3,664 matches
-
dragoste pentru natură și oameni, credincios și mai ales cu o voință de fier. Nu s-a lăsat înfrânt de necazurile și greutățile vieții, nici atunci când părinții și chiar fiul au plecat spre nesfârșitele ceruri. În fiecare vară așteptam cu nerăbdare să sosească vacanța ca să-l vizitez. Intram pe poartă și strigam: Sărut mâna, bunicule! Am venit! Bunicul apărea încet din casă, sprijinit pe bastonul său întâmpinându-mă cu fața luminoasă ca soarele: Bine ai venit, nepoate! Vai ce-ai mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de tot ceea ce te înconjoară și ce ți se oferă. Lumea copilăriei este o lume minunată cu zmei, zâne, feți-frumoși, plină de taine și mistere, de necunoscut și cu întrebări ce așteaptă răspunsuri corespunzătoare, în care se naște curiozitatea și nerăbdarea de a o exploata. Amintirile despre copilărie se așează lin asemeni fulgilor albi, pufoși și gingași peste viața noastră. Copilăria începe din prima clipă a vieții, cu primul scâncet, primul gângurit, prima jucărie. Este un tărâm magic care începe brusc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
poveste cu stropi de ploaie și frunze legănate sub puterea vântului, să-mi cânte izvorul un cântec de leagăn și să adorm. Atât îmi doresc! Sunt de mult timp sub stăpânirea frumuseții tale. Orele trec fără să lase urme de nerăbdare pe chipul meu. Încă aștept. Oare vine? Unde e soarele? Nici cerul nu mai plânge. Numai timpul crud păstrează luna pe bolta cerească. Și stele tot mai multe se trezesc. Poate că au dormit destul. Numai nenea Soare s-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au început încă o zi grea de muncă pe câmpul galben, secerând grâul. Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se așază la umbra carului. Când o să fiu mare, vreau să zbor până la cer. Să-ți ajute Dumnezeu! spune mama. Așa poate o să scapi de viața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la un anumit timp, când și cum vreau eu, să admir peisajul și apoi ar trebui să-l pictez cum știu eu mai bine, oare ce-aș picta?” Am încercat să evit întrebarea, dar ceva din ființa mea aștepta cu nerăbdare să-mi răspund spontan. Cine eram eu să mă opun propriilor mele dorințe? Nu am mai stat pe gânduri mult și am deschis marea poartă a viziunii cu micuța cheie a imaginației. Îmi trebuia o locație. Am închis ochii și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apoi comentam împreună. Totuși, nu-i împărtășeam lui Iosif toate gândurile mele, felul în care îi vedeam eu pe ai mei, de pildă. Mă simțeam ca o hoață, ca un spion care își urmărește părinții și frații, dar ardeam de nerăbdare să știu mai multe despre ei, mai ales despre tata. Și cum Iacob mergea alături de noi în fiecare zi câte o bucată de drum, mă uitam la el pe furiș să văd cum se poartă cu mamele mele. Vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să primesc încă o scrisoare de la fiul meu. Trecuse mai bine de un an de la ultima și-mi închipuiam cum o să-i arăt lui Benia scrisul fiului meu pe tăbliță când o să vină seara acasă. Stăteam în prag, plină de nerăbdare să aflu ce era în scrisoare. Dar când bărbatul a ajuns la colț, înconjurat de o droaie de copii gălăgioși, mi-am dat seama că mesagerul își aducea propriul mesaj. Re-mose și eu ne holbam unul la altul. