2,940 matches
-
Eu îi dau ocol lui Dumnezeu, străvechiul turn...”Ă, așa cum o va face în 11 Elegii, o încercare de definire „a Sa”, a Zeului - „ceea ce nu e pretutindenea este”, de fapt singura afirmare a unei „posibile” Existențe, în acest poem. Nesiguranța persoanei, a realității esențiale ce e ființa: „...să tăcem împreună, mereu întrebându-ne celălalt dacă e”. Desigur, există mai multe ars poetice în arta mare a lui Nichita, dar, lângă mine - sau, dacă vreți, cu anii în care am trăit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
intimitatea casei și a gândurilor lor, exprimându-și fără rezerve încrederea și admirația față de scrisul meu, într-un moment în care, veșnic post-adolescentul, extrem de stângaciul debutant ce eram, în ciuda aerului meu „prea sigur de sine”, trăiam încă momente de derută, nesiguranță profundă în propriu-mi destin. Complicitatea și prietenia lor era cu atât mai prețioasă cu cât venea din partea unor inși deja recunoscuți de opinia critică și de opinia largă și, mai ales, din partea unor inși ce credeau în alte valori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exprimau, măcar în parte, „ea”, în mintea mea, a prins dimensiuni mai largi, colorându-mi, conștientizându-mi, chiar și în „fragmente”, obsesia noastră a tuturor, în istorie, creație și uneori chiar și în politică, numită generic „specificul național”. O anume „nesiguranță” confuză, adâncă și persistentă, pe parcursul a mai multe generații în modernitate, „nesiguranță” pe care, după câte am putut observa, o împărțim și cu „mândra” nație a germanilor! Spre deosebire, oarecum flagrantă, de „siguranța de sine” a franțujilor, de exemplu, bine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
largi, colorându-mi, conștientizându-mi, chiar și în „fragmente”, obsesia noastră a tuturor, în istorie, creație și uneori chiar și în politică, numită generic „specificul național”. O anume „nesiguranță” confuză, adâncă și persistentă, pe parcursul a mai multe generații în modernitate, „nesiguranță” pe care, după câte am putut observa, o împărțim și cu „mândra” nație a germanilor! Spre deosebire, oarecum flagrantă, de „siguranța de sine” a franțujilor, de exemplu, bine așezați în scaunul lor secular de creatori de artă, legislație, psihologie politică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
le-au avut filozofii, scriitorii și artiștii plastici sau muzicali începând din secolul al XVIII-lea până la „țărmul modernității”, chestiuni care azi dezbină generațiile germane contemporane, contribuind, dacă nu la un „refuz” al apartenenței naționale, colective, oricum la apariția acelei „nesiguranțe” în ce privește coeziunea, bunul instinct istoric și „dreptatea lor”, a celor care i-au condus, dar și a celor care i-au urmat pe lideri!... Sigur, „promotorul” acestei „nesiguranțe”, al acestui „dubiu” asupra „dreptății germane”, asupra „rolului lor în istoria Europei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu la un „refuz” al apartenenței naționale, colective, oricum la apariția acelei „nesiguranțe” în ce privește coeziunea, bunul instinct istoric și „dreptatea lor”, a celor care i-au condus, dar și a celor care i-au urmat pe lideri!... Sigur, „promotorul” acestei „nesiguranțe”, al acestui „dubiu” asupra „dreptății germane”, asupra „rolului lor în istoria Europei”, a fost, desigur, Nietzsche, care, în plin triumf și spirit triumfalist - acest „spirit” blestemat, care s-a repetat apoi, întocmai ca un blestem al zeilor, în zilele primelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nobililor poloni cu atâta promptitudine. Îndeplinindu-le dorința, Petru Aron le cere celor doi starosti de margine să intervină pe lângă rege ca „să ne facă nouă pace și liniște din partea muntenilor și a ungurilor și a togtocomanilor” (tătarilor). Starea de nesiguranță din hotarul tătărăsc era un fenomen obișnuit, iar cererea lui Petru Aron poate fi considerată ca nefiind determinată de vreo acțiune reală, pe care tătarii ar fi întreprins-o atunci. Important pentru noi este faptul că Petru Aron nu avea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
semănând ghindă, din care au crescut păduri mari și frumoase, cărora moldovenii „le zic și astăzi Dumbrăvile Roșii fiindcă au fost udate cu sânge polon”. „Cruzimea cu care domnul Moldovei s-a purtat față de prizonieri, hărțuielile continue și starea de nesiguranță, pe care a întreținut-o în rândurile oastei polone, până la ieșirea acesteia din țară, arată că Ștefan cel Mare a urmărit nu simpla biruință asupra inamicului, ci administrarea unei lovituri exemplare, care să împiedice orice tentativă similară în viitor”. S-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mine micuț, mama a fost nevoită să părăsească gospodăria din Ruseni, instalându-se la Edineț la mama și surorile ei mai mari. Vești de pe front din partea tatei nu soseau, așa că mama și cu mine în brațe, am trăit momente de nesiguranță și neliniște, stare care s-a prelungit devenind din ce în ce mai acută, culminând cu primăvara anului 1944. Bunicul din partea mamei (papașa) văzând situația frontului, cunoscând și atrocitățile comise de amata sovietică în prima ocupație din anii 1940-1941, intuind ce urmează întrucât era
