9,277 matches
-
Dacă nu sunt indiscret, de cine a fost...? - De niște oameni mult mai inteligenți, mai puternici și mai inventivi decât noi. De oamenii adevărați și naturali, dacă mă pot exprima astfel. Adevăratul Pământ și adevărații pământeni există undeva, În Universul nesfârșit ce ne Înconjoară și din care facem și nu facem parte. Seamănă ca două picături de apă cu planeta noastră și cu noi. De fapt, Terra și noi semănăm cu ei până la identificare. Cu o singură diferență. Mai exact, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar dacă dragostea există și ea, dincolo de mecanica deplorabilă a unor reacții chimice? Așa cum este el - nevolnic, meschin, Încărcat de atavisme, refractar la posibila-i măsură divină, indiferent că i-a fost dăruită ori și-a câștigat-o experimentând la nesfârșit trăiri superficiale sau abisale -, nefericitul acesta de om merită o soartă mai bună decât să fie redus la condiția de șobolan așezat Într-o cușcă și urmărit cu microscopul de un nu știu cine care are asupră-i drept de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sfidează normele realității, cel mai greu este să depășești primul hop, să accepți Întâia abatere de la regulile firescului; restul vine de la sine. Iar când șocurile se succed cu repeziciune, practic nici nu mai realizezi rostogolirea iremediabilă În vertijul noii realități. Nesfârșită este capacitatea noastră de adaptare, scuză-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și că Ți-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
neant, nicidecum să moșmondească la ea timp de o săptămână. Și gândiți-vă că s-ar putea să fie vorba despre șase-șapte zile măsurate după standardele temporale ale Celorlalți; corespondentul terestru al duratei construcției se Întinde, În acest caz, pe nesfârșitul unor secole sau chiar milenii. Cam mult pentru un Pantocrator, cum Îi spun grecii, trebuie să recunoașteți. Mai e un amănunt care ridică semne de Întrebare legate de aceeași problemă, a naturii divine ori nedivine a Creatorului. Vă amintiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
departe onestitatea, s-ar fi cuvenit să recunosc că mă agățam de faptul cel mai greu de demonstrat dintre toate câte le aflasem aici din instinct de conservare, conștient fiind că acceptarea lui atrăgea după sine acceptarea unui șir practic nesfârșit de consecințe care mă Înspăimântau. Cel mai tare mă temeam că la capătul abandonurilor succesive În care m-ar fi târât primul compromis cu rațiunea s-ar fi conturat nenorocirea supremă: acceptarea legitimității existenței Centrului, cu obiectivele și acțiunile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri. Filip cel Frumos ordonă ca prizonierul să fie adus la Paris și primește cu nesfârșită satisfacție prețioasele depoziții despre crimele celor pe care Îi urăște și cărora le vrea pieirea. Are acum În mână argumentul necesar și suficient pentru declanșarea represaliilor. Dispune fără ezitare ca Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templului, și adjunctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nicolae, Încă din timpul vieții. Nu printr-un testament, sper că ai Înțeles: un act de donație sau de pseudovânzare-cumpărare, n-aș putea să spun cu precizie care era forma juridică la care s-a recurs. Culmea e că, În nesfârșita lui generozitate, ca să nu zic inconștiență, Sebastian și-a dat fără rețineri acordul la propria dezmoștenire. Ce-a fost În capul lui, numai Cel de Sus poate ști. Sau nici El... Timp de câțiva ani, acest neobișnuit aranjament de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de scump plătim această victorie inutilă, acest triumf mai păgubos decât toate Înfrângerile la un loc... când Dumnezeu i-a dat omului În stăpânire viageră Pământul, Adam și Eva erau hărăziți nemuririi, aveau legământ cu eternitatea și se măsurau cu nesfârșitul; după ce s-a supărat pe ingratitudinea, neascultarea ori, poate, pe insurgența lor de neînțeles și le-a tăiat macaroana veșniciei, ca unor nerecunoscători ce se aflau, Atotputernicul a pierdut din vedere să le preschimbe, lor și urmașilor lor, actul divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la un joc cu final, pentru mine, cunoscut. Se Înțelege că mă străduiam să mimez cât mai convingător curiozitatea cuvenită și uimirile adiacente unei apropieri virgine de interiorul subsolului. Urmăream, totodată, cu interes condescendent mișcările de orientare ale Evelinei În nesfârșitul de posibilități de a afla ceea ce căuta. Ceea ce căutam, mai exact, eram și eu acolo, dar Îi Îndeplineam numai sugestiile și indicațiile, fără să risc inițiative personale ori să mă aventurez În a propune soluții. O lăsam pe ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Eveline aproape că mi-a aruncat În față pe masă un vraf de hârtii Înnegrite cu cifre și litere așezate În diverse poziții, combinate În fel și chip, unite Între ele cu săgeți de diferite culori, grupate și regrupate la nesfârșit... - Din nefericire, la capătul zilelor și al nopților mele de veghe, m-am ales doar cu o admirație nebună pentru criptografie, criptografi, criptologi, riga Crypto și Lapona Enigel - chestii d-astea... - Și nici un rezultat? - Unul? Mai multe. Tocmai aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
una dintre metodele prin care am Încercat să descopăr cheia cifrului, dar nu singura. Stai să vezi. După cum ai constatat, la finele fiecărei operațiuni, mă pricopseam cu o nouă combinație de litere: ANDULXERCM XUNDACERLM ACDELMXURN NERCLUADMX și tot așa, la nesfârșit. Îți imaginezi cam câte variante rezultă efectuând permutări de 10 elemente luate câte 10? - N-am idee; câteva sute sau mii, probabil... - Mda, Îmi dau seama acum de ce te-ai făcut istoric și nu matematician. Exact 3.628.800! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
formă de semilună sau iatagan, nu vedeam prea bine. Când m-am gândit câte popoare au căzut sub aceste tălpi aparent simple, m-am lăsat în genunchi. „Ridică-te, fata mea, mi-a spus el, cu un glas de o nesfârșită blândețe. Stai normal”. M-am ridicat. „Știi unde te afli?” - m-a întrebat. „în haremul de încercări, luminăția-ta”, am spus eu copleșită de emoție. „E corect, a spus el mulțumit. Și știi ce trebuie să faci aici?” „Nu, luminăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
barcă, își vârî mânuțele printre tălpile lui Barzovie-Vodă și scoase cu greutate, când nimeni nu se mai aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
latini! - întări Metodiu. — Santa Vergine! - se cruci femeia. Și ce faceți diseară? — Păi, am cam dormi undeva - zise șovăitor Metodiu. — Sunt omul vostru - făcu femeia. Veniți după mine! — Nu, mulțumim! - răspunse cu hotărâre Metodiu. — Vai, să nu înțelegeți greșit! - surâse nesfârșita femeie. Am o pensiune, casă, masă, foarte ieftin. Sunt signora Maxima, mă cunoaște toată Veneția, nu vă fie frică! Iovănuț și Metodiu se uitară unul la altul, apoi spre signora. — Și cam cât ar face pe zi? Fu rândul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu fier înroșit, cuvintele: „Psihi mu, nu te voi uita niciodată. P. Mavrocordat”. Vodă se apropie, îi puse încetișor mâna pe celălalt umăr și-i șopti: — Scoală-te, halvița mea dragă, că trebuie s-o-ntindem. Era unul din semnele nesfârșitei gingășii a lui Vodă de a nu-și numi soția de două ori la fel, și-n aceasta era de o nemaipomenită inventivitate. în câte feluri nu i se adresase! „Hulubaș”, „porumbiță”, „șceptrulețul meu scump”, „toiegel drag”, „sultănică, „spahiuța mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Danubiu ar fi, trebuie să recunoașteți, un teribil cap de pod împotriva întregii creștinătăți. — Asta așa e - recunoscu papa, dus pe gânduri. — Deci noi vă cerem sprijinul nu pentru un domn anume, ci tocmai pentru rotirea și schimbarea lor la nesfârșit, singurul lucru care, prin faptul că seamănă cu un joc, îi atrage și-n felul acesta îi înșală pe turci, niște copii, în fond, de ce să n-o spunem... Episodul 206 LUAREA îN TIMP Abia sfârși vorba Metodiu, că de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poveștii îi interesa pe atenții noștri Cetitori, ci cât va dura timpul istorisirii, sau, mai pe șleau spus, cât credeam noi că vom mai putea povesti. Și