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Rahela. Era la fel de frumoasă cum mi-o aminteam. Am alergat printr-o ploaie caldă care m-a curățat până am rămas ca un bebeluș și m-am trezit mirosind ca și cum m-aș fi scăldat în apă de izvor. Așteptam cu nerăbdare visul cu Lea, dar n-a apărut în acea noapte și nici în cealaltă. De-abia în noaptea întunecată fără lună am fost vizitată de mama mea de sânge. A fost prima dată când trupul meu nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă întorc în casa mea, să-i văd pe Shif-re și pe copilul Kiyei, care se născuse în absența mea. Am fost teribil de neliniștită în timpul celor trei zile în care am stat la Memfis, dar mi-am ținut nerăbdarea în frâu de dragul lui Benia. Se întorcea din târg în fiecare seară, copleșit de frumusețile pe care le văzuse. Se minuna de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar totuși, am șoptit, atingându-i obrazul cu mâna pe care aveam inelul mamei lui, o să mă gândesc la tine. - Și eu o să mă gândesc la tine, a zis el încet. Dimineața, eu și Benia ne-am îndreptat plini de nerăbdare spre apus. O dată ajunși acasă, am trecut în revistă schimbările. Proaspătul fiul al Kiyei era bine făcut și a învățat repede să gângurească fericit când mama lui mi-l mai lăsa în nopțile în care se ducea să asiste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ucigași... - Vizita s-a Încheiat, replică ea sec Îndreptîndu-se spre ieșire. De-abia aștepta să se Întoarcă la hotelul Iroise, ca să afle dacă În sfîrșit Christian revenise din ciudata lui plimbare pe mare. Fersen, fără să țină deloc seama de nerăbdarea ei, tărăgăna șederea În fața rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. Deodată, toate luminile se stinseră. Lucas se Împiedică și lăsă să-i scape o exclamație. Auzi vocea Mariei, sarcastică. - Nu te teme, sînt aici. E doar furtuna. Se Îndeptă spre disjunctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acesteia cu nepotul ei și schimbă imediat subiectul, ridicînd fără să vrea tonul. - Știți cumva dacă a ieșit cineva din castel În noaptea cînd a fost ucis fratele meu? PM, care În mod vizibil nu mai putea sta locului de nerăbdare, Începu să strige. - De ce se bagă? E nebună! De ce nu ne și acuză, dacă tot am ajuns aici! Cu un gest autoritar, Arthus Își Întrerupse fiul și, Întorcîndu-i ostentativ spatele și ascunzîndu-l astfel ca Îndărătul unui ecran, se Înclină ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăcută, nimeri peste o valijoară pe care o deschise fără să șovăie. Conținea dosare pe care Marie le ridică cu grijă ca să le citească titlurile. Se opri brusc la unul dintre ele: „GILDAS KERMEUR - RAPORT DE AUTOPSIE“. Îl scoase cu nerăbdare și se cufundă În lectură, vizibil uluită de ce descoperea citind. Ușa se deschise taman atunci, fără zgomot. - Flagrant delict! proclamă Fersen din prag. Marie tresări violent și lăsă imediat dosarul din mînă, apoi se ridică și Îl Înfruntă cu tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui Ronan și răsturnă pe pat cele cîteva monede și bancnote pe care le conținea comoara lui. TÎnărul, care se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel ca Marie cînd era fetiță și tropăia de nerăbdare sîcÎindu-l pe taică-său ca s-o ia cu el cînd mergea să golească năvoadele. TÎnăra femeie nu Închisese ochii toată noaptea. Una cîte una, certitudinile ei din copilărie se făcuseră țăndări, pînă la lovitura de grație dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să constituie un prim pas către acea civilizație a păcii, fidelității și iubirii ce constituia țelul ei natural. Partidul comunist, singura forță spirituală care putea rivaliza În acei ani cu Biserica catolică, lupta pentru obiective aproape identice. Așadar, cu unanimă nerăbdare, tinerii din anii 50 așteptau să se Îndrăgostească, mai ales că exodul rural și dispariția concomitentă a comunităților sătești permiteau alegerea viitorului soț pe o rază aproape nelimitată, dându-i totodată o importanță extremă (În septembrie 1955, a fost lansată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