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
Iosif Dîm. Poate este lanterna credinței mele sau a curajului simplu de a înfrunta necunoscutul, dar cu un scop, o destinație finală clară. Este o experiență interesantă a credinței sau a umanității noastre de a înainta pe întuneric și în nesiguranță, un mers pe care lumea industrializată, bogată îl refuză din principiu. Deși, paradoxal, nesiguranțele omului asigurat în toate bunurile sale și în tot trupul său sunt mai mari decât ale celor total lipsiți de așa ceva. Siguranța noastră vine de undeva
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
necunoscutul, dar cu un scop, o destinație finală clară. Este o experiență interesantă a credinței sau a umanității noastre de a înainta pe întuneric și în nesiguranță, un mers pe care lumea industrializată, bogată îl refuză din principiu. Deși, paradoxal, nesiguranțele omului asigurat în toate bunurile sale și în tot trupul său sunt mai mari decât ale celor total lipsiți de așa ceva. Siguranța noastră vine de undeva de sus și apoi din conștiința noastră curată și din curajul ce ni-l
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mult acolo unde sunt ei și să împărtășească mai mult din viața lor. Asta nu înseamnă o laicizare a vieții preotului, ci o - participare mai autentică la condiția umană, o solidarizare mai profundă cu grijile și neliniștile, cu lipsurile și nesiguranțele unei lumi pentru binele căreia noi suntem răspunzători. Știu că acesta reprezintă un risc ce costă mult, dar dacă păstorul nu împărtășește condiția turmei, devine un mercenar. Iar s-a lăsat seara, luna este deja pe cer, adie și o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
săi atât de la Externe, cât și de la Comerț. Deja în referenturile din cele două ministere s-a creat opinia că acceptarea plecării în misiune permanentă acolo este cel puțin delicată, dacă nu chiar periculoasă. Atmosfera tensionată din ambasadă se adaugă nesiguranței țării, care se confruntă cu un val de mișcări extremiste, dintre care "Sendero Luminoso" apare drept cea mai radicală. Din păcate, nu avem nici informații de la misiunea noastră diplomatică despre proporțiile reale ale pericolului acestor mișcări pentru activitățile noastre de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
matcă. Pentru basarabenii sau cernăuțenii refugiați, viața nu le-a mai dat șansa unui “mai apoi” ci un iremediabil “după aceea”... Le-a fost comună tuturor panica determinată de confuzia momentului dar și frica persistentă a aventurării silite în necunoscut. Nesiguranța este și ea în firea lucrurilor justificată nu numai de moment ci mai ales de evoluția și experiențele ulterioare ale vieții în noile spații. Determinat de toate noxele condiției de refugiat, de rănile sufletești niciodată pe deplin închise, se ridică
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
23 august 1939. Înfrângerile rusești pe front erau însoțite de grave tulburări sociale în interiorul Rusiei, ceea ce îl determina pe ministrul C. Diamandy să recomande guvernului de la București prudență, precum și întreruperea tratativelor angajate cu guvernul rus; el motiva aceste recomandări prin nesiguranța acțiunilor viitorului aliat și prin faptul că nu se mai putea conta pe transportul prin Rusia a materialului de război promis de aliați României. Astfel, la mijlocul anului 1915, raporturile româno-ruse erau departe de a încuraja colaborarea dintre București și Petrograd
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
celui de-al doilea guvern Kerenski, procesele-verbale constatând depozitul valorilor sus-menționale la Kremlin și la Sudnaia Kassa. Astfel, Tezaurul românesc a fost pus în siguranță în timp de război în țara unde în acel moment domnea, desigur, cea mai mare nesiguranță. II. Situația tezaurului român în timpul revoluției din Rusia În timp ce revoluția cuprindea întreaga Rusie, dl. Guérin, consulul nostru general din Moscova, comunică la data de 15 noiembrie 1917 guvernului că „Comitetul revoluționar” a declarat că nu poate răspunde de siguranța Tezaurului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a însemnat comunismul, toate aceste cifre seci însemnând, de fapt, tot atâtea familii distruse și mai