noi, naivii, am crezut atât de tare că vom putea spune povestea la nesfârșit, că, uite, au trecut câțiva ani buni și cu iuțeala de mână și nebăgare de seamă am ajuns la episodul 230. însă acum, iată, nu mai putem. Adică nu că nu putem, dar... nu se poate! Timpul se-ascute în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos de nori grei și albi, corpul meu se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Pluteam în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăteam pe loc. Mă mișcam încet, cu pas domol, prin șoapta zilei nocturne. Mângâiam Paradisul și am întâlnit un înger: Luna. Dădea din aripi și lăsa ca rămășițele să împodobească
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
nopți și nopți de-a rândul. Uimirea m-a cuprins și nu m-a lăsat să clipesc. Obiectele strălucitoare mi-au furat privirea. Orice stea era unică. Undeva, mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. Planetele ce păreau a fi într-un ocean de argint, în ochii mei
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
mai bune semințe. În felul acesta, cei cinci membri ai familiei și o mână de servitori credincioși porniră, la începutul iernii, pe ascuns, într-o călătorie spre miazăzi, în căutarea pământului făgăduinței care se putea afla în orice loc din nesfârșitul pustiu. Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și oprindu-se doar în locurile unde găseau o urmă de verdeață cu care să-și hrănească animalele tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ajamuk. În zorii zilei următoare umplură un burduf cu apă, ca să ude mormântul celui ce-și dăduse viața în acea aventură. Acum, în sfârșit, după atâtea nenorociri, greutăți și amărăciuni, familia neîmblânzitului Gacel Sayah avea o casă. Casa lor erau nesfârșite întindere a deșertului, un masiv stâncos, trei palmieri și un puț. Pentru majoritatea oamenilor, era puțin. Pentru tuaregi, era mult. Au adus de la poalele munților cel mai bun pământ și, la umbra palmierilor, au făcut o mică grădină. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe care le citea și recitea cu nesaț; și cu cât citea, cu atât se descuraja mai tare, fiindcă înțelegea că nu exista nici o cale de a se integra în lumea nouă ce se deschidea dincolo de stâncile întunecate și de nesfârșita întindere pietroasă. Simpla idee că devenise un fel de fosilă vie, la fel de nefolositoare ca moluștele pietrificate pe care din când în când le găsea în munți, îl făcea să cadă într-o depresie cumplită. Cu douăzeci de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și pe mine, care nu văd în asta decât o afacere profitabilă o spun cu toate că, din nefericire, n-am acțiuni la această companie. Nu facem decât să transformăm o mare parte din Africa într-un banc de probă pentru un nesfârșit număr de autoturisme, motociclete și tot ce are legătură cu lumea mașinilor. Și așa cum se întâmplă de obicei, nimeni nu-și mai amintește de un banc de probă până când nu are din nou nevoie de el. Tu, ca avocat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
caravane prin munții sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi se așezară în același loc unde tuaregul și Nené Dupré stătuseră cu o zi înainte și, după ce-și făcură un ceai fierbinte și mâncară puțin, priviră îndelung nesfârșita întindere ce reverbera la orizont, sub razele necruțătoare ale soarelui. — Ce-ai să faci acum? întrebă într-un târziu Suleiman, pe tonul cuiva care acceptase deja drept bună orice hotărâre. — Încă mă mai gândesc... - răspunse sincer Gacel. — Soluția pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
servindu-le ca un îndepărtat punct de reper tot timpul la dreapta lor. Ținând cont de asta, tot ce se întindea în fața ochilor săi cam pe treizeci de kilometri începând din acel loc ar fi trebuit să fie un șes nesfârșit presărat cu pietre; de aceea fuseseră avertizați că vehiculele trebuie să înainteze cu foarte multă prudență, ca să nu riște să-și distrugă cauciucurile. Acum însă, era obligat să-l parcurgă fără nici un alt însoțitor decât o cămilă proastă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]