OK. A sosit clipa. — Noroc. Nathaniel ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână. — A, Samantha ! Gata ? Lui Trish i se luminează fața de nerăbdare și simt apăsarea unei vine uriașe pentru ceea ce tocmai urmează să fac. Dar nu am nici o altă soluție. Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la celălalt, asigurându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte încântați de serviciile tale și oricare ar fi așteptările tale salariale le vom... împlini. Trish îl mai îmboldește o dată în coaste. Le vom depăși. — Și îți vom plăti și asigurare medicală, adaugă Trish. Amândoi mă privesc cu speranță și nerăbdare. Mă uit la Nathaniel, care dă ușor din cap a „De ce nu?” Mă copleșește cel mai ciudat sentiment din lume. Trei persoane. Care mi-au spus într-un interval de zece minute că mă doresc în preajma lor. Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și privesc stiva de cutii siderată. Câte naibii de chestii a comandat familia Geiger ? — Să știi că ți-am cumpărat de toate, spune Trish, parcă citindu-mi gândurile. Haide ! Poți să le deschizi ! Sunt sigură că nu mai poți de nerăbdare ! Iau un cuțit și încep să despachetez prima cutie, în timp ce Trish despică plasticul de pe o alta, cu unghiile ei ca lama. Dintre bulele de scârțâitoare și foliile de protecție cu bule de aer ridic un... ceva strălucitor, de inox. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cum să înțelegi aceste lucruri, Samantha. Mă fixează. Dar e în joc o sumă foarte mare de bani ! Sume la care nici n-ai visat vreodată. Fii calmă. Fii umilă. — O groază de bani, repetă ca să mă impresioneze. Moare de nerăbdare să-mi spună. Văd cum pe fața ei se dă o luptă între dorința impetuoasă de a se da mare la mine și dorința de a păstra discreția. O sumă cu șase zerouri, zice în cele din urmă. — Măiculiță. Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ceai și un măr. După care mă duc sus și mă machiez ușor. Nu prea tare. Dar destul. M-am îmbrăcat simplu. Un tricou, o fustă de bumbac și șlapi. Când mă uit în oglindă, aproape că tremur de nerăbdare. Dar, în afară de asta, am mintea complet goală. Nu o străbate absolut nici un gând. Ceea ce probabil că nu e un lucru rău. După răcoarea din casă, căldura din grădină mi se pare și mai încinsă ; aerul e nemișcat și aproape scânteiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rîd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept să i-l dau ! Bună ! zice Kerry, Întorcîndu-se spre mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și acum. — Aha. Îmi netezesc părul, Încercînd să-mi iau un aer cît mai demn, să arat ca o adevărată femeie de afaceri. Bine. Aha. Păi și... despre ce... ce anume... — Vreau să te rog ceva. Spuneți ! zic abia stăpînindu-mi nerăbdarea. Orice ! Adică, vreau să zic... despre ce anume e vorba ? — Din mai multe motive, spune Jack Harper Încet, aș prefera ca nimeni să nu afle că am fost În Scoția săptămîna trecută. Îmi Întîlnește privirea. Așa că ți-aș fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alea. Încuviințează din cap pentru a da mai multă greutate cuvintelor. — SÎnt foarte prinsă cu treaba, Katie ! Scot un zîmbet chinuit, Încercînd să-i transmis telepatic „Taci !“ — Hai, că nu durează mult ! Terminăm imediat. Nu pot. Katie țopăie deja de nerăbdare de pe un picior pe celălalt. — Dar, Emma, sînt... niște cifre foarte importante. Trebuie neapărat... să le vezi... — Emma. La auzul glasului lui Jack Harper, tresar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. Se apleacă spre mine confidențial. Poate c-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se scadă din salariu sau așa ceva. Tocmai mă Întreb dacă n-om putea oare să ne furișăm pe scara de incendiu, cînd Nick iese din biroul lui Paul, zicînd ceva despre marja de profit. Ridic imediat capul, cuprinsă de o nerăbdare subită. De la ședința de ieri tot Încerc să-mi aduc curajul să-i zic ceva. Hei, Nick, zic cînd trece pe lîngă biroul meu. Batonul de ciocolată Panther e produsul de care te ocupi tu, nu ? — Mă rog, produs e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]