ales milioane de copii crescuți de la o vârstă fragedă și e vorba chiar de generația noastră, Adriane! într-un climat de teroare, sărăcie și nesiguranță totală, care le-a mutilat pentru toată viața psihologia, evoluția socială viitoare și întreg destinul. Dacă vei citi impresionantul volum Strigătul copiilor muți. Psihanaliză și Holocaust: o perspectivă asupra celei de-a doua generații a Holocaustului, scris de Ilany Kogan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de secunde l-a făcut. I-a tăiat buzunarul. - De ce nu l-ați Înghesuit la perete să-i luați banii? a Întrebat Riordan pe tonul lui binevoitor condescendent. Matty avea un tupeu fără limite și nu ascundea nici un pic de nesiguranță. Nu arăta cîtuși de puțin ca un dependent de droguri. Dacă la farmacie refuzau să-i vîndă un ac, zicea: „De ce nu-mi vindeți ? Arăt a narcoman?”. Un doctor Îl făcuse pe Matty s-o ia pe marfă. „Nenorocitul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am trimis. Acuma farmacistu’ nu mai onorează rețete. Și așa-mi duceam eu zilele de la o lună la alta. Rămîneam Întotdeauna pe uscat la sfîrșitul lunii și eram nevoiți să ne scoatem cu cîteva rețete. Aveam mereu o senzație de nesiguranță cînd rămîneam fără marfă și una plăcută, de siguranță, cînd aveam alea șapte gramos puse bine la tainiță. O dată Ike a luat cinșpe zile la Închisoarea orășenească - la Carmen, cum i se zice - pentru vagabondaj. Eram lefter, așa că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am găsit îndată după război, când am fost în Basa rabia, oameni plăcuți, fini, cu case bune la oraș, biblioteci frumoase și foarte buni români, dar cu o indeciziune în caracterul lor, dovedind furtuna prin care trecuseră în timpul revoluției ruse, nesiguranța zilei din ajun și dezorientarea oamenilor bogați sărăciți deodată. Când m-am întors câțiva ani mai târziu în ținuturile Nistrului de sus, am avut ocazia să vizitez pe mai mulți proprietari mari de altădată, acum însă foarte limitați în mijloacele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
serios, se ocupă în mai multe numere de ea și vorbea chiar de o scrisoare a prințului către Nicolae Iorga, în care îi mulțumește pentru atitudinea sa și neagă orice declarație din partea lui. Nu mai puteam răbda o astfel de nesiguranță și, întâlnind pe Iorga, îi vorbii de articolele ziarelor franceze și îl întrebai de le cunoaște și de le dezminte: „Cum aș putea dezminți scrisoarea dacă o am și este autentică? Fără nici un drept i s-a aplicat statutul, el
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe care le regreta după ce le făcea, fără să-și dea seama că impresia rămâne. Insistențele familiei mă înduplecară să o văd din nou, dar mai rar și fără drag. Ajunsese să-mi inspire un simțimânt atât de penibil de nesiguranță, încât îmi era neplăcută. Peste puține luni era al treilea parastas. Nu mă dusei cu familia în ajun, preferând să rămân pe ziua de duminică. După serviciu și dejun, o căutai în bufet și o întrebai de aș deranja rămânând
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
om mai târziu în viață și-i da puterea de a nu se dă bătut, nici când se află în cel mai mare impas. în omul care nu a avut astfel de trăiri în copilărie se acumu¬lează mai usor nesiguranță și teama. Copiii, neavând simțul discernământului, sunt fascinați de toate imaginile din cărți, chiar dacă unele nu sunt altceva decât fantasmagorii. Părinții și dascălii trebuie să învețe a deosebi lucrurile autentice și valoroase de cele fantasmagorice și să cumpere apoi cărțile
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu, al confirmării „tezei“. Iar când căderea Hildei e un fapt împlinit, când nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din chiar mărturisirea Hildei, ajunge să tânjească după vremea torturantelor bănuieli încă neconfirmate, a nesiguranței, a incertitudinii chinuitoare care totuși îl mai lăsa să spere că iremedia bilul nu se produsese. „E îngrozitor. Tot ce bănuiam până acum, tot ce știam - și tot ce știam anticipat pentru clipa dovezii nu însemna nimic. Acum știu cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
formei“, că ea poate fi și „banală“, „perimată“, un vehicul care prezintă interes întâi de toate prin ce transportă. Și adevărul este chiar acesta: i se pot găsi multe defecte prozei lui Benador, incongruență în construcție, lipsă de unitate stilistică, „nesiguranțe de limbaj“ (Pompiliu Cons tantinescu), „patetism“ (E. Lovinescu), toate însă compensate de virtuțile de analist pătrunzător al întortocherilor sufletești și al „crizelor“, și de capacitatea de-a cădea mereu pe o cazuistică din specia spectaculosului interior, dacă o putem numi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]