de lumea victoriană, pe care Thomas o prezintă în cartea ei, și din perspectiva participării ei la maladiile existenței feminine. Câteva din ilustrațiile lui John
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai de capul lor. Și clipind, șiret pe sub coada ochilor și resfirându și caierele de mustăți sure , adaugă: - E he hei, Domnule prefect, când eram noi, în vremea noastră”! Se pare că reporterul în cauză nu era decât G . Râ
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
relatat de astă dată fără patetism, în cheia unei anecdote "imagologice" despre ignoranța femeii (Igeea confundă Bucureștiul cu Belgradul) și despre curiozitatea localnicilor față de "cizmele" bătrânului Fritz. Mult mai captivante par secvențele ulterioare, în care Bizu, reîntors din călătorie, asistă neputincios la suferința tatălui său, confruntându-se cu "boala" în ipostaza ei pur biologică, de maladie a cărnii, fără nimic "spiritual". Agonia excesivă, clamoroasă a bătrânului Klentze, care se agață cu disperare de viață, contrastează violent cu suferința "invizibilă" ("sobolul interior
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
creații (vezi Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, ed. cit., capitolul "Problemele editării"). 152 Povestea relatată de Mite are, nici nu-i de mirare, un caracter melodramatic-sentimental, ce impresionează inima simțitoare a poetului (copilul îl zărește pe "nenea Mihai" cum lăcrimează, neputincios), stârnind însă comentariile ironice ale îngăduitorului soț, doctorul Kremnitz. Replicile doctorului (personaj-raisonneur, colportor de "idei" lovinesciene precum: "nu există oameni abstracți ci numai indivizi de diverse naționalități, care reacționează în cadrul rasei lor") creează un contrast parodic, amintind de o scurtă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bucuri prea mult. Întrebarea este: ce mai rămâne? La nivelul culturii academice, lucrurile stau cam tot așa. Ce sentiment ai la schimburile academice internaționale? Să-ți spun o poveste simplă. Comisia Europeană se agită de foarte mulți ani, dar din ce în ce mai neputincios, pentru a concura cercetarea științifică americană. Pentru fiecare Premiu Nobel care merge în Europa, șapte merg în Statele Unite, iar fenomenu-l de brain drain "fuga creierelor" afectează nu doar Europa de Est, ci și Europa de Vest (specialiștii de vârf din disciplinele tehnologice, științele naturale
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
față, cu arcul și tolba de săgeți pe spate. El, înarmat până în dinți în mijlocul munților Schwarzwald, chiar acolo unde izvorăște Dunărea, se luptă cu invadatorii și întotdeauna el iese învingător. Deși are doar șapte ani, vechii goți erau mici și neputincioși pe lângă el. Iar acum... acum fetița... Ce mogâldeață o mai fi? Ce nume îi vor da? Și toate acestea au început cu cele două tinere, ce au străbătut același drum lung de patru mii șase sute de metri, la capătul căruia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau mai bine spus ai fi stagnat la minus zero absolut cel puțin un hexamer întreg, adică ceva mai mult de șaizeci și cinci de milioane de ani tereștri, într-o gaură neagră pe care nici lumina n-o poate străbate devenind neputincioasă și unde timpul încetează a se scurge. Acum trebuie să te pregătesc și să te reintroduc într-un nou lot de izotopi preonici inteligenți a următorului program-experiment, care va fi reevaluat la sfârșitul hexamerului. Eu m-am oferit voluntar și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab, neputincios și deznădăjduit. Copilul, trebuia salvat cât mai repede! Bidaru voia să facă ceva, să-l ajute, dar nu reușea să-și smulgă picioarele din smârcul cleios. Când, în sfârșit, a reușit să se desprindă și era gata să apuce cutia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atingă sau să se apropie prea mult de el. Nici măcar Marele Angakok, șaman ce stăpânește spiritele răului și lecuiește aproape toate bolile, oricât s-ar strădui, nu ar reuși să-l privească din imediata sa apropiere. Numai morții și bătrânii neputincioși, când nu mai sunt în stare să-și procure singuri hrana, când nu mai au cu ce o mesteca sau când suferințele devin de nesuportat, pentru a se reîncarna, sunt aduși la poalele lui, la o distanță rezonabilă, pe brațe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
textul evaghelic de la Luca 14, 17: „Și a trimis la ceasul cinei pe sluga Sa ca să spună celor chemați: Veniți, că iată, toate sunt gata”. Cateheții sunt trimiși să iasă în piețele și ulițele cetății, să aleagă pe cei săraci, neputincioși, orbi și șchiopi, iar la urmă, ei sunt cei ce primesc poruncă să iasă la drumuri și la garduri să silească (să-și dea silința) pentru ca să intre destui pentru a umple casa stăpânului. Ei vor plăti dacă nu vor face
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
că nu mai ajungem la celălalt spital. Ajunși în sfârșit, au mutat-o pe mama pe o altă targă și au dus-o la triaj. Nu era nici un cadru medical și vedeam cum mama se pierde iar eu mă simțeam neputincioasă, nu puteam să o ajut cu nimic. Ea nu spunea nimic, era vânătă și din tot corpul ieșeau broboane de transpirație. Soții Eugenia și Costache Buraga Educația patriotică nu este o noțiune abstractă, ci însemnă dragoste față de satul, locul, comuna
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
tipul percepției senzoriale, imaginile artistice se clasifică în: - vizuale: Neguri albe, strălucite / Naște luna argintie (M. Eminescu, Crăiasa din povești) - auditive: Aud materia plângând (George Bacovia, Lacustră) - olfactive: Parfum de pene arse și ploua... (George Bacovia, Negru) - tactile: Azi sunt neputincios ca o mătasă - Emil Brumaru, Astenie) - gustative: Râzândă și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
valori. Treptat însă, armonia conjugală se destramă, când tânărul cuplu pătrunde în elita societății bucureștene. Ela pare a se adapta rapid lumii mondene și noului stil de viață, în timp ce Ștefan este atras doar de noile experiențe de cunoaștere. El asistă neputincios la tranformarea celei preaiubite întro femeie mondenă. Trăiește o „dramă a incertitudinii chinuitoare“, devorat de suspiciune, torturat de gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unghia îngerească. Alături de planul creației și al creatorului se cristalizează în această secvență finală imaginea stilizată a unui univers ostil, străin și agresiv, aparținând preatârziului și departelui: Era întuneric, ploaia bătea departe, afară / Și mă durea mâna ca o ghiară / Neputincioasă să se strângă / Și mam silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă. Contemplarea acestui tragic univers, în care omul este prizonier fără șansa evadării, provoacă acea suferință care se cere exprimată în cuvânt. Opțiunea finală a eului poetic (Și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
incapabil de muncă, nelăsându-l să stea în casă pentru a se ocupa cu cititul. Ioan Cassian amintește că unii bătrâni Părinți o numesc duhul de amiază pomenit de Psalmul 90 (cap. 1). Mintea tulburată de acedie devine leneșă și neputincioasă, astfel că nu mai găsește alt remediu decât o vizită sau somnul. Cassian își concentrează atenția pe lupta împotriva păcatului complex al acediei și recomandă ca principală armă, pe lângă cea a rugăciunii, munca. Astfel, Cassian insistă pe necesitatea muncii, dând
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]